279 matches
-
pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă apăsare. Mă știe. Pot purta stânca până hăt, departe. Ieri, obrazul meu a înflorit în nufărul cel galben... Mîine, inima o să se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu, nici giulgiu, trupurile urmau să se odihnească direct În pământul gol, doar cu hainele pe care le aveau pe ei. Unindu-și forțele, bărbatul și cele două femei, el În groapă, ele afară, una de-o parte alta de cealaltă, au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
odată cu învățătura, crezul și botezul Mielului sacrificat, și cele șapte simboluri-relicve sacre proteguitoare, ale grației Acestuia, menite să le șteargă muritorilor, păcatul din Eden: Așchiile din Sfânta Cruce, apoi Sfânta Lance, Marama Sfântă și Cununa de Acacia, Sudarium-ul și Sfântul Giulgiu, și Potirul Sfânt. Tu, Mare Maestru, amintește-ți! Adu-ți aminte cum ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a duce Cupa lui Iosif din Arimateea, ucenicul tainic al Domnului nostru, departe, cât mai departe, spre Nord
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară. În nări îi stăruia un miros necăcios și atât de răscolitor, de parcă-i întorcea stomacul pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o pânză. Această uzanță se găsește în câteva episoade din evanghelii și din alte mărturii. O întâlnim în istoria lui Lazăr, care a fost legat și înfășurat în pânze (In 11,44). Trupul lui Isus a fost înfășurat într-un giulgiu curat de in (Mt 27,59; Lc 23,53; In 19,40). Trupul lui Anania a fost înfășurat și înmormântat (Fap 5,6); la fel și Tabita care „s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o au pus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din nou să vocifereze, din ce în ce mai agitat și mai incoerent, înjurînd urât, fără să mai țină seama de prezența noastră, a copiilor, în cameră; îl acuza pe Egor că e deja mort, că n-ar avea decât să-și pună un giulgiu în cap și să părăsească terenul, potrivit concepțiilor lui. Până la urmă plecă trântind ușa, fără să zică la revedere. Egor râse încetișor și se întoarse spre noi. "Lumea să-și vadă de ale ei, iar noi de ale lumii", spuse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un colț. Vladimir apropiase mai mult lanterna și-i plimba conul da lumină de la un capăt la altul al lăzii. Ieronim nu-și putu reține un strigăt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cîrpă și Îi vine să cînte. E Întins pe masa de operație, bustul Îi e acoperit cu ceva ce ar trebui să fie un cearceaf steril. Pacientul privește amuzat toată această desfășurare, i se pare că e Învelit Într- un giulgiu, dar nu e trist, din contră, Îi vine să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care închipuie forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o întindere de apă caldă naturală (între 26 și 28 de grade în toate anotimpurile), peste care, în timpul iernii, plutește un giulgiu de abur gros. Se zice că Baia Exterioară ar fi cel mai mare bazin din Europa, dar s-ar putea să fie o exagerare. În orice caz corespunde standardurilor olimpice și e folosită, în special în lunile reci, de atleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vocea iritată a celui care pusese întrebarea. Oamenii se strânseră și mai mult unii într-alții, parcă neliniștiți de întrebare. Pentru Grosvenor, însă, prezența celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava, lipindu-se până și de hublourile ei luminate. Abia acum simțea aceasta imensitate, în toată grozăvia ei. Privise de atâtea ori, prin hublouri, noaptea de afară, încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până și cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un mort în cârcă. Cum de tată-său, bazari înstărit, care își uitase păcatul, acceptase una ca asta? Consemnul era să se întâlnească în pustiu, lângă dakhma-ul Manji, imediat după miezul nopții. Se înfioră de imaginea bătrânului înfășurat într-un giulgiu și cărat pe furiș, din răcoarea Tabrizului, în nisipuri. Se opri în plin vânt și ochii i se inundară de lacrimi. Sau poate că era de la praf. Următorul autobuz către Yazd pleca într-o oră și stătu în autogara golită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
DAR DE CE TOCMAI SCENA ACEEA? ȘI-N FOND DE CE O SCENĂ DIN MEMORIE? SUB IMPULSUL MOMENTULUI, REDESCHISE UȘA ȘI SE UITĂ ÎNĂUNTRU. CAMERA ERA GOALĂ. ÎNCHISE UȘA, PĂȘI REPEDE ÎN ORAȘ ȘI SIMȚI CUM ÎL ÎNVĂLUIE DIN NOU CA UN GIULGIU TĂCEREA. TREPTAT, SE MAI RELAXĂ, CU ATÎT MAI MULT CU CÎT TREBUIA SĂ ÎNFRUNTE CURAJOS FIECARE FAȚETĂ A ACESTEI LUMI STRANII PREGĂTITĂ PENTRU EL \ CU TOATE SURPRIZELE EI \ DE FIINȚELE NEVĂZUTE CARE-L LUASERĂ CAPTIV. LE STÎRNISE INTERESUL CEVA DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu peste Buenos Aires, peste Argentina și peste continent. Juan Salvo, prietenii și familia sa, salvați de la moarte de izolarea lor în casa etanșă, sunt parte din umanitatea de robinsoni care trebuie să ia totul de la capăt, luptând cu o invazie ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung voi avea, și Corto zâmbește, abandonându-se acestei noi stări a existenței sale, iar sunetele care se coboară din cer îl îmbracă în foșnetul lor discret, ca într-un giulgiu de ape.
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ARĂTAT PÂNĂ LA URMĂ A FI O BINEFACERE. ȘI TOTUL AR FI FOST CUM NU SE POATE MAI BINE DACĂ EPIDEMIA, AȘA CUM S-A ȘI VĂZUT, NU S-AR FI EXTINS... Căci sicriele au devenit atunci mai rare, lipsea pânza pentru giulgiu, și locul în cimitir. Trebuia făcut ceva ! Cel mai simplu, și tot din motive de eficacitate, se pare să fi fost gruparea ceremoniilor și, când lucrul era necesar, sporirea numărului de drumuri făcute între spital și cimitir. Astfel, în ceea ce privește secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de săpun dafin, la fel de parfumat și pur precum se spune că ar fi pășunile raiului. A fost frecat, periat, clătit și apoi lăsat așa, gol, să se usuce pe piatra netedă din curtea moscheii, Înainte să fie Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei bucăți, așezat Într-un sicriu și, În ciuda sfatului ferm al consiliului bătrânilor de a fi Îngropat În aceeași zi, Încărcat Într-un dric pentru a fi dus direct Înapoi la casa familiei Kazanci. Nu puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țipa Într-un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm un giulgiu de bumbac. Asta e tot. Nu tu haine șic. Nu tu bijuterii. Poți să porți frac În mormânt sau rochie de seară? Cine ține cerurile pentru oamenii ăștia? Asya nu avea nici un răspuns de oferit, așa că nici măcar n-a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată timpul potrivit. E mort. Asya s-a ridicat Încet În picioare și s-a uitat la mort. S-a uitat Îndeaproape și atent ca să nu uite că mortul acela spălat cu săpun verde de dafin și Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei părți, mortul acela care zăcea acum nemișcat sub o placă de oțel și două monede de argint Înnegrit, mortul acela căruia i se turnase În gură apă sfințită de la Mecca și care fusese parfumat cu santal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întîiul om căzu cu fața-n pulberea pămîntului: "Stăpîn, ia-mi vederea, ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii cu-n giulgiu, să nu mai văd nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei și nici norii, căci vezi - lumina lor mă doare." Și-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare îi dete lacrimile. MI-AȘTEPT AMURGUL În bolta înstelată-mi scald privirea - și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă planetă, forma sa divină este prea bine ascunsă sub seaca înfățișare pământeană - un giulgiu al umbrelor care servește pe post de cătușe scânteia instabilă din spatele acestui secret cunoscut doar de zeii primari ai Universului. Mascat de simplitate și de originea fixă pe care o are în pământ, nu oferă niciodată indiciul că ar sălășlui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcuse să se simtă mai bine și o liniștise pe mama lui. N-am vorbit niciodată despre Tabea cu ea. N-am îndrăznit. Am plâns pierderea prietenei mele în tăcere cu atâta durere, de parcă ar fi fost deja înfășurată în giulgiu. Dar a fost Werenro cea pe care a trebuit s-o punem în pământ. Abia așteptam s-o văd din nou pe mesageră și la fel simțeau și ceilalți la Mamre. Era favorită printre Debore, iar ele zâmbeau când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
conducîndu-i În camera soțului ei și le arătă, așezat Îndărătul ușii, un zmeu mare. Pe o armătură ușoară, construcția avea un soi de velatură pe care era desenat chipul unei femei cu plete lungi, cu ochi Mari, verzi, Într-un giulgiu opalescent, cu gîtul tăiat vopsit În roșu sîngeriu. - Dar... Nu e asta fantoma care te-a doborît pe faleză? zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai jurat că ai să scrii despre el”, sau „Probabil că e dezamăgit acolo, pe lumea cealaltă”. Dar Rosamund Înțelegea că eu Îmi repetam singur toate cuvintele astea și că mă mustram destul de des. Uneori mi‑l Închipuiam Înfășurat În giulgiu, zăcând lângă tatăl lui pe care‑l urâse. Ravelstein obișnuia să spună: - Istericul ăla care mă bătea la fundul gol și scotea țipete bălmăjite, - și mai târziu, oricâte succese aș fi avut, Îmi reproșa că nu intrasem la Phi Beta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Sau nu vrem să ne mărturisim. Ciudata asta frică ne chircește și ne amăgește așa, ca un drog. Ne dă o veselie... Tâmpă, cum să-i spun? Un fum ruginiu se ridica dintre ape. Plutea odată cu Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și se veselesc întruna, oricât de nenorociți ar fi. Văd fel de fel de năzăreli și cred în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt întunericul, singurătatea, nuditatea, angoasa existențială. Recuperarea trecutului se face prin anamneză, nucleul epic al povestirii de dragoste fiind fragmentat în mai multe secvențe, care se înlănțuie la distanță în ordine cronologică, interferând cu firul epic principal. Ieșirea
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]