282 matches
-
mai ales de cele din familia apidelor cu aparatul bucal adaptat pentru supt (așa scrie-n Larousse), dar și de teroriști, despre care zice că-s human. Vedea-le-aș funcționarilor de-acolo mamele aruncate-n aer de umanoidul cu giulgiu pe vîrtej. Organizația a rămas fără imagine, s-a stins Războiul rece și-acu' apără drepturile omului explozibil. Ce incendiază mașini și pe bătrîna handicapată la Paris, Bruxelles și Berlin, fără nici o recompensă. Nicio. Ce modern sună. Al Qaida. Academia
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un drum înconfundabil în istoria artei și a imaginii, în general.
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenți să înlăture piatra de la ușa mormântului și a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieși afară!" Acesta a ieșit din mormânt, așa cum fusese îngropat, înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe față. Minunea a trezit și bucurie, și uimire, și cutremurare în rândul celor prezenți. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alții au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit și
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
în sens rural, ține de ornamentică, aș zice. Praful la țară are un fel de funcție artistică. La oraș el se șterge, e antipatic. La țară evocă nostalgic, face parte din peisaj. E un strat printre altele, un fel de giulgiu provizoriu." (pag. 42) Și cam așa transcrierea ei, în fragmentul privilegiat cu temei de prefațatorul Antonio Patraș: "Eugenia Ionescu avea la data aceea vreo 25 de caiete destul de consistente, o operă monumentală, în fond, în care își povestea viața și
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
închinat unui prieten dispărut, Ion Stratan, și în două bucăți, nici ele complet emancipate de aura morții: „Aerul înghețase într-o singură culoare.// Fața de masă la care a mâncat și a băut Aerostate/ păstrează amintirile plânsului./ Un fel de giulgiu - s-au mirat specialiștii/ în arta ploii - și mai ales acea precizie care creează mișcarea,/ îndemnând ploaia să cadă întotdeauna pe pământul/ răscolit/ de morminte jefuite la timp." (p. 53) Cine sau ce se ascunde în spatele acestui nume ales, în
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
seara minunată a Sîmbetei mari. În vreme ce ucenicii plîngeau risipiți și înspăimîntați, în timp ce sfintele femei boceau îndurerate și-și sfîșiau amarnic veșmintele cernite, taman pe la ceasurile în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic ori de cine știe ce pornire vrăjmașă, dacă nu cumva, Doamne ferește, chiar de amîndouă, m-am uitat la... Surprize, surprize... Adică, asta
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
pânza de in în care se presupune că Isus a fost înfășurat după moarte, pare a fi elucidat, grație unui studiu recent care demontează orice suspiciune de fals care plana asupra sa. Imaginea chipului uman care este imprimată pe celebrul giulgiu de la Torino nu poate fi decât a lui Iisus, spun cercetătorii Agenției Naționale pentru Noi Tehnologii, Energie și Dezvoltare Economică Sustenabilă, citați de . Un studiu amănunțit a scos la iveală că imaginea a fost imprimată pe bucata de pânză sub
Giulgiul din Torino este autentic, potrivit ultimului studiu () [Corola-journal/Journalistic/67716_a_69041]
-
martore încă vii ale însingurării Mântuitorului și ale arestării Sale, a continuat pe Drumul Patimilor, drumul badjocoririi și umilințelor, apoi pe Muntele Ghetsemani, locul suferinței supreme a părții omenești a Dumnezeului nostru, la Piatra Plâgerii, unde a fost înfășurat în giulgiu, și la Mormântul Învierii, unde, la fel ca la Betleem, ne-am plecat adânc genunchi și fruntea. Dar tot ce am agonisit în această călătorie nu mai poate fi povestit, ci doar păstrată undeva în adâncul sufletului. Pentru totdeauna. Octombrie
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
-se acele Pliscuri de corbi și boturi hulpave de pantere Ce altădată carnea mi-o sfîșiară dur. - Era în pace cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit și sângeros, Iar inima-mi de atuncea, ca într-un giulgiu gros, E-nmormântată toată-n această-alegorie. În insula ta, Venus, eu am putut găsi Doar chipul meu simbolic într-o spânzurătoare; - O, Doamne, dă-mi puterea și îndrăzneala mare Fără dezgust la suflet și trup de-a mă privi!
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
VII Nu mai știu ce e rușinea nici umilința de a avea nu doar gânduri ci și trupul acesta spre care degetul zeului arată profesional punctele vulnerabile cine ar crede că poemele se scriu cu aceeași mână care așază pe giulgiu flori galbene, boabe de orez bucăți de cuvinte rămase netrăite Distrugătorul e mare amator de culori și vopsele stă cu picioarele încrucișate și se joacă peste capetele plecate cu o baghetă de os prinde sufletul morților din zbor le suge
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
niciodată azi, Dar ochii singuri Te caută în van, Dând roată lumii... De ce când îmi vorbești, Trecând prin gânduri, Ca boarea mării, eu încă mă tângui Că nu aud lumina Vocii tale? Dacă m-ai îmblânzi, Poate aș smulge Din giulgiu amintirea Și mi-aș face Din chipul tău pierdut Poarta de taină, Pe care deschizând-o, Te-aș afla. O undî de fantasme Când tot mai multe drumuri îmi fug de sub picioare, Mă duc în gând spre mare, Cu un
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
bea spre pierderea lui Însuși» (I Cor. 11, 28). De astfel Și evanghelistul Luca mi se pare că a gândit același lucru când a arătat că În timpul Patimii celei de taină, Iosif, sfetnicul cel cu bun chip, a luat cu giulgiu curat Și nepătat trupul Domnului, punându-l Într-un mormânt nou Și curat. AȘa că ceea ce ni s-a vestit prin Sfântul Apostol Pavel ne poate sluji de adevărată lege, iar ceea ce ni s-a vădit atât de frumos de evanghelistul
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
te-nvăluia, cum să nu mai ții minte Cum îngânai, îmbătat de melancolii și cuvinte Acele stranii poezii, iluzorii anotimpuri și tristeți, și morminte, „Te uită cum ninge Decembre, nu râde... citește ’nainte.” Dinspre Mureș, ceața acoperea valea cu un giulgiu greu... Am fost eu, acela de-atunci, n-am fost eu? Și cum începeau să pâlpâie minunile lui Dumnezeu! Ispita Și de foaia aceasta, știi bine cât de greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
alimentară de cea industrială, cu acel îmbietor magazin universal "5000 de articole", ce te îmbrăca din cap până-n picioare, pentru toate anotimpurile, pentru toate vârstele și sexele, de la șpilhozen la rochii de mireasă, de la salopetă la smoking, de la scutece la giulgiu. De-ar fi fost doar acestea... Fără a face concurență marilor comercianți, o seamă de mici negustori le completau oferta cu magazine specializate de librărie, unde dl. Matias ne scutea să mergem cu tramvaiul până la "Hachette", pe Lipscani, la "Sfetea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
că nu mai fusese folosită demult. păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a câta oară smulgi din ziduri scoabe Pământul e-o cămașă ruptă-n poale, la gât, la mâneci, doar la piept e-ntreagă, cum chipul Tău în giulgiu vrea s-aleagă doar sufletul eliberat de carne și de țoale. Doar sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
-l piardă - acum se ridicase în sfârșit și plecase ca un copil cu cheia de gât să caute hăul și pustia în spatele altei porți. ea stătea dreaptă ca un felinar în plină alarmă noaptea îi cădea pe piele ca un giulgiu cu monogramă - să fi fost chiar inițialele ei? auzea mașina foarte aproape lovind în plin. n-am să uit nici în seara asta. atunci căutam fără să vreau să găsesc atunci dădeam nume necunoscute lucrurilor cunoscute. atunci oamenii de treizeci
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
frizer săritor, purtând pe figură o milă de zile mari. El o va îmbrăca pe mama. Aștept. Ea încă e la frigider... Când operatorul de serviciu, la un semn al șefului, trage sertarul, ea apare înghețată sloi, înfășurată într-un giulgiu vânăt ce abia o acoperă. Cu ajutorul unui furtun cu aer cald, operatorul îi dă forma cuvenită, plimbându-l încoace și încolo, pe când responsabilul sălii, cu aerul său de frizer amabil, mă întreabă din când în când... dacă este bine așa
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
călcată în picioare de destin. Mijloacele cu care operează regizorul Pip Simmons sunt simple: pantomima este expresivă, logica irealității și sentimentele refulate comandă acțiunile personajelor, mișcarea, obiectele necesare unei cine înrămează și impulsionează acțiunea. Fața de masă e cearceaf și giulgiu, ofițerul german mîngîie amenințător un porumbel, mama acționează sub imperiul unor impulsuri nu tocmai materne și toate elementele irealității se combină pentru a comenta o realitate inevitabilă. Anna Frank se trezește din coșmar și descoperă că nu a visat. Pentru
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
când detașate. Publicăm mai jos fragmente din romanul lui Pierre Charras ce va apărea în colecția "Cartea de pe noptieră", la Editura Humanitas. După moartea tatălui, fiul își asumă vinovăția. Încearcă izbăvirea scriind acest roman puternic și tulburător, țesut ca un giulgiu cenușiu cu care-și va înveli morții, discret recviem la despărțirea de ei. În acest fel, cuvântul scris își va lua revanșa față de cuvântul nerostit în toate ocaziile ratate, acum recuperate prin forța amintirii. Dincolo de viața lor anonim și rapid
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
Paralipomena, a "structurii" Maradenbone, un fel de flogistic al alchimiștilor, prezent în toate lucrurile, și, în final, a corpurilor. A bietelor corpuri sfîrșite, sfîșiate, plutind în aerul închis al unei camere cu jucării ce, împrejurul lor, se strînge ca un giulgiu.
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
gheare, Doi corbi câinoși, pantere lipsite de-ndurare, Ce-odinioară carnea râvneau să-mi rupă-n dinți. Era albastră marea și bolta străvezie, Dar pentru mine totul de-atunci, vai, a rămas Întunecat în sânge, iar peste suflet tras Un giulgiu ce este însăși această-alegorie. Atât găsii, Zeiță, la țărmul tău venust : Un spânzurat în care îmi regăsesc simbolul... - Ah, Doamne, dă-mi puterea, curajul și controlul De a-mi privi în suflet și trup fără dezgust !" (Charles Baudelaire O călătorie
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
poate cea mai grea - este aceea de a o lua de la început, alături de o Penelopă-Turandot, care (indiferent de ce ar spune exegeții) e mai tînără că Nausicaa (tocmai pentru că valul e țesut numai pe jumătate). Căci valul Penelopei este și un giulgiu. E giulgiul Amarantei, care a ales să fie singura un veac, în acest unic scop: de a-si broda, cît mai frumos, propriul lințoliu. Ea știe precis - la fel ca Penelopa - ca odata terminat (totul se termină pe lumea asta
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
-n lacrimi Din vremuri apuse pe vecie Aud cum nechează în tine Vechea-mi ardoare Iapă de montă mândră și nărăvașă Pe care nici un Cal Troian nu a putut-o seduce Ploaie deasă de muselină Ce-mi absoarbe precum un giulgiu rușinea Oază nobilă De stranii polenuri fecundată Noapte pregătită să zămislească ziua în care voi abate siniștrii pegași Pentru a-mi elibera EUL încă ținut ostatic.
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
însăși, adică arhetipul ei, este izvorîtă din substanța dumnezeiască a Mîntuitorului și mijlocită de natura sa materială și omenească. Reprezentarea schematică, atemporală și nemișcată, fără detalii anatomice și fără capricioase sugestii psihologice, trimite fără dubii la spiritul hipostaziat. Care prin Giulgiu și prin Năframă a generat o întreagă lume de imagini, a întemeiat o estetică și a deschis un drum înconfundabil în istoria generală a artei.
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]