172 matches
-
meditației. Fetele presară flori pe drum, aduc spice și parfumuri, pentru că Isis e natura care se reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este strălucitoarea Stăpână a muzicii, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel puțin așa spunea în timp ce-mi aranja părul în cosițele meșteșugite pentru care mama mea adevărată nu avea timp sau răbdare. E aproape imposibil să exagerezi atunci când povestești despre frumusețea Rahelei. Chiar și bebeluș fiind, era ca un giuvaier pentru oricine o purta în brațe, un ornament, o plăcere neprețuită - copilul cu ochii negri și cu părul de aur. I se zicea Tuki, adică „dulceață”. Toate femeile se întreceau în avea grijă de ea, după ce mama ei adevărată, Huna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
De cealaltă fată, Zânița, În asemenea situații Ochenoaia nu pomenea nimic, știa că abia Împlinise nouăsprezece ani și la vârsta când alte fete se mai și distrau, fata Îpreună cu mama depuneau serioase eforturi, făcând unele sacrificii pentru a oferi giuvaierului o altă mamă, păstrând unitatea familiei. Întradevăr, Va -Îndemnat de către toți cei interesați Îi spunea Zâniței, la Început cu o jumătate de gură până s-a obișnuit, „mămică”, neputând să facă cercetări de ce și cum, așa cum va proceda mult mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise acel giuvaier și voia să îl lase ca moștenire în stare bună. Avea luneta gravată și balansier la vedere, iar de remontorul de platină atârna un cârlig placat cu safire. Bunicu-său, după ce îl curăța bine, îl lua cu o mână strecurată în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de circumstanță. Era aproape miezul nopții și ― socoti rapid ― se afla la cel puțin 7-8 km de casă. În față se așternea Șoseaua Kiseleff. Rar, câte o mașină deschidea pârtii ude. Peste case coborâse un întuneric alb cu sclipiri de giuvaier. ― E ciudat, spuse Cristescu pe gânduri. Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiți că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut așa, bătrân, și totuși sânt unele fleacuri care-ți rămân adânc înrădăcinate. Clișee unde adultul dă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vicleni și a... Începu să tușească. Melania Lupu zâmbi cu ochii larg deschiși. ― Totdeauna am visat să călătoresc. Poate acum... ― O lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari albastre, roșii și verzi, pipăiai șaluri în care ardeau flăcările curcubeului, încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lua un contur mai ferm. ― Cu ce se ocupă domnul Van der Hoph? ― Are un magazin de bijuterii, răspunse bătrâna și puse reflex mâna pe ceasul care-i atârna la gât. Mi l-a dăruit acum câțiva ani... Era un giuvaier delicat, cu cadranul din email și o ghirlandă de briliante mici. ― Probabil îl interesează și achizițiile, aruncă întîmplător Cristescu. Femeia îl privi iute. "A aflat... Ba nu! E o prostie, draga mea, nici măcar Van der Hoph nu știe de ce l-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi curgeau prin catedrala de os a țestei, unind stalactitele de stalagmite. Tot ceea ce trupurile imobile mai aveau de oferit lumii, ultimele fire de nisip
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai scumpe între toate cîte le aparțin, sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate cîte sînt ale mele nimic care să-mi fie mai scump
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
departe, despre noi, cei născuți aici, pe Mureș, la Dunăre până la Marea cea mare. În Paraclis sunt scrise destine, pentru ei clopotele vor suna un imn și o rugăciune de Sfânta Marie mare, primind ultima răsuflare spre cer ca un giuvaier. Maria este numele meu. Stea de mare, izvorul tristeților fără margini, puritatea și durerea uitată afară, mă despart de lumea ce stă să moară încet. 15 august 2013 Azuga Postfață Eminentă profesoară de limba și literatura română, Maria Pavnotescu scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a trecut chiuind ca un nebun și pe Toader Strîmbu I-ar fi văzut cineva cu o traistă grea în spinare despre care alții au aflat c-ar fi fost plină cu galbeni și giuvaiere luate de la cucoana omorâtă. Primarul Ion Pravilă lăsase azi pe secretar la cancelarie, iar el stătu pe-acasă. Știa toate câte se petreceau în sat, dar nu voia să se mai amestece în nici un fel. Aflase că sunt unii oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gigantic. Roba pe care o poartă Majestatea Sa Împărăteasa e făcută din satin galben strălucitor, decorat cu o multitudine de simboluri naturale și mitologice. Pe rochie sunt cusute diamante, jad și pietre prețioase de mărimea unui ou. Flori, rubine și giuvaiere îi atârnă de pe cap și îi acoperă jumătate din față. Colierele ei de aur și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
securizant. Este om al ordinii, un clasic prin structura intelectuală, drept pentru care în plan creator, cum subliniază și Eugen Simion, bunul-simț clasic învinge pe omul romantic din Heliade. Cel care a scris E. Lovinescu, scepticul mîntuit descoperă și remarcă giuvaieruri lirice într-un ocean de simple banalități preromantice și în unele locuri vag romantice, precum noroi de flăcări (inspirat comentat), sau tulburătorul vers: Lumina sa e vocea, prin ea vorbiți vederii și aș adăuga încă două versuri din Mihaida: Și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu camerele foto și o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tablou? Markovic s-a apropiat, scărpinându-și tâmpla. A pus ceașca de cafea pe masă și a aprins altă țigară. — Nu știu, a spus, scoțând fumul pe nas. A fost o luptă Îndârjită, iar acum ostașii Învingători fură hainele și giuvaierurile morților. Călărețul cu armură e comandantul lor și pare fără de milă. Dar pare și că le cere pentru el femeia pe care o vor viola. Ajunși aici, croatul s-a uitat la Faulques. Văd povestea, a spus. Dumneata ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Domn al Universului el face să se învârtă roata. Potrivit legendei, un bătrân ṛși, Asita, a observat pe cer, deasupra locuinței sale din Himalaya, o mare petrecere a zeilor. Întrebându-i de ce se bucură, aceștia i-au răspuns: „Copilul Înțelepciune, giuvaierul / Așa de prețios că pereche nu-și are, / S-a născut la Lumbīnī, pe pământ Śăkya / Pentru fericire și bucurie în lumea oamenilor”. Auzind acestea, Asita a zburat până la Kapilavatthu, a cerut să-l vadă pe noul-născut, l-a luat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Imaginea de „pelerin” a lui Abraham care vine din Urul Caldeii ca să se stabilească în Canaan (Gn 11,28.31; 12,1-3; 15,7) e foarte răspândită. Chemarea lui Abraham (Gn 12,1-3), un text cheie al Cărții Genezei și giuvaier al teologiei veterotestamentare, este considerat astăzi un text postexilic. Scopul acestui fragment este să-l prezinte pe Abraham drept strămoșul comunității întoarse din exil ca să reconstruiască Ierusalimul și templul. Abraham a fost chemat de Yhwh, Domnul lui Israel, și-a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
logofăt Neculai Balș a stăpânit tot timpul Torceștii și Țigăneii, după moartea lui Grigorie al III-lea Ghica, ne convingem și din izvodul de zestre întocmit de tată pentru fiica sa, Catinca, la 30 iulie 1795, izvod în care, pe lângă giuvaieruri și argintărie, sunt trecute ca zestre „moșia Torceștii și Țigăneii, la Tecuci pe apa Bârladului, cu mori în Bârlad”. Catinca, cunoscută și cu prenumele Ecaterina, aflăm că „s-au însoțit cu Alexandru Grecianul, marele spătar”. În Condica Liuzilor din 1803
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
era rudă cu Neculai Apostol, recurge la prevederea dreptului de preemțiune și o răscumpără, trecându-o în stăpânirea sa. Mai târziu, pe 30 iulie 1795, în foaia de zestre, prin care vornicul atunci Neculai Balș își va dota fiica cu giuvaiere, argintărie în vase și tacâmuri, moșiile „Torceștii și Țigănei la Tecuci, pe apa Bârladului, cu mori [...]”, la urmă înscrie și „12 sălașe țâgani de vatră”, adică șezători pe moșie. Este vorba de țiganii din categoria numită vătrași, cu așezări stabile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]