207 matches
-
sub raport altimetric, ea ocupă o poziție periferică în cadrul Masivului Suhard și este puternic fragmentată de rețeaua transversală, care a dus la individualizarea mai multor culmi secundare. Cu toate că partea înaltă a masivului Omu s-a aflat deasupra limitei zăpezilor permanente, glaciațiunea cuaternară se pare că nu a afectat și Munții Suhard. În schimb, în pleistocen întregul masiv s-a aflat în etajul modelării periglaciare, care a lăsat urme vizibile și astăzi. De altfel și în postglaciar sînt întrunite condiții favorabile formării
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar. Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18. Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasiunanim acceptat de oamenii de știință și de factorii
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
undă de 10,7 cm. Nu se cunoaște prea bine influența ciclului solar asupra climei, însă lipsa petelor solare din a doua jumătate a secolului al XVII-lea a coincis cu o perioadă foarte friguroasă, perioada minimului Maunder, numită „mica glaciațiune”, sau „mica eră glaciară. Studiul climei din vechime, de exemplu din cuaternar (de acum 1,8 milioane de ani) și până astăzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica, cum a fost cazul stației Vostok, carotaje care pot extrage
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
de la adâncimea de 3500 m. Vechimea gheții este de câteva sute de mii de ani. Compoziția izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr.
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
m. Vechimea gheții este de câteva sute de mii de ani. Compoziția izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
izotopică a oxigenului extras din gheață permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o perioadă în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc "glaciațiunea Günz", care a durat
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
în urmă de până la 700 000 de ani. În figurile alăturate glaciațiunile au fost următoarele: "glaciațiunea Mindel", care a durat între anii 650 000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc "glaciațiunea Günz", care a durat între anii 900 000 - 700 000 î.Hr. În perioada cuaternară variațiile de temperatură
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
000 - 350 000 î.Hr., "glaciațiunea Riss", care a durat între anii 300 000 - 120 000 î.Hr. și "glaciațiunea Würm", care a durat între anii 80 000 - 10 000 î.Hr. Tot în era cuaternară, înainte de cele trei menționate a avut loc "glaciațiunea Günz", care a durat între anii 900 000 - 700 000 î.Hr. În perioada cuaternară variațiile de temperatură n-au depășit 10, iar maximele de temperatură n-au depășit niciodată +4 față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
de temperatură n-au depășit 10, iar maximele de temperatură n-au depășit niciodată +4 față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură au atins 22, iar maximele +8. În perioada acestor maxime ghețurile au dispărut complet. Studiului glaciațiunilor a relevat perfecta corelație între temperatură, întinderea ghețurilor și concentrația de dioxid de carbon în atmosferă. Figura alăturată prezintă evoluția temperaturilor în ultimii 2000 de ani. Temperaturile figurate în grafic reprezintă mediile pe câte un interval de 10 ani. Întrucât
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
ghețarilor. Datarea inelelor arborilor se poate face pe baza determinării concentrației de carbon 14, activitatea biologică în ultima mie de ani fiind prezentată în figura din dreapta. Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor. Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă în secolele al X-lea și al XI-lea, perioadă numită "maximul medieval". Este epoca în care vikingii au descoperit Groenlanda, al cărui nume, „Țara verde” indică un peisaj
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
, denumită și Mica glaciațiune a fost o perioadă cuprinsă între secolul al XIV-lea și jumătatea secolului al XIX-lea, în care a avut loc o scădere bruscă a temperaturii terestre în emisfera nordică. Această perioadă a fost precedată de o lungă perioadă cu
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
rămâne faptul că nu există un consens asupra a ceea ce poate fi definită o climă „normală” a Pământului. Comunitatea științifică este împărțită între cei care pe de-o parte consideră că mica eră glaciară se înscrie în succesiunea normală a glaciațiunilor și este de fapt perioada încălzirii medievale cea care trebuie explicată, pe de altă parte cei care consideră că mica eră glaciară este o perioadă neobișnuită, fiind cauzată de o combinație de schimbări la nivel global și regional. În perioada
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
sau ursul peșterilor aparține de specia de animalelor dispărute care au trăit în perioada ultimei glaciațiuni (perioadă în urmă cu 2.6 - 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul Europa, zona lui de răspândire întinzându-se din nordul Spaniei până în Ural. Această
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit urmele lui sunt peșterile: Neclarificată este problema vânării acestui urs în perioada glaciațiunii, deoarece omul care provine din
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit urmele lui sunt peșterile: Neclarificată este problema vânării acestui urs în perioada glaciațiunii, deoarece omul care provine din Africa ajunge numai cu 10 000 de ani în Europa, la unele cranii găsindu-se răniri provocate probabil de vânători, totuși nu s-a putut constata o vânare intensivă a acestui animal, dispariția animalului se
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
o suprafață de 117 km², fiind în același timp și cel mai mare lac de pe teritoriul Germaniei. Relieful regiunii este modelat de procesele geologice care au avut loc cu cca 15.000 de ani în urmă în ultima perioadă de glaciațiune. În regiunea lacurilor se poate vedea vulturul pescar ("Pandion haliaetus"), o serie de rațe sălbatice ca "Anas crecca" și "Anas querquedula", sau alte păsări de baltă ca "Acrocephalus scirpaceus", "Botaurus stellaris", "Alcidae", "Haematopodidae", "Jacanidae", "Glareolidae", "Rostratulidae", "Thinocoridae", "Ibidorhynchidae", "Pluvianellidae", "Laridae
Parcul național Müritz () [Corola-website/Science/313050_a_314379]
-
insula Noua Guinee. Marea comunică cu Oceanul Indian și Oceanul Pacific. Ea are o suprafață de 650.000 km², având adâncimea medie de 150 m și cu o adâncime maximă de 3.680 m. Marea a luat naștere în ultima perioadă de glaciațiune. In trecutul îndepărtat populația asiatică a reușit să treacă pe o porțiune de uscat în Australia. Apa mării de la suprafață este tot timpul anului foarte caldă. este mărginită la vest de Marea Timor, la est se află strâmtoarea Torres, Papua-Noua
Marea Arafura () [Corola-website/Science/314183_a_315512]
-
cea mai recentă glaciație de acum 40-50 mii de ani, mai ales în perioada de apogeu a acesteia, atunci când, în condițiile de viață din emisfera nordică, în zonele pe care, astăzi, le numim temperate, erau extrem de nefavorabile. Lipsa hranei în timpul glaciațiunii a dus, de multe ori, la acte de canibalism . Timp de 10-15 mii de ani, două specii și-au disputat supremația, conviețuind în Europa: Homo sapiens și Homo Neanderthalensis. Oamenii de Neanderthal erau evoluați cultural, la fel de inteligenți ca oamenii de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de mamut. Erau organizați în grupuri mai mici, în favoarea oamenilor moderni, care aveau un sistem de comunicare mai complex și care erau mult mai bine organizați și adaptabili. Oamenii de Neanderthal au dispărut acum 30.000 de ani, fie datorită glaciațiunii, fie datorită încrucișării cu oamenii moderni. În timp, oamenii din specia Homo Sapiens au început să-și confecționeze haine din blănuri de animale cusute cu ace din os pentru a se încălzi în peșterile reci și au domesticit anumiți lupi
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
realizate din amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mâna lipită de perete, pentru oamenii timpurii, semnificau un mod de a-și exprima identitatea, ca primă formă de individualism, reprezentând un salt intelectual și cultural uluitor. La sfârșitul acestei glaciațiunii, odată cu dispariția mamiferelor mari ca mamuții, acum 12.000 de ani, oamenii au colonizat aproape toate regiunile neînghețate ale globului. Oamenii din această perioadă își ornamentau corpul cu diverse obiecte (podoabe) pentru a-și îmbunătăți înfățișarea. Grupurile sociale erau, în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cu introducerea agriculturii, dată care variază cu fiecare regiune geografică. În anumite zone, cum ar fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo mezoliticul este scurt și indefinit. Pentru zonele în care glaciațiunile au avut un impact mai puternic, este preferat termenul "epipaleolitic". Regiunile, în care ultima glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului au cunoscut o epocă mezolitică mai îndelungată, durând chiar milenii. În nordul Europei, grupurile sociale au avut
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
fi Orientul Apropiat, agricultura a rămas, la sfârșitul pleistocenului, într-un stadiu oarecum incipient și acolo mezoliticul este scurt și indefinit. Pentru zonele în care glaciațiunile au avut un impact mai puternic, este preferat termenul "epipaleolitic". Regiunile, în care ultima glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului au cunoscut o epocă mezolitică mai îndelungată, durând chiar milenii. În nordul Europei, grupurile sociale au avut condiții de trai favorabile, cu rezerve de hrană mai bogate, doar în jurul acelor ținuturi mlăștinoase
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
solar, care se transformă accelerat dintr-o fostă stea galbenă, precum Soarele, într-o stea roșie, din cauza epuizării hidrogenului său. Ca atare, propria lor planetă este supusă unui fenomen ireversibil de răcire, mare parte din suprafața sa fiind martora unei glaciațiuni profunde. Din punct de vedere social, economic și tehnologic vuunzii se află doar de câteva decenii, deci cu câteva sute (poate mii) de ani în urma pământenilor, într-o lume planetară unită, fără războaie, foamete sau opresiune. Doar cu câteva decenii
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
m deasupra nivelului mării. În schimb, insulele mari din est (Baffin, Devon, Ellesmere, Axel Heiberg) sunt muntoase și au vârfuri de peste 2000 m înălțime. Zonele mai înalte din aceste insule sunt ocupate în general de calote glaciare, care în timpul ultimei glaciațiuni s-au extins și au format Calota Glaciară Inuitiană. Dintre insule, 15 au peste 10.000 km, iar alte 79 depășesc 130 km . Cele mai importante insule din arhipelag sunt: În zona arhipelagului arctic canadian există o serie de parcuri
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
Ellesmere, este așezarea civilă cea mai nordică din America de Nord, baza militară Alert fiind cea mai nordică așezare locuită permanent din lume Până în urmă cu 10.000 de ani, insulele din au fost acoperite de un strat gros de gheață în timpul Glaciațiunii Wisconsin. . Primii locuitori ai insulelor arctice canadiene aparțineau așa-numitei Culturi paleo-eschimose timpurii sau Pre-Dorset, care în urmă cu cca. 4000 de ani a început să se răspândească dinspre Alaska de Vest spre est . În jurul anului 1000 î.Hr. a apărut
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]