481 matches
-
marine și mă scad cu un val altele să-mi adaug. 29.08.2011 Restituiri În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisând printre semne de tus vrăjit caligraf este ochiul în buclă mătăsii cuvintele ghem îmi șoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviți sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când zmeiele frunză sunt scrum și zidul străpuns de
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
neștiute”. Imaginile toate reînvie și tablourile se succed cu repeziciune. Figuri de stil surprinzătoare și bine plasate, sporesc frumusețea scriiturii. Purtăm cu noi trecutul că pe-o cocoașă invizibilă. În singurătatea casei sale, Mărțina nu-și poate opri gândurile să gliseze spre trecut, pe un palier în care Onkle, se obligă să aibă grijă de fetița rămasă fără părinți. Efectul real-imaginar este atat de puternic încât totul devine confuz și imaginile reale se estompează făcând loc celor de pe fondul amintirii. Amintirile
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
datorită acestei receptivități, acestei dăruiri deschise a simțurilor către obiect, simțurile pot deveni o sursă a fericirii, fiindcă în ele izolarea eului poetului este abolită, iar mediul acestuia i se apropie fără ca mijlocirea esențială de cunoaștere a societății în care glisează poetul, dar și latura ei nefericită, să devină un element constitutiv al plăcerii: "Eu sunt un monstru pentru voi/ Urzind un dor de vremuri noi/ Și-n lumea voastră-abia încap.../ Dar am să dau curând la cap". În "Serenada muncitorului
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
reale. Două sunt principalele personaje din”De dincolo de neguri “ Rico și copilul, Dorul, fratele mai mic al personajului principal, căruia îi este dedicat romanul, care apare în situații neprevăzute, ca un înger păzitor al destinului prescris de Dumnezeu, destin ce glisează în spații mirifice de dincolo de Călimănel, pe culmile Bozieșului sau într-un areal mai mare al Bucovinei, al Dornelor și Ardealului. Caracterul oniric al întâmplărilor e mereu dublat de o realitate învăluită în voalul metaforei.Acest fapt deconspiră pe poetul
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
-mi închid ferestrele inimii, dar îmi părea nedeslușit orice cuvânt când auzul îmi alunecă foarte încet pe sunete și Tu acordai cerul cu o săgeată de senin și eu nu izbuteam urechea s-o anin ci doar priveam cum melci glisează nevinovați pe trotuar, căutând să-și scape viața, sub cochilii de speranță în zadar ----------------------------------------- Sergiu SAVA Cluj-Napoca 15 iunie 2013 Referință Bibliografică: Sergiu SAVA - POEME ANONIME / Sergiu Sava : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 899, Anul III, 17 iunie 2013
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
între a fi și a nu fi: „între ziua de-atunci și ziua de-acum,132 e numai această cognitio mortis experimentalis”. Nouă în stilul lui Eugen Dorcescu, m-a marcat atenuarea evidentă a acelui homo religiosus, în favoarea filozofului punctual, glisat pe interpretarea momentelor epicizate. Această caldă confesiune „in personalia” este cu vector clar spre trecere, un discurs singur, un unic text dedicat, în ecuația mamă-fiu, pământ-om, aceleiași ființe: „...cea mai prezentă, în imensa-i absență, e mama”. Flash-uri
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
uneori duse la extrem, boală, suicid, moarte, acțiunea în sine a povestirii fiind doar o motivație secundară pentru detalierea trăirii interioare a personajelor. În asta constă artizanatul psihologic al relatării, personajele își sunt propriile scanări de stare iar rezultatul se glisează pe etichetare ca o plăcuță descriptivă sub un tablou cu nume, titlu, dată și loc al surprinderii întâmplării( peisajului). Nimic fulminant, doar liniștea acestui rezultat de trecere a vieții. În Nimfa pe nufăr ( și titlul cărții), în ultimele momente de
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
formula proustiană a memoriei creatoare. Pe de altă parte, fragmentarismul îi lasă prozatorului o mare suprafață de mișcare, de alunecare dintr-un mediu în altul, îi oferă posibilitatea de a schimba brusc registrele discursive, de la gravitate la persiflare, de a glisa, pe nesimțite și cât se poate de firesc, de la o specie literară la alta. Dorin Murariu știe să găsească semnificații multiple și în felul cum Mircea Pora rezolvă raportul dintre “spații” și “timpuri”. Scoase din cadrul referențial, așa cum se întâmplă de
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
oglinda IX - Mama și matricea arhaică X - Fișă biografică Petru Birău, cuprinde un întreg evantai despre viața și opera artistului. În acest frumos Album, cuprinzând toate datele biobibliografice necesare pentru a evidenția portretul unui artist ajuns la maturitate, Dumitru Velea glisează între critica de artă și hermeneutica filologică, fiindcă ambițiile eseistului țintesc către o viziune coerentă și globală asupra dinamicii spirituale prefigurate în opera pictorului abordat. Autorul abordează pictura lui Petru Birău din punctual de vedere al rădăcinii sale, exprimată, ”prin
PETRU BIRĂU SAU POLICROMIA CA MOD AL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353665_a_354994]
-
proprii cu cele ale personajelor și ale cititorilor. Sunt frumuseți care vor învinge vremelnicia prin nota lor foarte variată, când sobră, când jovială, când satirică, dar întotdeauna încărcate de sens profund. Deși creația sa se află pe planuri diferite, autorul glisează cu ușurință unindu-le prin spiritul subtil de observație în care își pune amprenta personală. Despre vasta sa operă, îmi permit să spun cu modestie o părere personală. Partea cea mai valoroasă a creației sale, mi se pare că o
GHIOROIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354124_a_355453]
-
barca amintirilor,/ Alături de jocul „de-a castelul de nisip”, nespulberat, încă ». Volumul se numește, corect (întru pluralitate/pluralizare!), “Spiralele adolescenței”, pentru că ADOLESCENȚAare integrată, în semantica ei interioară, atât Coloana, TORSIONAT-SPIRALATĂspre Infinit, a lui Brâncuși - cât și Înțelepciunea Chtonian-Versatilă/Contradictorial-Demiurgică, Sinusoidală-pe-VERTICALĂ(glisând, proteic, și-n SUS și-n JOS!) a ȘARPELUI. Transcendere, din cer în cer existențial, până la CERUL AL NOUĂLEA(...sau al nouălea cerc infernal?)! - cât și ispitire dublă: de revenire la Originaritatea Copacului, cât și de tentare, senzual-vinovată, a tainelor
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
subțire... S-a retras speriat cu mișcări controlate, atente, calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia aceea acustică exista, chiar exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, era o sârmă... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să îl rotească puțin, o durere cumplită, ca la o descărcare electrică puternică, l-a năucit instantaneu. Siimțise cu adevărat firul tăios și curentul electric. Gândul existenței acelei sârme l-a înspăimântat. Îl arsese
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
vor fi sosit în clădire și îl vor fi găsit acolo, captiv, suspendat, poate mort, vor încerca să-l tragă, să-l clintească iar blestemăția de sârmă îl va despica, îl va ucide... Și-a impus calm, stăpânire, precizie...Acum glisa încet, cu teribilă exactitate, înapoi, spre stânga, încă puțin... Păcănitul și gata, s-a eliberat. Își regla respirația, își ștergea sudorile reci... „Cum, Dumnezeu, doar am simțit cu adevărat...Teribil! Firul...”, încerca să-și cerifice în gând inexplicabila experiență. S-
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Corgal Press din Bacău, în 2013 , îi apare cartea de nuvele ,,Blestemul casei,,. Este tripticul unor persoanje feminine, care, în contextul desășurării narațiunii sunt situate în planuri distincte dar cu acroșări care le aduc în aceeași structură egală a cărții. Glisînd pe acțiuni și fronturi cronologice diferite, cartea se împarte în două, autoarea folosind ca temă de lucru prezentul si trecutul. În prim plan, autoarea devine personaj principal și deșiră de pe mosorul amintirilor un fragment important din propria-i viață. Călătoria
„BLESTEMUL CASEI” – O CARTE-TEST LA O PĂRTICICĂ DIN NEMURIRE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357502_a_358831]
-
de prezentare de pe ultima copertă). Cartea intitulată “Arborele de hârtie “, metaforă ce explică numele generic pentru copacii cu trunchiuri înalte și puternice, așa cum îi consideră pe scriitorii și operele lor despre care scrie cu empatie. Cronicile, interviurile și articolele ce glisează spre eseistică, cuprinse în acest volum, publicate de-alungul anilor în presă, sunt scrise alert, având un stil clar și expresiv, polemic, doar în unele cazuri, semn limpede de maturitate. Perspectiva pozitivistă nu-l face încrâncenat, ba, mai mult înseninează opiniile
GAVRIL MOISA-SOLDATUL IUBIRII DE CONFRAŢI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358534_a_359863]
-
ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat, cu mișcări atente și calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia acustică exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, o sârmă! ... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să-l rotească putin, o durere cumplită, ca la o descărcare electrică puternică l-a năucit instantaneu, simțise firul tăios și curentul. Gândul existenței acelei sârme l-a înspăimântat. Îl arsese ca o flacără
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
sosit în clădire și îl vor fi găsit acolo, captiv, suspendat, poate mort, sau dacă nu, vor încerca să-l tragă, să-l clintească iar blestemăția de sârmă îl va despica, îl va ucide... Și-a impus calm, stăpânire, precizie...Glisa încet, cu exactitate, înapoi, spre stânga, încă puțin... Păcănitul și gata, s-a eliberat. Își regla respirația, își ștergea sudorile reci... „Cum, Dumnezeu, doar am simțit cu adevărat...Teribil! Firul...”, încerca să-și cerifice în gând inexplicabila experiență. S-a
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
de umanism. Culegerea de nuvele pe care o lansează recent pe piața cărții Maria Pongrácz este, pe de o parte, dovada unui talent puternic, în efervescență, pe de alta, reconfirmarea ideii că formulele estetice au o mare capacitate de a glisa pe lângă trecerea timpului. Povestea “clasică”, personajul bine configurat al prozei scurte tradiționale se încadrează, fără asperități, în factura modernă a scriiturii, în atmosfera nedefinită, ușor evazivă ce acoperă epicul, el însuși antrenând salturi în timp și punând în mișcare inși
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
piesa ei favorită încă de la vârsta de paisprezece ani, apreciind partea a treia, „Clair de lune”, întâiul ei titlu fiind „Promenadă sentimentală”, parte în care a atins cu delicatețe clapele pianului, revărsându-se apoi asupra lui în dulci arpegii ... Luna glisează pe cer printre nori ... Angela este pătrunsă de fiorul liric, străbătută de gânduri, de întrebări care așteaptă răspunsuri ... Degetele alunecă delicat pe clape ... În sală se aud sunetele magice create de atingerea nuanțată a clapelor pianului, sub dicteul inimii dar
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
este cel care mângâie ... Suntem fericiți numai atunci când visăm la o dragoste mare ... Și ... „zvonul” se pierde-n clar de lună ... Angela ridică mâinile, ele rămân pentru câteva clipe suspendate în aer, privirea ei imploră cerul pe care vede luna glisând ... Se trezește din vis și ... reia ultima parte a suitei: Passepied - dansul executat cu măiestrie, acel staccato arpeggio al mâinii stângi. Superb, superb! L'Isle Joyeuse a fost inspirată de pictura francezului Antoine Watteau „L'embarquement pour Cythera” (Îmbarcarea spre
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
rară putere de a alterna timpurile pornind de la un motiv banal. O simplă plimbare cu mașina a unui inspector OPC, personaj simplu intitulat Dan, alături de bunicul său în căutarea unei farmacii care să elibereze rețete compensate, devine prilej de a glisa între timpul prezent și timpul amintirilor. Autorul făurește cu condeiul fresce ale societății prezente dar și tablouri decupate din amintirile bătrănului și trecem, aproape fără să ne dăm seama, de la problemele marii cooperativizări comuniste sau de la momentul venirii americanilor, amintiri
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
mărturisea, într-un dialog recent, că își citește și recitește romanele cu pauze lungi. Este firesc să spunem că suntem în fața unui volum care ne solicită timp pentru lectură și pentru meditație, scriitorul ridică probleme existențiale și le analizează. O să glisăm între scriitura de tip Joyce cu alunecare în absurdul lui Kafka dar râmânem pe terenul prozei eseistice de tip Thomas Mann. Încă de la început, auzim ecoul și urletul “animalelor bolnave” creionate în tuș gros de Nicolae Breban, prin analogie: “O
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
genului beletristic, ci rămâne în legătură cu marile minți românești ale domeniului, Simion Mehedinți, Vasile Pârvan etc. Captivant joc și plăcută lectură, în care ariditatea textului științific este risipită cu un simț al măsurii binevenit. Așadar, o carte în care notația etnografică glisează în narațiune cu un firesc neașteptat, fără ca latura științifică să se altereze și fără ca proza să-și piardă calitatea intrinsecă. Mai rar un asemenea caleidoscop al tradițiilor de la preistoria neamului la contemporaneitatea strictă, ilustrată prin ritualul nașterii pruncului. Citind, te
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]