533 matches
-
-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o anumită problemă. Pesemne că ne muncesc aceleași gânduri. Unde putem sta de vorbă? Shonyu indică o cameră mică din apropierea sălii. Cei doi se așezară în încăperea goală. Nu avea arzător, dar soarele de Anul Nou, care pătrundea prin ușile glisante de hârtie, era cald. — Ai auzit zvonurile? începu Shonyu. — Le-am auzit. Se spune că Seniorul Nobuo a fost ucis. Și pare să fie adevărat. Shonyu se încruntă, oftând. — Am început să vedem deja semnele că anul ăsta vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în când, și bătu din palme la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii - încă mai simțea un gol în inimă. Ca de la o mare distanță, auzi sunetul ușii glisante, deschizându-se încet. Kazumasa, îmbrăcat în haine civile la fel ca stăpânul său, se pleca în prag. Aproape nici unul din războinicii clanului încă nu-și descheiase armura. Cu toate acestea, Kazumasa își dăduse seama că Ieyasu era îmbrăcat în civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce văzusem în ele. Podeaua era făcută din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc, pahare și carafe din sticlă de Murano. Exact așa ne descrisese Iulia locuința și ce se găsea înăuntru, în serile petrecute în bucătăria familiei Crăciun. Ea ținea minte denumirea corectă a fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Bun. Acum ofer eu.” „Bun. Pilade, te rog, mai puțină gheață. Altfel o să-mi dea de furcă. Așadar. Cretinul nici măcar nu vorbește, lasă bale, e spastic. Își duce Înghețata la frunte, din lipsă de coordonare a mișcărilor. Intră pe ușa glisantă prin sensul opus.” „Cum face?” „El știe cum. De-aia e cretin. Nu ne interesează, Îl recunoști imediat și nu vine pe la edituri. Să-l lăsăm În plata domnului.” „Să-l lăsăm.” „Să fii imbecil e mai complicat. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dădu drumul la apă, turnând în ea mirul și vinul din potire. În încăpere se răspândi un parfum paradisiac. Până să se umple cada, Tom intră în dormitorul lui Greg și al lui Ju și dădu la o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care Tom intră, împleticindu-se. Îi șopti: — Totdeauna când vine se duce întâi la toaletă. Am să pun radioul tare și când intră la toaletă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se. Îi șopti: — Totdeauna când vine se duce întâi la toaletă. Am să pun radioul tare și când intră la toaletă, eu am să ies pe palier și am să tușesc, iar tu te strecori repede pe scară. Împinse ușa glisantă și plecă. Tom aranjă instinctiv rochiile, ascunzându-se după ele și lipindu-se de peretele din spate al dulapului adânc. Picioarele lui, ieșind pe sub poalele rochiilor, păreau uriașe. Întinse mâna și crăpă ușor ușa glisantă. Se simțea speriat și rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repede pe scară. Împinse ușa glisantă și plecă. Tom aranjă instinctiv rochiile, ascunzându-se după ele și lipindu-se de peretele din spate al dulapului adânc. Picioarele lui, ieșind pe sub poalele rochiilor, păreau uriașe. Întinse mâna și crăpă ușor ușa glisantă. Se simțea speriat și rușinat. Aparatul de radio se auzea din nou, foarte tare. Auzi ușa de jos deschizându-se, apoi pașii lui George pe scări și o auzi pe Diane spunându-i ceva. George intră în camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din capete se termina cu o roată dințată, mare cât însuși cilindrul, care ieșea un pic în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă de potcoavă, chiar în fața ușilor glisante de sticlă, și fumă cealaltă jumătate. Avea să-și încetinească pe cât posibil coborârea - un drum lung și lent înapoi, în exact același punct în care fusese înainte de acești șase ani câștigați în mod brutal. Dar avea să savureze fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După care peretele se puse în mișcare, dovedindu-se a fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l într-o încăpere. Era o cameră largă, cu pereții și tavanul dintr-un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se-ntoarse să se uite, văzu un individ solid, îmbrăcat tot într-o uniformă gri, care tocmai se așeza. Pe moment - la prima vedere - nu observă nici un indiciu despre locul de unde apăruse noul sosit. Fără îndoială, din vreo altă ușă glisantă. Solidul avea o față pătrată și un cap mare, cu o claie de păr castaniu care-i ieșea de sub chestia aceea complicată de pe cap pe care și el o purta. Trebuie să-și fi dat seama că Gosseyn se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rapidă și logică, pentru rezolvarea problemei; se simțea în stare să o facă. Memoriză un anumit număr de puncte cheie la bordul navei și mai multe surse de energie. Apoi apăsă pe un buton care comandă deschiderea unuia dintre panourile glisante care obturau secțiunea inferioară a navei. Îi făcu semn căpitanului Free să o ia înainte. Fără să scoată o vorbă, coborâră pe scară. Intrau într-o lume diferită. Acolo, oamenii râdeau, dincolo se auzeau strigăte, zgomotul unor mișcări diverse. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
logodnă. Dar casa e a unui prieten și armata ne dă pileala. — De ce? — Rațiuni de prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu un braț pe Gay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn își aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rapidă și logică, pentru rezolvarea problemei; se simțea în stare să o facă. Memoriză un anumit număr de puncte cheie la bordul navei și mai multe surse de energie. Apoi apăsă pe un buton care comandă deschiderea unuia dintre panourile glisante care obturau secțiunea inferioară a navei. Îi făcu semn căpitanului Free să o ia înainte. Fără să scoată o vorbă, coborâră pe scară. Intrau într-o lume diferită. Acolo, oamenii râdeau, dincolo se auzeau strigăte, zgomotul unor mișcări diverse. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn își aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu lanterna. Mirosea greu, muced, un iz compact din care aveai impresia că ai putea rupe bucăți. Măsură din ochi diametrul. ― Cam 60 de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise, visa acoperișuri de sticlă, glisante, verande largi deschise spre mare, cu dale lucioase pe care soarele cade greu, rotund, nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse fluierând zgomotul unei uși glisante care se deschide. Ionescu îl apucă de mânecă. ― V-a telefonat? ― Țțț! Prin corespondență. Eu am găsit biletul băgat sub ușă. ― Ascultă! Ești sigur că nu visezi? Cine i-a spus că tablourile au dispărut? ― De unde vrei să știu?! Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sa, rămânea întinderea umană ce înconjura perimetrul din care se ridicau rachetele borduriene. Pentru Tintin și Haddock devenea din ce în ce mai greu să țină cursul zilelor care se scurgeau. În acest laborator penitenciar, cerul nu se arăta decât foarte rar, atunci când plafonul glisant era înlăturat, ca parte a probelor tehnice, doar pe timp de noapte. În absența acestor semne pe care lumea înconjurătoare le trimitea celor din infern, nimic nu mai putea indica apartenența la umanitatea din exterior. Luminile artificiale nu se stingeau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]