346 matches
-
cărți în franceză (Précis de décomposition), un compatriot, probabil Horia Stamatu, ar fi spus că „Toate astea au ieșit din Rugăciunea unui dac” (5 martie 1970 Ă 593). Să se fi recunoscut Cioran în „postulatele contradictorii” ale acestui poem, în glisarea lentă a termenilor contrari care se neagă până la a se institui decisiv unul pe altul?! Fără doar și poate că rugăciunea ca blestem și blestemul ca rugăciune sunt ipostaze ale palinodiilor care-i articulează lui Cioran un sens. Într-o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e nici un strop de apă! Regulamentul de bloc Iași, februarie -10 martie 1985 Radu Beligan: Costică, piesa asta nu-i scrisă de tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l pună în cuvânt. Cami și Cristina (română) recunosc că au și operat schimbări radicale la scenariul conceput de ele cel cu măștile îndrăgostitului -, în sensul despre care am vorbit adineaori. Ja cuplează, în sfârșit, la frecvența noastră și sugerează glisarea de la "spectacolul" și "măștile" individului, la "spectacolul" și "măștile" ființei, mutând astfel schița teatralității / spectacolului la nivel ontologic vezi spectacolul existențial. Simt nevoia să mărturisesc că și eu am în gând o temă care să lege esteticul de ontologic, mergând
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
privești pe cineva dorit, se mai află de față o a treia persoană care ți-ar putea fi concurent? În acest caz, te uiți la persoana dorită și apoi îți alunecă repede privirea către concurentul tău; în limbaj nonverbal, această glisare se traduce prin: „Presupun că voi doi sunteți împreună.“ Penibil, căci în acel moment toată lumea înțelege acest mesaj, deși nimeni nu spune nimic... Cu pasiune, despre sâni La începutul vieții, sânul mamei este parte din tine; el îți oferă plă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
intensă rămâne, și după trezire, cea a sinuciderii lângă Agață), Theodorescu decide să îl mai vadă o dată pe Ordeanu. Află că acesta s-a sinucis, prelungind într-un act viu, real actul similar consumat de personajul-narator în vis. O ultimă glisare, așadar, a celui din urmă între cele două planuri de atâtea ori întrepătrunse că într-un sumbru joc al destinului perfid, inexpugnabil. Rămas singur cu Soliman, care îl urmărește că un martor mut al prăbușirii celuilalt și al decăderii proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
practic, realiza protagonistul încă din adolescență, transformând realitatea într-o eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe mai mult decat binevoitoare, în care observa atuurile acestui text tocmai prin raportare la specificitatea genului: "Înregistrăm astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu numeroasele tradiții politice ale țărilor Europei. Partidele se încheagă cu prețul a prea multor plecări și expulzări. Odată cu eșecul mișcării revoluționare din Europa occidentală, Lenin nu demască influența din ce în ce mai copleșitoare a sovieticilor în deciziile privitoare la partidele comuniste și glisarea progresivă către un sprijin necondiționat din partea URSS-ului. La sfîrșitul celui de al IV-lea Congres, el se neliniștește tardiv în această privință: În 1921, la cel de al III-lea Congres, am votat o rezoluție asupra structurii organice a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
au trecut prin experiențe fizio-psihologice traumatice similare (Thomas Mann, Franz Kafka etc.) și punctarea felului în care ele au generat un curent psihic dominant propice confesiunii literare, sofisticat apoi prin lecturi pe care tânărul scriitor le interioriza cu profunzime. Spectaculoasele glisări între scriitura lui Max Blecher și artele vizuale nu fac decât să confirme avantajele metodei transdisciplinarității, pe care autoarea o combină în mod fericit cu elemente de psihocritică, critică simbolică și biografică, neocolind nici teoreticienii conceptului de autenticitate (de la Marivaux
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
devine ființa-creatoare, o realitate aflată în afara realității, un contrasens, o gîndire irațională. (Termenul de "mister" este utilizat frecvent în teologie și în filosofie. Dar este vorba aici de un mister care nu este misterios. Termenul nefiind suficient definit, se produce glisarea din planul imaginat în cel logic, ceea ce antrenează imediat dorința de a explica misterul prin gîndire logică.) Misterul nu poate fi gîndit, el nu poate fi decît simțit pe plan emoțional. Cel mai mic efort de a gîndi misterul duce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
maximum de ofelimitate pentru societate și maximum de utilitate al societății. În mod cu-rios, economiștii paretieni au conservat termenul de utilitate pentru a caracteriza satisfacțiile economice. Maximul de ofelimitate pentru societate s-a văzut astfel transformat în optimul lui Pareto. Glisarea terminologică ascunde o schimbare de semnificație. Pareto considera maximul de ofelimitate pentru societate nu ca pe un scop, ci ca pe o situație intermediară, putînd, după caz, fi amendată prin considerații relevînd utilitatea, adică străine economiei, du-pă proprii săi termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la nenumărate comparații, ca o încercare de racordare a ficțiunii sale în real. De foarte multe ori, comparația include elementul acvatic și, contrar intenției, efectul narativ este invers: în loc de o conversie a "lumii ficționale" la realitatea concretă se resimte o glisare a povestirii către imaginar. Am precizat deja avertismentul dat de Doubrovsky, de a nu se comite imprudența de a confunda fictivul cu imaginarul. Pentru C.G. Jung, conceptul de imaginar stă în strânsă legătură cu imaginea și conștiința, aceasta la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a lui G. Călinescu, o trăsătură fundamentală a creativității camilpetresciene: "Aceasta pare să fie și definiția geniului său, de a aduce însușiri strălucitoare în toate genurile, de a nu le desăvârși nicăieri."54 Firesc, o atare trăsătură se perpetuează, prin glisare, la o serie de personaje și opere. Eroii din Patul lui Procust, deși cu o viață interioară bogată, trăiesc în exterior pentru a dezlega enigma Celuilalt. Incipitul romanului ni-l dezvăluie pe D. în viziunea d-nei T., cu toate că acesta "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
interior, consecutiv momentului în care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ceea ce nu schimbă foarte mult datele problemei. Și, dacă acceptăm că firea lui Camil Petrescu e de natură donquijotescă, atunci, conform teoriei pluriperspectivismului lansate de Tudor Vianu, G. Călinescu și N. Manolescu (ceea ce noi credem a fi de fapt o glisare arhetipală), sunt de găsit și alte personaje de factură asemănătoare eroului iberic. Există momente în viața fiecăruia când, copleșit de griji sau gânduri obscure, trăiești sentimentul bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al națiunii (singurele lizibile azi, cele publicate în academicile anale fiind penibile însăilări de citate și opinii), faptul există iar prima sarcină consta în decriptarea strategemelor de limbaj ("copoi hermeneutic" vânând "aluziile subtile pe care auctorii bahluieți cercau a le glisare prin găurile, nu prea largi, ale ciurului cenzorial" precizează Elpi, vezi op. cit., ). În rapoartele sale, acesta nu avea scrupule deontologice, pomenind despre "repetatele vizite" ale unui universitar la Spitalul Socola. Astfel încât mă simt îndreptățit să merg mai departe cu presupunerile
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a ființei umane. Extraordinare pagini poematice scrie Torrente Ballester despre decăderea omului adamic, sub ispitirea și orgoliul Evei, acest feminin avatar biblic al ispitorului Don Juan. Cupluri și triunghiuri adulterine Interesat în cel mai înalt grad de tehnica narațiunii prin glisarea epicului în neverosimil, Javier Marías (n. 1951, Madrid) este unul din exponenții prozei postmoderne spaniole și europene. El a debutat la doar 19 ani cu un roman surprinzător, "Domeniile lupului", urmat de volumele de povestiri " În vreme ce ele dorm", " Când am
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
permite să descrie în cel mai captivant stil realist, de pildă, o scenă de copulație pe care o aude fără să vrea în apartamentul de la etajul inferior de la Cumpătu, continuând să și-o reprezinte în vis, datorită permanentului balans și glisări între ficțiune, oniric și real din care se compune cartea. Iată-l, de pildă, pe Victor revăzând fotografii, scene, fotogramele unui film în clar-obscur, sepia, oricum crepusculare, cu sora lui mică, care în cele din urmă se va adeveri dublura
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la dinamica ei vibratilă și evanescentă care îi configurează ordinea secretă, îi va permite poetului Liviu Antonesei să se situeze într-un teritoriu de interferență, "în zborul albastru și chymic/ în intermundii, în corpul fluid și fosforescent" (Cine...). De aici, glisarea permanentă între descripția nudă și caligrafia metaforizantă a realului, între notația albă a stărilor, obiectelor și peisajelor, respectiv învestirea lor cu un simbolism greu. Toate secțiunile acestui prim volum de poezii scris de Liviu Antonesei (Partea frigului, Căutarea căutării Un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ridurile din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea contrastivă a unor poeme (în acord cu fondul substanțial entropic), ci și câștigul estetic al acestor aliaje cu miză identitară potențată. Cele mai reușite dintre ele contabilizează fie efectele glisării hipnotice între o exterioritate tumefiată și o interioritate egal vulnerată de o capacitate perceptivă hipertrofiată, aproape enormă ("am uitat de hipnoza zilelor/ tumefiate-n lumea de jos.// vibrația lor nu-mi mai taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul se dăruiește unui abis resimțit, întocmai ca pharmakon-ul grecesc, când ca un blestem, când ca o binecuvântare, dar întotdeauna ca un dat necesar, ca o realitate imanentă ființei: "cuiele/ sârma ghimpată sunt necesare". Așa se explică și apetența pentru glisarea perpetuă între un ieri al suferinței epurate grație unei încrederi în sensul ei catharctic și un azi al dezechilibrului, al cumpenei (câtă vreme timpul viitor rămâne de regulă unul al morții): "abia mă aflu/ printre degetele dureroase/ mușchii febrili/ ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
influența vizibilă a ideilor autorilor consilierii amintiți, liderii Marii Britanii și ai Germaniei au dat publicității, pe 8 iunie 1999, la Londra, un manifest, intitulat Europa: a treia cale, noul centru, un document politic de mare semnificație. Această inițiativă marchează o glisare spre centru a social-democrației tradiționale și ocuparea unui nou spațiu politic, prin renunțare la cel al stîngii moderne europene, la socialism și la tezele marxiste ca fundament doctrinar. Este vorba, în același timp, despre o recunoaștere a noilor realități, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Fitzgerald!). Nu altele sînt conotațiile de profunzime ale capodoperei The Great Gatsby/Marele Gatsby, din 1925, unde Nick Carraway (tot un "dublu" ficțional al prozatorului) e absorbit de lumea magică (dar vidată sufletește) a "visului american" (întruchipat de Gatsby). Această "glisare" psihologică spre un spațiu utopic trebuie interpretată, similar, ca un "refugiu" din fața realității sociale traumatizante. Nici ultimul roman (încheiat) al lui Fitzgerald nu face excepție de la menționata rețetă de construcție narativă (axată pe tema debusolării și ratării): Tender Is the
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aici, nu însă și intertextualizat, așa cum s-ar putea crede la prima vedere!) are inspirația de "a inventa", în creația sa, o poartă între lumi, similară (măcar în teorie) "găurilor negre" și "quasarilor" din Cosmos. "Portalul" repre zintă tunelul de glisare dinspre realitate către ficțiune (și invers), dinspre viață către text (și invers). "Tunelul" res pectiv marchează, în sine, o ruptură de nivel, prin care orice scriitor (autentic) primește șansa de "a reconfigura" vorba informaticienilor existența. Murakami o face cu succes
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după cursul vremilor (cazul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu și al altor mari poeți români, salvați de operă). Biografia și bibliografia se susțin aici reciproc și se luminează printr-o serie de corespondențe, analogii, elemente de apropiere și contact, glisări și distanțări programatice. Aș spune că volumele Ilenei Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de mistuire, crize de ficat, lipsă de poftă de mîncare, anemie și mai ales constipație". 2.2.3. Dar, datorită faptului că, în fond, nu suntem în prezența unei lucrări de specialitate, ci a unui text literar, se produce ușor glisarea către spațiul personal, familiar, al comunicării (Aa [3]), marcat de expresii ale competenței expresive și ale variației diafazice (cf. Bb). Scriitorul, parcă sfidând și negând celelalte registre, se adresează unei persoane apropiate, pe care vrea să o sensibilizeze prin epitet
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]