618 matches
-
Vulcan) și continuă la Viena, unde D. lua parte la întrunirile literare ale societății „România”. În Italia, la Torino, i-au apărut culegerea de poezii Amor și Patria (1869), semnată Brutu Catone Horea, și volumul Doruri și speranțe (1871). Versurile glorifică eroii trecutului, invocă demnitatea în restriște, aruncă blesteme împilatorilor străini. În pofida sentimentelor frumoase care le animă, poeziile sunt artificioase, prolixe, prozaice și stârnesc ironia lui Titu Maiorescu, criticul junimist considerându-le de-a dreptul rizibile. Dintr-o perioadă de junețe
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți în vârtej de lupte, / Ana, Luca și Gheorghiu-Dej / și cu ei mii și mii, / milioane, / din uzine, din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul Sovietic”, în versuri așezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
B. adaugă o Culegere de anecdote, fabule și „istoricele”, traduceri de proverbe, idiotisme și texte literare românești. Pentru necesitățile învățământului teologic, a redactat alte trei manuale, tipărite la Viena, în 1865. La deschiderea mormintelor domnești de la Putna, în 1856, el glorifică într-o scurtă descriere, în limba germană, viața lui Ștefan cel Mare. Ierarh cu merite culturale și înzestrare poetică, B. și-a ales, ca poet, pseudonimul Teoctist Șoimul. Repere bibliografice: Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina, București, 1916, 129-139; Loghin
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl voiam iarăși tânăr, însoțit de frumoasa Alexandra, aclamat de mulțime, glorificat în strofe entuziaste. Numai la fundul cufărului am dat, în sfârșit, de urmele lui. Titlul cu litere mari nu putea să păcălească: „Gorie Rusiei!” Am despăturat pagina pe genunchi, cum făcea Charlotte și, cu jumătate de glas, am început să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puternici pre atât de ambițioși. Ioannițiu primi cu mare bucurie pe trimisul și scrisoarea papei și declară că această din urmă e pentru dânsul mult mai prețioasă decât tot aurul și pietrele scumpe din lume. El mulțumea lui Dumnezeu și glorifica pe papa pentru că-l onorase indicând acel sânge și acea patrie din care românii se trag într-adevăr după originea lor. El se puse pe sine și statul său sub autoritatea scaunului apostolic și se declară pe sine și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
seamă că roșii n-au îndestul tact pentru a nu se servi chiar de-o asemenea ocazie în favorul panglicăriei revizioniste și a frazelor sforăitoare și că se adună împrejurul bronzului ce reprezintă pe marele Domn nu spre a-l glorifica pe El, ci spre a lustrui nulitățile lor sub razele numelui său. De aceea lumea mai bună n-a venit la serbare. Regele a fost primit în Iași de cătră paragrafele bugetului statului, despărțite în plutoane de funcționari, de cătră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
puternic totuși în lucrarea lui Weimann, după cum am menționat anterior 294. Mai intens discutată a fost afirmația lui Jean-Paul Sartre potrivit căreia prezența unui narator personalizat în ficțiunea secolului al XIX-lea a avut o influență conservatoare asupra acelei ficțiuni, glorificînd ideea de statu quo în situațiile politice și sociale 295. Lodge privește această problemă dintr-un alt punct de vedere, însă și el pretinde că există o legătură foarte strînsă între perspectiva narativă și filosofia de viață. Referindu-se la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de statute și implicit cu interesele atinse. Astfel, apartenența mediată și afilierea multiplă, lucrând împreună, conduc la creșterea solidarității în timp ce prezervă și independența. Această linie de argumentare sugerează că este greșit să se fetișizeze solidaritatea, după cum este greșit să se glorifice independența necondiționată. Fiecare dintre acestea corodează comunitatea în felul ei. Prima, atingând integrarea completă, transformă comunitatea într-o parodie a ei înseși. A doua oferă un ethos prea slab pentru a susține mai mult decât o ordine morală minimală" (Selznick
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
făcut ca acest model să fie aplicat democrațiilor (Levy, 1998, pp. 152-153). Astfel, pentru a întări poziția domestică sau a distrage atenția de la probleme economice sau sociale, liderii democratici, spre deosebire de cei autoritari, vor recurge la mituri istorice prin care vor glorifica istoria poporului lor și vor demoniza potențialii adversari (Levy, 2003, p. 15). Unii cercetători au realizat o serie de studii pentru a stabili când vor fi utilizate astfel de strategii de liderii politici. Principalele ipoteze sunt că probabiliatea crește în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un risc crescut pentru abordarea defectuoasă a problemelor cu care se confruntă organizația respectivă. organizația patriarhală (tipul tradițional) - se caracterizează prin existența unui sistem de autoritate acceptată în virtutea tradiției, a datinilor, a faptului că „întotdeauna a fost așa”. Tradiția este glorificată, rangul sau poziția în societate au o importanță deosebită, iar relațiile existente într-o astfel de organizație sunt mai mult de tipul „stăpân-supus”. organizația birocratică (tipul rațional-legal) - este al treilea tip de sistem de autoritate, cel rațional-legal, pe care Weber
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
caracteristici În manualele de școală și educație civică”, istoria etnicilor germani - ca și a altor minorități din România - este prezentată Într-un paragraf mic, separat de textul principal, sau chiar absentă. Rezultatul este că manualele școlare În România păstrează și glorifică memoria colectivă a românilor. Relativa tăcere ce s-a păstrat În jurul acestui subiect, poate neintenționată, are legătură cu practicile istoriografice ale erei comuniste, care tratau problema deportărilor ca tabu. Deoarece comunitățile germane din România tind să devină din ce În ce mai puțin numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre Aurelian și retragerea romanilor, despre formarea limbii române, despre migrațiile hunilor. După un manual de istorie alcătuit de el s-a predat vreo cincisprezece ani în Transilvania și Banat. Poeziile lui M., răspândite în periodice, au, majoritatea, subiecte istorice, glorificând pe strămoși, militând pentru emancipare națională. Sunt scrise însă într-o limbă greoaie, înțesată de latinisme. Câteva încercări în proză, fade evocări istorice, și piesa de inspirație folclorică Pețitorii (1905) - semnată A. L. Ipan - sunt tot atâtea eșecuri literare. Folclorul
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
la Năsăud și la Beiuș, unde își trece și bacalaureatul (1871). Între timp străbătuse meleagurile transilvane cu dorința, neîmplinită, de a-l întâlni pe Avram Iancu. În această călătorie a adunat un apreciabil număr de cântece populare, în care sunt glorificate faptele de vitejie ale tribunului ardelean. Debutul său are loc în revista „Familia”, care îi publică în câteva numere din 1866 și 1867 culegerea de folclor O nuntă în Ilișești. Tot în această perioadă adună doine și balade - o parte
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975 sau 977-1018) și-a arătat antipatia față de stăpânitorul piast Bolesław I cel Viteaz (principe între anii 992-1125 și rege în ultimul an al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general, a făcut aprecieri mult mai echilibrate referitoare la germani decât la cehi, pe ultimii numindu-i jefuitori, infideli și îngâmfați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
padișahilor, decât să se supună unui Habsburg sau unui Romanov, cu atât mai mult cu cât supunerea lor față de turci este nominală, constând doar în plata unui mic tribut anual“26. Pigmentate cu cântece populare și doine, ale căror conținut glorificau trecutul de luptă al localnicilor, discuțiile prilejuite de popasul nocturn al călătorului la hanul călărăștean au întregit tabloul vieții românești, astfel cum a fost el perceput de un tânăr suficient de instruit și talentat, chiar dacă pe alocuri cu serioase lacune
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sprijinea pe comuniști îl învinuia tocmai pe temeiul faptului că acorda o atenție exagerată fermelor model. Dar moșierii au rămas, la fel ca și în întreaga perioadă interbelică, la fel de refractari față de orice restructurare a edificiului agrar, invocând vechile motive care glorificau rolul social și economic al marii proprietăți. Național-țărăniștii erau conștienți, ca și reprezentanții moșierilor, ai Partidului Național Liberal și marea majoritate a economiștilor, ca, de altfel, și mulți dintre liderii Partidului Comunist, de faptul că reforma agrară, indiferent de formula
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Transilvania (1982), carte repede retrasă de pe piață, este o colecție de eseuri tributare doctrinei naționalismului mistic, cu îngroșate note polemice antirevizioniste. Culegerea este structurată în patru părți: Rapsodie transilvană, pledoarie exaltată pentru arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite de vehicularea, în politica și presa maghiară, a
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
din categoria celor activi. Mă gândesc cu spaimă la felul În care aș fi făcut față malformărilor pe care le inducea sistemul. Totuși, această autocompătimire nu este un motiv suficient pentru ca, atunci când reflectăm asupra trecutului nostru, să Încercăm să ne glorificăm rezistența pasivă și să o proiectăm ca pe o formă de rezistență activă. Termenul rezistență nu trebuie să ne servească drept o formă retroactivă de răscumpărare interioară. Riscul este ca, declarându-mă un rezistent prin cultură, când de fapt am
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
însemnați, care se adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.” Cunoscute până în prezent
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
amară a țării, fie că se incriminează, în rechizitorii patetice, decăderea dinlăuntru, corupția politică, trădarea și alte nelegiuiri. În tirade vehemente, surescitate, pline de efuziuni subite sau de mărețe viziuni inspirate de ideea obsesivă a „onoarei și demnității naționale”, se glorifică „martiriul” celor ce se jertfesc pentru patrie și dreptate, împotriva „tiraniei”. Printre alte compuneri dramatice au fost publicate piesa în versuri Blestemul unui țăran murind sau Timpul vechi și timpul nou (1868), drama - prelucrată după romanul Aldo și Aminta al
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]
-
adevăr, nu are nici o încărcătură revoluționară în raport cu lumea sau chiar cu autoritățile cum se întâmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea laică a vremii, motiv ce transformase Patimile martirilor din Acaunia într-o pătimire cu totul sui generis, așa cum am văzut mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că ar fi fost compus de acesta), fie argumentându-și propriile idei, contrare celor ale predestinațienilor (care, de altfel, nu sunt ideile autentice ale lui Augustin). De aceea, o invenție ambiguă ar trebui să fie considerată declarația autorului care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale. Dar dacă autorul Predestinatului ar trebui să fie Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului, ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Occident, adică între 425 și 450. Activitatea sa poetică pare însă anterioară anului 431 pentru că poetul condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorius. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale) care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. Într-adevăr, Paștele nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștele prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avem! Ahoe!...” Volumul Țara migrenelor (1970) cuprinde lungi poeme cu viziuni coșmarești amintind de „visul rău” al lui Al. A. Philippide, dar și de baladescul cerchiștilor sibieni (un text e dedicat lui Ioanichie Olteanu). Apare acum, definitoriu, și tema erotică, glorificând sentimentul devastator, într-un ciclu de sonete intitulat Confesional. G. se autodefinește ca descendent al lui Villon oarecum prin efectul de tabel mendeleevian al elementelor: „Prea-i villonescă viața asta, dar/ Nu-s eu de vină dacă-i villonescă!/ Probabil
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
nu de opiniile poetului, criticii Al. Piru și Mihai Ungheanu îl definesc ca barochist/manierist (în sensul lui G.-R. Hocke), afiliere contestată de Eugen Simion, care-l consideră un „poet de atelier”. Oricum ar fi, fapt este că el glorifică arta barocă (de exemplu catedrala abstrusă a lui Gaudí, La Sagrada Familia) și-i exaltă viziunea și tehnica. Maestru al sonetului, el propune „sonetul magistral”, a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]