380 matches
-
căința.104 Aceasta este urmată de cuvintele „Heere taketh the makere of this book his leve” 105 și de Retractarea lui Chaucer. Palinodia este mai mult decât surprinzătoare, autorul își condamnă operele ca fiind propovăduitoare ale păcatelor, le acuză de glorificarea viciilor. Cariera poetică a lui Chaucer este interesantă: a început cu o rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa și sfinții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tânjesc imediat și chiar doresc să-și împlinească pasiunile și dorințele. Apărarea împotriva sorții și aliatul contra instinctelor este inteligența proprie. Mulți cititori au 528 Victor șlovski, op. cit., p. 66. (trad. n.) 529 Ibidem. 144 văzut în această operă o glorificare conștientizată a abilității umane.”530 Suntem de acord cu remarca potrivit căreia în opera lui Boccaccio „nu moralitatea este decăzută, ci pur și simplu nu există”531, dar o înțelegem în sensul că scriitorul italian este mai puțin înclinat să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demarând astfel o dispută între cei doi, bărbatul susținând necesitatea de a cunoaște toate lucrurile din lumea aceasta, pentru a-și însuși ceea ce bun și a evita răul. Cei doi pelerini vor pătrunde într-o cameră decorată cu fresce, dedicată glorificării bunurilor pământești. Pe fiecare dintre cei patru pereți sunt portretizați cei care au cunoscut gloria terestră: în înțelepciune (filozofi și poeți, în mare parte păgâni), în putere (marii împărați și războinici ai 612 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 35. 613 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lamură-a reginelor din lume,/ Aleasă, darnică, preaminunată:/ Ferice-acel ce o vedea o dată;/ De regi și domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căința.104 Aceasta este urmată de cuvintele „Heere taketh the makere of this book his leve” 105 și de Retractarea lui Chaucer. Palinodia este mai mult decât surprinzătoare, autorul își condamnă operele ca fiind propovăduitoare ale păcatelor, le acuză de glorificarea viciilor. Cariera poetică a lui Chaucer este interesantă: a început cu o rugăciune și în același timp o laudă adusă Fecioarei Maria (ABC) și s-a încheiat cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa și sfinții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tânjesc imediat și chiar doresc să-și împlinească pasiunile și dorințele. Apărarea împotriva sorții și aliatul contra instinctelor este inteligența proprie. Mulți cititori au 528 Victor șlovski, op. cit., p. 66. (trad. n.) 529 Ibidem. 144 văzut în această operă o glorificare conștientizată a abilității umane.”530 Suntem de acord cu remarca potrivit căreia în opera lui Boccaccio „nu moralitatea este decăzută, ci pur și simplu nu există”531, dar o înțelegem în sensul că scriitorul italian este mai puțin înclinat să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
demarând astfel o dispută între cei doi, bărbatul susținând necesitatea de a cunoaște toate lucrurile din lumea aceasta, pentru a-și însuși ceea ce bun și a evita răul. Cei doi pelerini vor pătrunde într-o cameră decorată cu fresce, dedicată glorificării bunurilor pământești. Pe fiecare dintre cei patru pereți sunt portretizați cei care au cunoscut gloria terestră: în înțelepciune (filozofi și poeți, în mare parte păgâni), în putere (marii împărați și războinici ai 612 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 35. 613 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lamură-a reginelor din lume,/ Aleasă, darnică, preaminunată:/ Ferice-acel ce o vedea o dată;/ De regi și domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
expansive și depresive. Societățile pot fi inteligente sau stupide În funcție de modul lor de viață, de valorile acceptate, de instituții sau de scopurile propuse. Ce au Însemnat regimul nazist sau cel sovietic, miile de parade triumfale, dacă nu o mare tâmpenie? Glorificarea unei rase, a unei națiuni, a unui partid, setea de putere, obnubilarea colectivă, această seriozitate afectată, această morgă feroce și ridicolă, escaladarea terorii ar trebui să fie socotite un eșec al inteligenței. Avem nevoie de un Pasteur care să descopere
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
mureau de melancolie. În realitate, mureau din cauza orgoliului rănit. Nevoia de titluri și demnități oferă un spectacol caraghios. Să privești cum se ridică soarele deasupra orizontului e Înduioșător, dar să asiști la deșteptarea Regelui Soare, la palatul Versailles, e o glorificare ridicolă a bombasticului: șeful valeților avea datoria să dea la o parte perdelele patului regal; regele deschidea ochii. În acel moment, le era permis demnitarilor autorizați să asiste la solemna ceremonie. Veneau prinți de viță nobilă, urmați de primul șambelan
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cuvinte, a inteligenței. Acest lucru ne obligă să renunțăm la grandoarea obișnuitelor povestiri istorice, care abundă În episoade pline de cruzime și Înverșunare. V-am mai spus că avem nevoie de o inversare a istoriei, e necesar să eliminăm această glorificare a eșecului, să construim o sensibilitate care să respingă complicitatea estetică cu brutalitatea și prostia atât de mult lăudate. Evoluția biologică a lăsat ființa umană pe plaja istoriei. Atunci a Început marea evoluție culturală, anevoioasa umanizare a realității și a
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunăr ea de vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău ghețarii Alpilor, p e care nu i‐am zărit niciodată, când Ceahlăul mai străjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” „Glorificarea trecutului și a vieții neamului nostru vor readuce entuziasmul din alte vremi și vor da ce lor aleși zbor de vulturi” - își exprima premoniția Ștefan Petică în număru l 5 al revistei... Făt‐Frumos a fost cea mai importantă contribuție
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
folclorul școlar, tocmai ca reacție la rigiditatea clișeului istoric exersat de atâtea generații. Dorința de apropriere a personajului istoric prin aducerea lui într-un registru foarte omenesc, chiar trivial, este, în definitiv, o tentație la fel de normală ca și aceea de glorificare perpetuă. Dincolo de scenariile mai mult sau mai puțin reușite ale comemorării, imaginea domnitorului și-a dovedit clar anduranța la ofensiva politică, mediatică sau pedagogică, printr-un alt eveniment. În 2006, un concurs național de televiziune a provocat serioase discuții pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înlăturarea simbolurilor sale. Titulatura statului, imnul, steagul, stema, ziua națională, toate au fost mai întâi contestate spontan, schimbările permanetizându-se apoi prin acte normative. Alegerea noii zile naționale a oscilat între unele date-cheie ale istoriei anterioare regimului comunist și o eventuală glorificare a momentului când dictatura lua sfârșit. Zilele de 16-25 decembrie 1989 șocaseră însă prin violența confruntărilor și dezamăgiseră prin rapida apariție a noilor partizanate postcomuniste. Semnificația restitutiv-monarhică atribuită zilei de 10 mai (cu referire la cele petrecute în 1866 și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
într-o singură zi și într-un singur loc, ignorând dezastrul războiului mondial? Sau dacă românii au știut de la început să vadă, în această zi, reperul major al istoriei lor naționale, dacă nu cumva au fost și alte opțiuni de glorificare a unității de stat? Investigația noastră urmărește, în ansamblu, modul în care cultura istorică școlară a contribuit la forjarea acelei majorități favorabile alegerii zilei de 1 decembrie 1918 ca simbol național suprem. Luăm în calcul influența textelor de manual, dar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
23. În scurt timp, pornind de la coexistența celor două dimensiuni, s-a impus o viziune categoric națională, după modelul oferit de Constantin Kirițescu, în lucrarea sa Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-191924. Războiul a ajuns să fie principala sursă de glorificare a regelui Ferdinand I, oferindu-i șansa să se desprindă de posteritatea copleșitorului său înaintaș, Carol I. Povestirea despre război a devenit parte integrantă a biografiei regale, cultivată intens în mediul școlar 25. Din perspectiva combativă a extinderilor teritoriale, Carol
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ăia care erau mai merituoși i-a făcut pionieri la Casa Armatei, pentru că unul din părinți era militar, tatăl lui Bogdan M. Iar la Palat [...] nu mai știu ce "pilă" a avut învățătoarea" (A.G.). Spre sfârșitul "Epocii de Aur", rutina glorificării simultane a școlii și a regimului începea să se destructureze. Degringolada era greu de ascuns, chiar și în fața copiilor: "pionier am fost făcută de două ori. O dată la școală și o dată [de formă], pentru că venise nu știu cine de pe la armată"; fiindcă în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Românilor, clasa a IV-a, Editura Sigma, București, 1998, p. 38). 59 Liviu Burlec, Liviu Lazăr, Bogdan Teodorescu, op. cit., p. 57. 60 Prezentat ca realizarea prin excelență a culturii medievale moldave, Voronețul este amintit în manuale pentru a contribui la glorificarea lui Ștefan, ceea ce nu este întru totul corect, de vreme ce splendida pictură exterioară, pentru care este de fapt invocat, a fost realizată după încheierea domniei sale. 61 Simona Grigore, Adina Berciu-Drăghicescu, Niculae Cristea, op. cit., p. 35. 62 "Ce după moartea lui, până
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și națională, se poate distinge un mesaj revendicativ foarte explicit: pe hartă inscripționată cu anul 1994 se poate identifica figura lui Ion Antonescu, orientându-și ostașii spre Prut. În martie 2012, monumentul respectiv părea încă netulburat de legislația care interzice glorificarea publică a mareșalului. 169 Landiana Mihnevici, Nicolae Ionescu, Silvia Rotaru, Elena Simionică, op. cit., p. 30, 31, 33. 170 Ibidem, p. 34. 171 Exprimându-și opiniile pe această temă, Șerban Rădulescu-Zoner deplângea faptul că "la Ștefan cel Mare este trecută sub
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
constituie o poveste (figurativă) completă definesc schema canonică: • proba de calificare: eroul este înzestrat cu instrumente magice, invizibilitate, ubicuitate etc.; • proba decisivă: subiectul realizează acțiunea (acțiunile) cu care a fost mandatat (uciderea forțelor răului, eliberarea victimelor acestora etc.); • proba de glorificare: subiectul este recunoscut pentru ce este și ce a făcut (Harap-Alb îl demască pe spîn, Cenușăreasa este recunoscută ca prințesă etc.). Nucleul general al povestirii, performanța eroului este simetric încadrat (în amonte și în aval) de un contract, respectiv de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a Destinatorului și acceptare de către subiect a programului ce urmează să fie executat COMPETENȚĂ Achiziție a aptitudinii ce va permite realizarea programului sau "proba de calificare" PERFORMANȚĂ Realizarea programului sau "proba decisivă" SANCȚIUNE Compararea programului realizat cu contractul "proba de glorificare" (în ceea ce îl privește pe subiect) și "recunoașterea" (din partea Destinatorului) (J.M. Floch, 1995: 61) Performanța ca actualizare a programului, ca faire presupune competența (modalizată de verbele a trebui, a vrea, a ști, a putea să faci). Detectivul din romanele polițiste
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Mishima) în fața unei fotografii reprezentându-l pe Sfântul Sebastian de Guido Reni, emoția derivată din pictura italiană barocă este cu atât mai de înțeles în măsura în care arta japoneză, chiar în stampele ei cu subiect erotic, nu s-a preocupat niciodată de glorificarea nudului, așa cum a făcut-o arta vestică. Acel corp musculos (al lui Mishima), împins până la extenuare (masturbându-se), căzut într-un abandon voluptuos al agoniei, nu ar fi apărut în nicio descriere a unui samurai executat 92. Mishima, Zenon, Hadrian: se
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și în cultele misterelor și în filozofia stoică. În teologia creștină, conceptul de miles Dei sau miles Christi asuma o valoare complet nouă în fața culturii păgâne: caracteristica acestuia nu era doar lupta spirituală ori simpla obișnuință ascetică pentru atingerea unei glorificări escatologice. În acest concept, se regăsea voința de afirmare a libertății și a conștiinței proprii. 2.2.4. Tertulian Personalitate de natură pasională și contrară oricărui tip de compromis, Tertulian (155-230), unul dintre primii scriitori bisericești în limba latină, și-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând conceptul de patrie (Divinarum Institutionum, VI, 6, 18). Concepția greșită despre mediul cultural și teritoriul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]