575 matches
-
Rebreanu după un veac, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Amiaza unei revoluții”, ST, 1954, 8; Marin Mincu, „Masca geniului”, VR, 1968, 4; Tomuș, Carnet, 141-149; Ion Pop, „Glose”, TR, 1970, 24; Mihai Ungheanu, „Glose”, RL, 1970, 28; Al. Căprariu, „Glose”, TR, 1971, 28; Nicolae Manolescu, „Colaje”, CNT, 1972, 9; Piru, Varia, I, 240, 517-519; Vlad, Convergențe, 149-153; George, Sfârșitul, I, 295-299; Grigurcu, Idei, 217-223; Petrescu, Scriitori, 75-78; Tomuș, Răsfrângeri, 105-110; Ardeleanu, Opinii, 189-193; Cocora, Privitor, I, 199-202; Ungureanu, La umbra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Iulian Boldea); Al. Săndulescu, „Scrisori nimănui”, RL, 1998, 34; Gheorghe Grigurcu, Jurnalul-roman, RL, 1998, 35; Cosma, Romanul, II, 248-250; Dicț. analitic, II, 300-302, IV, 222-225; Munteanu, Jurnal, VII, 179-183; Ilie Guțan, Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999, 122-135; Nicolae Manolescu, Glose, RL, 2000, 13; In memoriam. Mircea Zaciu, APF, 2000, 4 (semnează Livius Ciocârlie, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Mircea Popa, Marta Petreu); [Mircea Zaciu], JL, 2000, 9-12 (semnează Ion Pop, Ion Vlad, Nicolae Florescu, Vasile Igna, Zorina Regman, Titu Popescu, Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
apoi de Lascăr Sebastian și de George Nichita, care ține și o cronică a revistelor literare. Lui Călinescu îi aparțin câteva articole de fond: Valoare și ideal estetic, Despre critică și critici (cu o scurtă caracterizare a confraților), Mihai Eminescu (Glose), Tudor Arghezi și un articol comemorativ consacrat lui Vasile Pârvan. George Nichita recenzează volume de Aron Cotruș, Demostene Botez și romanul Ciuleandra al lui Liviu Rebreanu, considerat a fi o depășire atât a „naturalismului integral din Ion”, cât și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
pecetluite ale profetului Daniel. Schimbarea din Rugăciuni în infern (2000) nu e fundamentală: triumfă imaginile întunericului, ale extincției și înfrângerii, iar poetul e actorul fericit să joace cu exuberanță rolul învinsului; nu să locuiască, ci să moară euforic în Cuvânt. Glosele din Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt, în cea mai mare parte, lungi colocvii cu secolul și oamenii lui. Temele mari ale exegezei teologice „în context literar” vin să evidențieze destine și să elibereze perspective, toate circumscrise unei experiențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
2; Șerban Foarță, „Reîntoarcerea posibilă”, O, 1966, 10; Dimisianu, Schițe, 98-103; Paul Georgescu, Schița, azi, VR, 1967, 4; Valeriu Cristea, „Valsuri nobile și sentimentale”, GL, 1967, 24; Ciobanu, Nuvela, 354-359; Ov. S. Crohmălniceanu, „Dejunul pe iarbă”, VR, 1968, 11; Sorianu, Glose, 154-157; Martin, Generație, 135-141; Dimisianu, Prozatori, 154-158; Dana Dumitriu, „Lunga călătorie a prizonierului”, ARG, 1971, 6; Bugariu, Incursiuni, 160-167; Negoițescu, Lampa, 230-234; Sorianu, Contrapunct, 198-201; Ciobanu, Panoramic, 166-178; Iorgulescu, Rondul, 148-152; Ardeleanu, Opinii, 99-107; Ciobanu, Incursiuni, 156-160; Cristea, Domeniul, 250-257
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau la glosele parfumate cu lirism din Cu undița după fluturi. Alteori, pare a cocheta din umbră cu subtilele teorii princetoniene ale "pisicilor savante de pe acoperișul șubred al lumii", cu scenariile trans-disciplinare ori cu cele ale terapiilor non-decadenței, cărora le propune drept panaceu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
recenzii sau note la rubricile „Însemnări”, „Din viață... și din cărți”), dar promovând scriitori valoroși, cu precădere pe cei din cercul „Vieții românești”, contribuie la consolidarea prestigiului revistei. În paralel, colaborează cu sute de articole, unele în rubricile „Carnetul nostru”, „Glose politice”, la „Adevărul”, „Dimineața”, „Dreptatea”, „Jurnalul literar” ș.a., luând atitudini de bun-simț în favoarea unei funcționări echitabile a societății. Oarecum proscris după 1939 (atacase frecvent și dur dreapta politică, în special pe A. C. Cuza și pe Octavian Goga), reapare ca director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
întregii sale creații, cu timpul, va fi necesară printr-o selecție atentă a lucrărilor într-o retrospectivă amplă. Ar fi un prim pas către estomparea nemeritatei uitări a cărei aripă umbrește la un anume moment destinul fiecărui artist. Liviu Suhar Glose în labirintul artelor vizuale, 2009 Pseudocronică la o expoziție imaginara Cronici plastice Ceramica neagră nu este o invenție din nimic, o noutate absolută. O întâlnim la popoarele vechi. S-a păstrat excelent încă din secolul V grec, însoțită de elemente
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
tevcnh), incluzînd mai multe domenii specializate. Nu toți cădeau de acord asupra conți nutului noțiu nii; Crates și elevii săi dădeau acest preponderent În domeniul literar, În sensul amplu al termenului „literatură“ (suma mărturiilor scrise). nume doar celor care explicau glosele: se numea pe sine critic. Pentru grecul de la sfîrșitul Antichității, filolog și critic erau sinonime. Mai tîrziu, În special Începînd cu perioada alexandrină, filologul este un eru dit, un om cu preo cupări variate 1. Philologia, așa cum apare termenul la
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
lui formală, semantică și lite rară: prozodia (care, În sens strict, se ocupa de accent și accentuarea corectă a cuvintelor, precum și de pronunția Întregii fraze, id est punctuație); exegeza gramaticală simplă (cu pre cădere morfologică), precum și stilistică (retorica); explicarea cuvintelor (glosele, lexicografia), a elemen telor de realia (explicarea obiectivă a ceea ce se indică adesea prin „antichități“) și etimologică a cuvintelor (sensul ori ginar, evoluția); cercetarea formelor analogice (În morfo logie); exegeza estetică a operei literare (de această analiză țin și critica
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
difficilior sintetizează În mod curent acest principiu. Lecțiunea care repetă un cuvînt sau o idee Înve cinată este inspirată de această vecinătate și, În consecință, nu are valoare; În același fel, sînt de Îndepărtat lecțiu nile care par să fie glose sau care Își au originea În comentarii ori scholii. Între mai multe lecțiuni, cea mai bună este cea care poate explica originea tuturor celorlalte. După judecarea calității intrinsece a unei lecțiuni se examinează calitatea codicelor care o conțin (fie prin
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cuvinte sau din două silabe sau din două litere egale se scrie una singură); e.g. Plaut, Bacch., 79: te ueniat codd., te eueniat Camerarius; Amph. 54: faciam cod., faciam iam Lachmann. Dimpotrivă, textul originar poate spori prin Înglo barea unei glose; termenul glossa desemnează un cuvînt dificil, care are nevoie să fie explicat. Adesea, din cauza neștiinței sau a neglijenței copiștilor, au fost incluse În text glose adăugate În margine sau deasupra cuvin telor pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
54: faciam cod., faciam iam Lachmann. Dimpotrivă, textul originar poate spori prin Înglo barea unei glose; termenul glossa desemnează un cuvînt dificil, care are nevoie să fie explicat. Adesea, din cauza neștiinței sau a neglijenței copiștilor, au fost incluse În text glose adăugate În margine sau deasupra cuvin telor pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn tul autentic; e.g. Vergiliu, Buc., VI 40: ignotos, glosa din Pag, a Îndepărtat ignaros R. Uneori, cuvinte care nu au Între ele un raport gra
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
barea unei glose; termenul glossa desemnează un cuvînt dificil, care are nevoie să fie explicat. Adesea, din cauza neștiinței sau a neglijenței copiștilor, au fost incluse În text glose adăugate În margine sau deasupra cuvin telor pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn tul autentic; e.g. Vergiliu, Buc., VI 40: ignotos, glosa din Pag, a Îndepărtat ignaros R. Uneori, cuvinte care nu au Între ele un raport gra matical sînt asimilate În mod, desinență personală, cazuală, În număr sau gen. E.g.
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
nevoie să fie explicat. Adesea, din cauza neștiinței sau a neglijenței copiștilor, au fost incluse În text glose adăugate În margine sau deasupra cuvin telor pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn tul autentic; e.g. Vergiliu, Buc., VI 40: ignotos, glosa din Pag, a Îndepărtat ignaros R. Uneori, cuvinte care nu au Între ele un raport gra matical sînt asimilate În mod, desinență personală, cazuală, În număr sau gen. E.g. Demostene, Phil., Δ45: tẁn eJautẁn codd., ta
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
primește sarcina de a transcrie. Cartea devine, pe scurt, un bun material menit vînzării și folosit, pentru studiu individual, de studenți care urmăresc În ea lecțiile profesorilor. Codi cele universitar prezenta pagini scrise pe două coloane, cu margini ample destinate gloselor și comentariilor la text. În interiorul textului, cuvintele sînt de regulă despărțite unele de altele; textul este cuprins Într-un sistem decorativ care, pe lîngă miniaturile și literele inițiale, prezintă și titlurile În roșu - rubricae -, pre cum și semne de paragraf
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de Ilarie Voronca. Mai semnează cronici și recenzii Dan Petrașincu, Petru Comarnescu, Mihail Ilovici, Liviu Teodoru. Cronica dramatică îi revine lui Horia Liman, iar de cea plastică se ocupă Petre Boldur. Eseurile lui Petru Manoliu (Țara Șera, Vis cu morți, Glose pentru adevărata moarte) reflectă și ele ideile tinerei generații și sunt de o elevată ținută artistică. Traducerile sunt mai puțin reprezentate. Se remarcă tălmăcirile făcute de Eugen Jebeleanu din Klabund (Cântec de curvă din Hamburg, Micul ucigaș, Pogrom, Balada cântăreților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
alte poeme, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1991; Jacques Chessex, Elegiile lui Yorick, postfața trad., București, 1995. Repere bibliografice: Vladimir Streinu, Poezia miturilor, LCF, 1966, 39; Perpessicius, Lecturi intermitente, GL, 1967, 2, 5; D. Micu, Umbra femeii, GL, 1968, 39; Sorianu, Glose, 174-178; Victor Felea, Reflecții contemporane, TR, 1971, 13; Const. Ciopraga, Cântând dintr-un arbore, CRC, 1971, 30; Sorianu, Contrapunct, 85-96. Laurențiu Ulici, Devenirea poetului, RL, 1972, 20; Grigurcu, Teritoriu, 148-153; Poantă, Modalități, 102-106; Daniel Dumitriu, Banchetul, CL, 1973, 10; Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
1967, 13; Streinu, Pagini, IV, 266-269; Geo Șerban, „Pagini de istorie literară”, VR, 1967, 5; Cornelia Ștefănescu, Duiliu Zamfirescu, „Scrisori inedite”, RITL, 1967, 3; Constantin Călin, „Duiliu Zamfirescu”, ATN, 1969, 2; Ov. S. Crohmălniceanu, „Duiliu Zamfirescu”, RL, 1969, 43; Zaciu, Glose, 33-38; Ov. S. Crohmălniceanu, „Delavrancea”, RL, 1971, 2; Piru, Varia, I, 197-199, II, 180-183; Alexandru George, Un gen care se stinge, LCF, 1972, 52; Dumitru Micu, Povestirea și literatura epistolară, CNT, 1973, 8; Ion Vlad, Condiția literară a genului epistolar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
or linguistic performance), while the (competence) grammar of agreement is nothing more than a system of constraints requiring certain token identities, and hence inducing compatibility of certain lexically specified information." (1994: 61). 18 Din cauza omonimiei f.sg. = n.pl. la nominativ, ambele glose sunt acceptabile, deci acordul participiului este ambiguu între formal și semantic. 19 Pentru exemplele de acest tip există și analiza alternativă cu elipsa unui nominal plural, subînțeles din enunțul anterior. Dacă adoptăm analiza că acordul verbului-predicat se face cu nominalul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe criticarea anumitor moravuri ale liberților îmbogățiți peste noapte este justificat chiar de desemnarea prin nume a lui Trimalchio, descifrată de același Eugen Cizek: "Tri (triplu) reprezintă un prefix burlesc, aproape plautin; malchio a fost interpretat în diferite moduri. O glosă îl echivalează cu prost sau infatuat. Unii cercetători au demonstrat că termenul este de origine semitică și că înseamnă stăpân bogat și arogant. După alte mărturii, malchio ar echivala cu basileus (în limba greacă, rege)". Pentru oricare explicație am alege
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
știa nici el, mânat cum era de unica dorință de adevăr, și de teama pe care mereu am văzut că o nutrește că adevărul nu era cel care-i apărea pe moment" (op. cit., p. 15). 346 Umberto Eco, "Marginalii și glose la Numele trandafirului", în Secolul 20, 8-9-10/1983. 347 "Abația a ars trei zile și trei nopți, și ultimele eforturi n-au mai ajutat la nimic. Chiar în dimineața celei de a șaptea zile de când ședeam în locul acela, când cei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
operei dramatice; versul, strofa, secvențe poetice) tiparul compozițional/formula discursivă: narațiune heterodiegetică/homodiegetică; formula „povestirii în povestire/a povestirii în ramă“, a jurnalului comentat etc.; teatru clasic/teatrul absurdului/teatru modern, „fără evenimente“ etc./poezii cu formă fixă (sonet, rondel, glosă etc.) principiile și tehnicile compoziționale (modalități de organizare a textului, concretizate prin mecanisme lingvistice): - tehnici narative: proza tradițională - organizare cronologică, respectând prin cipiile cla sice ale compoziției (echilibru, armonie, simetrie, circularitate); înlănțuirea episoadelor narative, inserția episoadelor retrospective, a pauzelor descriptive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
organizarea discursivă, textele științifice pot realiza structurări independente atît de norma prescrisă, cît și de norma cutumiară a unei limbi, atunci cînd urmează modele cu caracter universal. Tot aici sînt deseori antrenate mijloace ce țin de paratext (citate, cuvinte străine, glose, definiții, note, tabele, scheme, formule). Pe de altă parte, textele beletristice pot realiza suspendări ale normei prescrise sau ale normei cutumiare prin afirmarea unui mod personal de a folosi limba (în scris). V. limbă populară, normă. PHILIPPIDE 1894, IVĂNESCU 1972
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]