504 matches
-
general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
asupra singularului substantivelor și adjectivelor în limba română" - , în care se ilustra fenomenul pluralelor din alte limbi, interpretate în română ca forme de singular; unul dintre exemple era chiar pluralul haloimăs, din idiș, devenit în argoul românesc un substantiv singular, glosat de cei doi autori ca "vis, utopie". Forma are la bază ebraicul halom "vis", cu un plural în -s specific idișului. Forma și sensul originar circulă încă, chiar pe internet găsindu-se în titlul "Vînzătorii de haloimăs, musical după Șalom
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
o transcriere bigotă. Unul din rarele momente când intensitatea adaptării scade caricatural (aproape de nivelul celor mai slabe pagini din ultima carte a lui Daniel Bănulescu) e în capitolul 24. Acolo, sub convenția unui joc de cultură generală, întrebările și răspunsurile glosează pe marginea unor detalii biblice. Un altul, peste zece capitole, înregistrează, în note mai ferme decât s-ar cuveni, procesul verbal al apropierii lui Andi de credință. Lupta cu îngerul lasă impresia trucajului: El îi va da un deget și
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
prețui tezele generale, e dreptul lui să le suspecteze și să le conteste. Dar tot exclusivism se cheamă, o intoleranță cel puțin ciudată de la un om cu o așa largă deschidere teoretică. Lucian Raicu, preocupat în permanență de miracolul creativității, glosează sârguincios despre ceea ce el numește "practica scrisului", căutând semnificația existențială, experiența și mobilul operei. Criticul visează o fenomenologie a actului creator, se străduiește să releve tâlcurile creației, cuantumul ei de existență, întrebările esențiale, evidențele superioare. Cărțile - iată un adevăr care
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
mai trăiește sau nu, acolo în bălțile mlăștinoase din zona Ghiolului Negru de la Lintițaru. Oricum, el pare să fie starostele acestor diavoli care invadează, cu ficțiunile lor, realitatea tranziției. Maximumul de informație despre Chiru ni-l oferă un pasaj ce glosează în marginea unei aparente genealogii: Pusese gratuit casa la dispoziția celor de la Cultură pentru mutarea Bibliotecii, după ce vechiul sediu, palatul Kir Ioanidis, fusese revendicat de moștenitorii acestuia, cu o procură semnată chiar de Kir. Acest Ioanidis era fratele acelui Chiru
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
Parigoridi (din Repausul dominical) se încheie cu o observație formidabilă: "V-ați întrebat vreodată ce va să însemne inocenta sintagmă Ťrepaus dominicalť? Păi, ce să-nsemne: ziua a șaptea, duminica, destinată de Cel de Sus odihnei - repausului, care va să zică! Ion Vartic glosează inteligent pe chestia asta: ŤMetaforic vorbind, omul caragialian moare duminica spre a se naște lunea. Căci în biografia sa cotidiană, duminica reprezintă ziua malefică ș...ț Negată ca idee de repaus, duminica nu va mai fi duminică...ť etc. La
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
direcții de acțiune și statuând reguli, limite... Dacă așa stau lucrurile, nu ne rămâne decât să ne îngrozim. Avalanșa convorbirilor telefonice date în vileag de la o vreme dezvăluie ceva mult mai grav decât toate grozăviile asupra cărora, pe bună dreptate, glosează astăzi toată lumea: ne pune în față oglinda înfricoșătoare a limbii celor care ne guvernează, mânuiesc în avantajul lor banii și bunurile noastre, se erijează în lideri de opinie. Altiminteri, se confirmă ceea ce știam de mult: că toți paznicii oilor noastre
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
în tărbacă. Și, dacă de vini esențiale de felul celor la care m-am referit mai sus se ferește (nevrând să scrie despre autori români, pe motiv că nu i-ar fi citit destul), cele mărunte i se par copleșitoare. Glosând, și aici, pe marginea bătrâneții (subiectul predilect, de altfel, al cărților sale din ultimii ani), discursul lui Livius Ciocârlie e neverosimil de tineresc. N-o spun din politețe sau din vreo plăcere perversă a paradoxului. Pur și simplu, atunci când spune
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
pentru creștinismul răsăritean. Tainele Treimii, atât cât pot fi ele spuse în limbaj omenesc au fost exprimate intelectual de Grigore de Nazianz în discursurile sale teologice, ca și de Vasile cel Mare. Teologia ulterioară nu a făcut altceva decât să gloseze pe marginea acestei opere, scrie Predici Laice. Sărbătoarea lor este o sărbătoare a teologiei creștine răsăritene, teologie ce nu poate fi înțeleasă decât urmând cele trei aspecte ce caracterizează viața celor trei ierarhi: Liturghia, trăirea creștină desăvârșită și cunoașterea intelectuală
Sfinții Trei Ierarhi. Ce este interzis să faci pe 30 ianuarie () [Corola-journal/Journalistic/62650_a_63975]
-
viață este citat cu o afirmație asupra căreia merită reflectat: „Dar către 1980 ei (’Noii’) erau deja percepuți de către prozatorii cu cinci-șase ani mai tineri drept un grup marginal, cu o poetică interesantă, experimentală, dar care data iremediabil.” Adina Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos postromantic. E interesantă estetica, scrie Cărtărescu, dar e datată expresia izolării, a retragerii din „universalul reportaj” care e literatura burgheză. Merită
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
poetei Ioana Dinulescu, pentru Un gând pe săptămână, emisiune la Radio „Oltenia” Craiova și le datează după ziua scrierii sau a difuzării. Din 1999, după vreo doi ani, emisiunea încetează, iar însemnările se răresc, ajungând însă până în 2010. Despre ce glosează el în gândurile, confesiunile, amintirile și reflecțiile lui? Despre întreaga paletă de însușiri și mai ales de defecte și metehne neproductive ale noastre: onestitatea versus necinstea, adevărul versus minciuna, iubirea versus ura, credința/ fariseismul, cultura/ incultura, prostia, ideologia, scrisul, dezinteresul
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
Terian a recalibrat întreaga discuție. Din secundară, nuanța devine primordială. Despre prefața pe care eu însumi am scris-o (la Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă) nu mi se pare cinstit să mă pronunț. Voi spune doar că în finalul ei glosam pe marginea unui episod ce mi se părea revelator pentru arta narativă a lui Sadoveanu. E vorba despre o poveste cinegetică plină de umor prin care abatele de Marenne încearcă să obțină bunăvoința sultanului. Un bun prieten, începe acesta, i-
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
G. Volceanov (2006), alături de japcan „infractor periculos”; înregistrările nu atestă un caracter realmente argotic al celor două cuvinte vechi (cu sensurile lor vechi), dar sunt dovezi prețioase ale circulației lor în argoul actual. Tot în DA, locuțiunea cu japca este glosată, mai exact „cu de-a sila, cu forța”. De fapt, nu e în circulație doar construcția a lua cu japca: „Cine aducea cu japca oameni la prezentările lui Steve Jobs?” (veone.wordpress.com). Declarația de la care am pornit se baza
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
dintr-un subiect exemplar, poți face un obiect hiper-banal. Arta înseamnă "cum se spune", nu "ce se spune". Un antropocentrist de factură orientală O.O. Polipticele stau sub un subiect unic? P.Ș. Subiectul este "Omul". Tot ce se întîmplă aici, glosează pe marginea prezenței umane, a ideii de ființă umană, fără ca ea să fie particularizată în vreun fel. Dacă am duce interpretarea pînă la capăt, am putea spune că Ilie Boca este un antropocentrist de factură orientală. Asta ar însemna, la
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
cât de curând ceva foarte clar" despre situația lui Sorin Apostu, care i-a fost viceprimar când conducea Clujul. "Poate fi făcută o anumită legătură și atunci cred cîă ar trebui să tranșeze clar chestiunea, să nu lase să se gloseze prea mult pe subiect. Nu cred că erau în așa relații apropiate", a susținut el. Citește și:
Berceanu: Apostu e suspendat din PDL, iar premierul trebuia să facă declaraţii clare () [Corola-journal/Journalistic/46953_a_48278]
-
despre eroi de roman, dar nu toți din romane: Ulise, Don Quijote, personaje din Shakespeare, Caragiale, „Proștii” lui Rebreanu, Făt-Frumos (creația de mituri ar putea fi esența romanului). Petru Cimpoeșu a descoperit în „Privirea îndrăgostitului” ochiul atent la detalii al romancierului, glosând pe marginea textului lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
de concesie. Dacă, știu eu, peste treizeci de ani, managerii își vor schimba cu totul codul vestimentar, ce se va alege de o pagină ca aceasta? Va avea nevoie, cu siguranță de două note de subsol, dintre care una va glosa asupra ținutei șefilor de întreprinderi din anii optzeci, iar cealaltă asupra garderobei managerilor de la începutul noului mileniu? Risipă. Șarjez, desigur, un pic. Vreau să ajung, însă, la chestiunea tactului. Chestiune la care m-am referit fugitiv mai sus). Mioara Apolzan
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
construcție doldora de gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
preferați ai lui Marin Preda ar fi Al. Odobescu și Fănuș Neagu, eventual și Liviu Rebreanu. Tolstoi, singurul scriitor despre care Preda afirma că îl crede pe cuvânt, e definit printr-o intrare de fix două rânduri, deși Preda a glosat ceva mai mult pe seama autorului romanului Război și pace, căruia a încercat să îi și dea replica, în Delirul. Kafka și Swift, scriitorii preferați, lipsesc cu totul, după cum lipsește și Dostoievski, cel cu care Preda s-a „răfuit” în Cel
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
timpurile teoriei critice, cînd teoreticianul demitiza cu aplomb, cînd politicianul lichida mentalități și suflete retrograde, fără ca unul sau altul să-și pună întrebări asupra limitelor propriului demers? Barthes este teoretician atunci când clasează, și el clasează permanent, și scriitor atunci când își glosează subiectiv clasamentele. Așadar, acum nu semiologia societății de consum pasionează cititorul, ci rătăcirile eului în propriul discurs teoretic; momentele în care autorul (chiar înainte să „moară”, în epocă) revine la propria ființă de carne pe care o credea anunlată de
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
Răzvan Voncu În ciuda canonizării sale didactice, Slavici rămâne și astăzi un caz al literaturii noastre. S-a glosat adesea pe seama caracterului său dificil și a divorțului dintre operă (admirabilă) și om (detestabil), dar realitatea e că probele materiale pe baza cărora ar fi trebuit să fie formulate acuzațiile la adresa omului Slavici n-au mai fost niciodată reeditate. Din
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
limitele reale ale corpului uman și lasă loc conferențiarului să afirme că abia cînd sîntem întrepătrunși ne simțim întregi, inviolabili. Și, mai mult: așa cum pentru Platon lumina e culoarea transparenței, simțirea e „parfumul inefabil dintre gîndire și existență”, a mai glosat scriitorul. În finalul intervenției sale, autorul s-a întors la argumentul fiziologic, amintind, în sprijinul pledoariei sale, descrierea durerii proiectate de către cei cu brațele amputate ca argument pentru mîngîierea achiropiită, cea făcută fără ajutorul mîinii și-al atingerii, dar nu
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
de Barbu și compania. Nici acum, el nu le atrage direct atenția, ci prin mijlocirea unui articol semnat de Eugen Simion în România literară. (Intervenția a fost reluată în volumul al patrulea din Scriitori români de azi). Printre altele, criticul glosa acolo pe marginea unor versuri celebre („Nu am decât o singură prejudecată - realitatea, / la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stânjeni în cercetările sale făcute cu ochii minții”). Doar că, nuanțându-le
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
lectură pentru Mortido, romanul într-adevăr complicat al lui O. Nimigean. N-a fost cazul. În afara câtorva citate scoase en vedette și a câtorva considerații colocviale despre postmodernism (înțeles reducționist, doar în latura lui parodică), cronica nu face decât să gloseze pe marginea unui ipotetic conflict generaționist. Nu știu câtă acoperire are o atare descriere (cu atât mai mult cu cât e posibil ca ea să se întemeieze pe o prejudecată a criticului însuși față de proza unor Nedelciu, Crăciun &Co.), dar îmi e
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
în perioada când G. Călinescu era bursier al Scolii Române de la Roma (1924-1926); i-a solicitat informații de la Biblioteca Academiei Române în timp ce elabora cele două lucrări 2 ce i s-au publicat în anuarul instituției conduse de Vasile Pârvan si au glosat îndelung asupra iubirii si, evident, asupra „sentimentelor răscolitoare". Revelatoare sunt notațiile precise, ironice si, uneori, autoironice ale lui G. Călinescu despre sensul iubirii, despre „iubirea ideală" si despre pragmatismul femeii. Precizările lui G. Călinescu, din ultima epistolă ce se publică
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]