506 matches
-
mărirea rangului cade sub semnul lui vanitas vanitatum, ca toate ale lumii acesteia: Că fără cuvântul lui Dumnezău neci pre Dumnezău nu-L cunoaștem, nece despre ispăsenia noastră nu știm, și fără de aciastia toate bunătățile lumiei sânt în deșărt", cum glosează, în deschiderea Noului Testament de la Bălgrad, 1648, panegiricul închinat lui Gheorghe Rakoczi, "cu îndemnaria și porunca denpreună cu toată cheltuiala"căruia fusese posibilă fundamentala întreprindere culturală românescă, de pionierat, a tălmăcirii integrale a lucrării sacre în limba de obște. Focalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în 1914 nu era amplificat retrospectiv și transformat în "marele război", rămânând ceea ce părea a fi fost atunci: un conflict "pornit de Germania contra Rusiei și a Franței", dar care târâse în luptă mai târziu "întreaga Europă și Asia". Manualul glosa, la adăpostul posterității: "se simțea că la sfârșitul răsboiului se va crea altă soartă popoarelor și că generațiunea noastră, sau va avea norocul să izbândească "visul neîmplinit" sau va fi martora prăbușirii noastre sub cele două colosuri, Slavismul și Germanismul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
liniei politice cunoscute a ziarului Universul, în editura căreia apăreau volumele sale. Aparatul nostru de note explicative a căpătat, în cele din urmă, o am ploare cu mult mai mare decât ne propusesem inițial. Deși am renunțat, în general, să glosăm în legătură cu unele personalități ale epocii - mai mult ori mai puțin cunoscute astăzi - întrucât cititorul le poate urmări cursul existenței lor în înseși paginile acestui veritabil roman cu o mie de personaje al vechiului Bu curești, necesitatea de a corecta afirmații
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de o superstiție, cum se încearcă mereu, provine din faptul că problema pusă astfel este falsă. O credință și o superstiție pot să nu se deosebească, de fapt, prin nimic; ceea ce contează este poziția celui care operează distincția. Iată cum glosează termenul superstiție I. Aurel Candrea în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească“, publicat între anii 1926 și 1931: „credință deșartă, eres, teamă religioasă, neîntemeiată pe nimic, care inspiră omului acte și păreri împotriva bunului-simț și a judecății sănătoase“ (p. 1233). Dicționarul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
În Munții Apuseni”, Grai și suflet, II, 1925, pp. 22-89. Etimologie propusă de N.A. Constantinescu, loc. cit. („Lat. med. Francus”). În Lexicon manuale ad scriptores mediae et infimae latinitatis, Paris, 1858, col. 976-977 (ca și În lexiconul du Cange), „francus” este glosat cu sensurile de „om liber”, „nobil”, „nesupus impozitelor”, „curajos”, „valoros”, „războinic” etc.; pentru sensul etnic (Gallus, „francez”) și cel de „eretic din secta albigenzilor”, vezi „franciscus”, sub voce, col. 976. N.A. Constantinescu, loc. cit. DA, loc. cit. Vasile Bogrea, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de cea dintâi. „Cartea a treia”, separată de autor de primele două, este o traducere a lucrării, pe aceeași temă, Stimuli virtutum, fraena peccatorum a polonezului Andrea Wissowatius. În absența neologismului corespunzător, C. apelează la termeni autohtoni pe care îi glosează, atunci când traduce titlul Strămutarea a bunătăților și frâul păcatelor, explicând: „adecă îndrumarea spre bunătăți și oprirea spre păcate”. Divanul se închide cu două serii de principii ale stoicismului, și ele traduse din latină. Simetria primelor cărți constă în aceea că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
fără să includă și România între acestea (întrucât revoluția română i se pare confuză), iar un cârcotaș precum eseistul Luca Pițu utilizează termenul loviluție pentru a indica amestecul de revoluție și lovitură de stat, hibrid pe marginea căruia s-a glosat contrapunctic în literatura de specialitate - și nu numai - apărută în postcomunismul românesc; am întâlnit și termenul lovituție, folosit în același sens ca și loviluție. Istoricii români s-au ferit să scrie pripit o sinteză asupra revoluției, considerând că o explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
al Securității îi căzuse pradă în ultima perioadă (și nu numai) a regimului naționalist și megaloman al lui Ceaușescu. Deși se delimitează de Securitate ca poliție politică, speculațiile sale se potrivesc cu cele ale poliției politice în privința evenimentelor de la Timișoara. Glosând cu obstinație pe marginea complotului extern, bolnav de „spionită”, Filip Teodorescu acordă prea puțin credit poporului român în revolta de la Timișoara - și din cauza deformării profesionale, dar și pentru că teza complotului extern este singura care i-ar motiva presupusa nevinovăție. * Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ion Iliescu. Autoarea îl apără pe Ceaușescu, considerându-l patriot, antistalinist (sic!) și antisovietic, așa încât presupusa conspirație internă este criticată și din acest punct de vedere: pentru că l-a răsturnat de la putere pe „bunul român” Ceaușescu. Cazul pe marginea căruia glosează Spencer, pentru a-și dovedi teza - sau mai degrabă supoziția (pentru că în această carte nu există o demonstrație, ci doar un amplu insert narativ) -, este acela al celor treizeci și opt de cadeți uciși, din eroare, neglijență și incompetență, la
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prezentul narațiunii în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această decizie nu este deloc conformă cu omogenitatea verbo-temporală a textului lui Borges. Ne mai rămîne să glosăm traducerea imperfectului din ultima relativă din [e3b] printr-un condițional care să-l facă să basculeze în discursul indirect liber. Decizia sa de segmentare a lui P3 prin punct, și nu prin punct și virgulă între [e3a] și [e3b], accentuată
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
istorice și mitologice (Orientul, lumea creștină), în prelungirea poemului monumental romantic și parnasian, cu descripții fastuoase și comentarii filosofice pe suport narativ. Cosmologia, destinul omului raportat la universul infinit și la divinitatea atotputernica, măreția și servituțile spetei umane - toate acestea glosate în ample compuneri structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
Eugen Uricaru, director fiind Eugen Uricaru, iar redactori-șefi - Nicolae Prelipceanu (București), Tudor Dumitru Savu (Cluj-Napoca). În această publicație declarat independentă, își dau întâlnire nume importante ale vieții literare și culturale clujene. Eugen Uricaru discută despre Schizofrenia de stat, Mircea Zaciu glosează pe marginea dictaturii, cenzurii și artei (Capul poetului pe tava cenzurii), în vreme ce Andrei Marga analizează riscurile pe care prelungita scindare a individului le poate aduce stabilității unei democrații tinere. În maniera sa caracteristică, a îndrăznelilor impudice, Ștefan Agopian propune un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
Ion Orghidan și Petre Pandrea - cronică ideii, I. Ivănescu - cronică economică, Dariu Vrioni, Miron Radu Paraschivescu, Tiberiu Iliescu - cronică plastică. Nu e neglijată nici literatura străină. Astfel, Alexandru Balaci se oprește asupra lui Giovanni Pascoli, Carducci, D’Annunzio, Tiberiu Iliescu glosează pe marginea creației lui Charles Morgan, Edgar Poe, Virginia Woolf, în timp ce Marcel Saraș discuta despre Rimbaud, Rainer Maria Rilke, Baudelaire, iar Mihnea Gheorghiu face unele notații despre Céline și „revoluția mijlocie” și despre Wladislaw Reymont, Cazul Montherlant este analizat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
de inventarierea schingiuirilor, este, la rându-i, o hartă elaborată și o suprafișă despre patologia creierului uman în condiții de represiune. Alin Mureșan este riguros și exact ca un geometru. Nu acceptă speculațiile alunecoase (are chiar alergie la ele), nu glosează în gol, nu este un raisonneur gratuit, nu vrea să întrerupă filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără camuflaje. Cartea sa este aproape un roman documentar
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de aur". Orizonturile erau diferite: dacă viitorul analist de teme deșucheate ale epocii scria aplicat despre Limita extremă a genului epidictic (convocând autori ca Joseph de Maistre, Salvador Dali și făcând o ocheadă la E. M. Cioran), defragmen(ta)torul nostru glosa consecvent pe teme structuraliste, folosind referințe la logică și istoria ei pentru a vehicula obsesiile ne(o)marxiste ale textualismului militant (printre care teama de elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fi învățat multe unii de la alții. Înainte de a vorbi despre împrumuturi substanțiale, n-am putea ignora componenta stilistică. Din Bărăganul lui Mateiu Caragiale spre Brăila lui Nae Ionescu și, mai departe, către ținuturile moldave ale lui Sadoveanu, pana literaților a glosat despre etosul balcanic al românilor și țiganilor. Lecturile sau experiența ne-au învățat că românul a șterpelit de la vecinul său țigan atât gustul pentru delăsare, cât și savoarea inoxidabilă a poantei. A fi neserios nu este pentru nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iosif xe "Chișinevschi"Chișinevschi avea să-l numească, cu ușurința obișnuită a comuniștilor de a Împărți epitete: „hitlerist și antonescian” (!!!)4. În octombrie 1945, la o ședință a Frontului Național Democrat - organizație controlată de comuniști -, xe "Vasile Luca"Vasile Luca glosa pe aceeași temă: „Ce este fascismul? Vârfurile cele mai reacționare ale capitalismului și ale burgheziei evreiești, În frunte cu xe "Fielderman"Fielderman, care l-a susținut pe Antonescu”1. Una dintre constantele strategiei comuniste În lumea evreiască - strategie de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
și murind din dragoste pentru El, necrâcnind în fața morții, ca firul de iarbă în fața coasei sau ca ciobanul din Miorița, când află de moartea, care i-o pregăteau foștii prieteni. Această liniște întru totul, nu este deloc fatalism, cum tot glosează unii, ci supunere necondiționată voinței divine, care vede tot, știe tot și le poate pe toate, moartea și viața fiind doar componente ale creației. Pe coastele Carpaților și în adâncul pădurilor, sihaștrii doritori de a trăi în pacea dumnezeiască, se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în procesul cunoașterii, nu vizăm nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un sistem de relații ale cărui părți componente formale sunt alcătuite într-o anumită măsură din același material și se deosebesc doar prin situarea lor în acest sistem" (s.n.), adică prin ponderea pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care (ar trebui să) le punem vizavi de bucurie, recunoștință, emoții, zvonuri, snobism ș.a. Alte câteva teme trec dincolo de imperiul trăirilor emotive, cercetând domenii care nouă nu ne sunt deloc familiare, așa că lăsăm specialiștilor în sociologie, etică, economie, politologie, să gloseze pe marginea subiectului "despre muncă", ori geografilor "despre apă". Eseul despre sâni este, într-un fel, o contragere a remarcabilei cărți dedicată de același autor senologiei, care trece în revistă nu numai ches-tiuni ținând de patologie și tehnici chirurgicale, ci
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
64 care susțin ambiguitatea semantică a verbului și în enunțul (11). În utilizarea primară, a vedea "a percepe vizual o entitate" poate avea două interpretări: (a) o interpretare "dirijată", pentru care, într-o construcție ca X vede Y, verbul se glosează ca "privirea lui X se îndreaptă către Y"; b) o interpretare nondirecțională, pentru care, în construcția X vede Y, verbul se interpretează ca "X vede/devine conștient vizual de existența entității Y pentru că aceasta se află în câmpul său vizual
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
franceză. 128 Jeffrey S. Gruber, Studies in Lexical Relations, MIT doctoral dissertation, distribuită de Indiana University Linguistics Club, 1965. 129 Se disting deci două prepoziții to ʻlaʼ: una cu sens de localizare/distanță, cealaltă cu sens direcțional. 130 Verbul este glosat ca "a-și îndrepta ochii sau (despre ochi, privire) a se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea" (DLR, s.v. privi). Componenta direcțională a sensului nu înseamnă încă că actul perceptual "reușește" și că entitatea este focalizată și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vorbitorilor de seamă sînt și ele examinate. Condițiile discursive sau logice au făcut din Ordinea discursului o lecție inaugurală ascultată în reculegere de către o asistență aleasă, comentată abundent de ziarele de a doua zi, tipărită imediat de edituri, citată și glosată de membrii corpului profesoral, analizată chiar aici, pe un alt teren: cel al seminariilor autorizate de filosofie susținute în amfiteatrele statului. Unghiul de atac mediologic implică trei întrebări succesive: Împotriva cui? Îndărătul a ce? Prin ce mijloace? 1) În care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de urs. Mă rog, o problemă de identitate. Omul se legitimează azi cu profesia, nu cu statutul din comunitate, cum se întâmpla altădată. Depinde ce e mai puternic. La el se pare că apartenența organizațională era mai puternică. Se poate glosa pe disoluția comunității plecând de aici, se pot face multe speculații. Nu cred totuși că toate obiectele astea, mai ales la Rodica și nea Titi, au neapărat o funcție simbolică. Deși uite că și casa lor devenise un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
masă pătrățoasă de lemn. Acesta ar putea fi biroul lui din acea bucătărie plină de cărți și de tot felul de texte corectate, mâzgălite, texte ale puștilor pe care îi meditează. Aragazul e, ca de obicei, aprins. Sigur, se poate glosa aici linișit despre desolemnizarea scrisului și alte asemenea. Dar, de fapt, împreună cu tot poporul român, în lipsa căldurii, R.T. s-a retras dinspre sufragerie înspre bucătărie, la dogoarea aragazului. M-am dus la el pe neașteptate, pe neanunțate, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]