1,144 matches
-
prelungesc, în timp, efectele termo-genetice prompte ale reglării nervoase somato-vegetative. Frigul activează atât secreția de TRH, TSH, FSH și hormoni tiroidieni, cât și de hormoni corticosuprarenali și adrenalină medulosuprarenală. În timp ce hormonii tiroidieni și adrenalina intensifică termogeneza și diminuează termoliza, hormonii glucocorticoizi activează reacțiile chimice de gluconeogeneză necesare producerii de căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală, în funcție de necesitățile reglării termice. Eficiența mecanismelor centrale de autoreglare și control a producerii și pierderii de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
însoțesc de reacții somato-vegetative de diferite grade, reprezentate de fenomene de încordare sau de presiune neuro-psihică, de predominanță simpatică (tahicardie, vasoconstricție, paloare, transpirații) sau parasimpatică (spasme intestinale, defecație, micțiune, aritmie sau chiar stop cardiac), întregite de descărcări hormonale multiple (adrenalină, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, gonadali etc). Intensitatea și durata acestor reacții condiționează performanțele fizice sau psihice, dependente, la rândul lor, de tipul de efort, rezervele energetice și rezistența organismului dobândită prin antrenament și experiență anterioară. II.11.1. TIPURI DE EFORT FIZIC
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fizic sunt realizate pe cale neuroendocrină, cu participare simpatico-adrenală, pe de o parte, și hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, pe de altă parte. Sub influența descărcărilor mai mari de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare a CRF-hipotalamic, se eliberează cantități adecvate de cortizol, ca principal hormon glucocorticoid, în vederea satisfacerii necesităților energetice crescute prin procesul de gluconeogeneză. La subiecții antrenați, activarea corticotropă este mai eficientă decât la neantrenați. Concentrația de glucocorticoizi a sângelui crește progresiv, până la un punct, cu intensitatea efortului fizic. Eforturile intense sau de lungă durată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare a CRF-hipotalamic, se eliberează cantități adecvate de cortizol, ca principal hormon glucocorticoid, în vederea satisfacerii necesităților energetice crescute prin procesul de gluconeogeneză. La subiecții antrenați, activarea corticotropă este mai eficientă decât la neantrenați. Concentrația de glucocorticoizi a sângelui crește progresiv, până la un punct, cu intensitatea efortului fizic. Eforturile intense sau de lungă durată urmate de oboseală duc, dimpotrivă, la scăderea atât a corticoizilor sanguini, cât și a metaboliților steroidici urinari (17-CS, 17-OHCS, 11-OHCS). Scăderea concentrației glucocorticoizilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glucocorticoizi a sângelui crește progresiv, până la un punct, cu intensitatea efortului fizic. Eforturile intense sau de lungă durată urmate de oboseală duc, dimpotrivă, la scăderea atât a corticoizilor sanguini, cât și a metaboliților steroidici urinari (17-CS, 17-OHCS, 11-OHCS). Scăderea concentrației glucocorticoizilor din sânge se datorește fie reducerii progresive a stocului hormonal glandular, fie utilizării tisulare excesive a acestora, fie, în sfârșit, inhibiției nervos centrale a controlului neuroendocrin la nivel hipotalamic sau hipocampic. Activarea hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală din efortul intelectual intens poate, de asemenea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aparatul juxtaglomerular renal fiind sub controlul inervației splanhnice, descărcările adreno-simpatice din timpul reacției de alarmă produc atât eliberare de catecolamine, cât și de renină, formatoare de angiotensină II activă. La rândul său, angiotensina stimulează reacțiile eliberatoare de adrenalină, ACTH și glucocorticoizi, precum și pe cele anabolice produse de ADH, hormonii mineralocorticoizi (aldosteron) și gonadali. În timp ce ADH și sistemul renină-angiotensină-aldosteron conservă sarea și apa pentru a crește volumul plasmatic, glucagonul acționează în consens cu catecolaminele pentru a crește glucoza sanguină și a contracara
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plan metabolic, adrenalina determină creșterea glucozei și lipidelor sanguine, ca urmare a mobilizării lor din depozite în vederea utilizării în scop energetic și intensificării proceselor metabolice. Adrenalina și cortizolul sunt astfel principalii hormoni ai stresului. Cortizolul la rândul său, ca principal glucocorticoid, exercită importante acțiuni metabolice asupra hidrocarbonatelor, proteinelor și lipidelor, favorizând creșterea rezistenței și adaptării la stres. Principala sa acțiune metabolică este reprezentată de creșterea glucozei sanguine pe seama intensificării consumului de proteine și grăsimi din organele de depozit. Cortizolul stimulează gluconeogeneza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de afecțiuni toxice sau infecțioase, de tip botulism, difterie, boala Lyme, porfirie, poliomielită, otrăviri cu organofosforice, taliu sau arsenic, encefalita cu virus West-Nile. Terapia este suportivă și simptomatică. Prima manevră este suportul respirator, urmat de plasmafereză, imunoglobuline intravenoase. Antiinflamatoarele steroidiene (glucocorticoizii) NU SUNT EFICIENTE. Evoluția este bună, în funcție de tipul de afectare. Rareori evoluția se poate croniciza, evoluând către polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (CIDP). Sindromul „omului țeapăn” (Stiff man syndrome) Se caracterizează prin spasme și/sau rigiditate musculară, asociate cu episoade de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
H1: Clemastin (Tavegyl R) 2 - 4 mg (1-2 fiole), Dimetinolon maleat (Fenistil R) 4 - 8 mg (1-2 fole), și blocante de H2: Cimetidina 200 - 400 mg (1-2 fiole) lent I.V. sau în microperfuzie (50 ml NaCl 0,9%), premedicație cu glucocorticoizi administrati per os: Metylpredisolon (ex.40 mg) cu 24 ore, 12 ore și 2 ore înainte de administrarea substanței cu potențial alergen sau glucocorticoizi administrati intravenos: Prednisolon sau Metylprednisolon 250mg cu 30 min. înainte de începerea procedurii medicale. Pe lângă acestea, se impune
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
200 - 400 mg (1-2 fiole) lent I.V. sau în microperfuzie (50 ml NaCl 0,9%), premedicație cu glucocorticoizi administrati per os: Metylpredisolon (ex.40 mg) cu 24 ore, 12 ore și 2 ore înainte de administrarea substanței cu potențial alergen sau glucocorticoizi administrati intravenos: Prednisolon sau Metylprednisolon 250mg cu 30 min. înainte de începerea procedurii medicale. Pe lângă acestea, se impune stabilizarea sistemului cardio-vascular, normalizare volemică și electrolitică înainte de procedură, evitarea medicației cu potențial nefrotoxic și hepatotoxic: antiinflamatoarele ne-steroidiene, aminoglicozidele, amfotericina B, cisplatin, ciclosporina
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
Cercetările moderne au confirmat această teorie străveche, dovedind că stresul, pe lângă depresie, mâhnire și anxietate, poate declanșa modificări chimice În organism, stimulând eliberarea neuropeptidelor, care afectează negativ sistemul imunitar. A trăi Într-un stres continuu Înseamnă expunerea constantă la hormonii glucocorticoizi. Aceasta poate provoca intoxicare cu steroizi, care dăunează sistemului imunitar, provocând atrofierea timusului, splinei și ganglionilor limfatici. Ori de câte ori ne confruntăm cu o situație stresantă pe care nu o putem rezolva sau din care nu putem ieși cu ușurință, În corpul
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
la rândul lui, slăbește sistemul imunitar, deschizând, astfel, ușa infecțiilor și bolilor. Aceasta declanșează un cerc vicios, cu un nivel și mai mare de stres. S-a descoperit că În momentele de stres sunt eliberați În corp hormoni (În special glucocorticoizii menționați mai sus) care provoacă atrofierea timusului, scăzând imunitatea. Cu cât stresul este mai Îndelungat și mai intens, cu atât e mai mare riscul unei infecții virale. Stresul a fost deja legat de insomnie, dureri de cap, epuizare, Îmbătrânire, ulcere
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
IgG și IgM prin insuficientă hepatică și hipoproteinemie; scăderea funcției neutrofilelor (chemotaxie, fagocitoza, capacitate bactericida). Tulburări digestive: ulcer de stress; hemoragii digestive superioare; ileus paralitic în primele 24 48 ore; vasoconstricție mezenterica; leziuni ischemice și necrotice intestinale. Tulburări endocrine: creșterea glucocorticoizilor și insulinemiei; crește ADH imediat după accident ; scăderea testosteronului. Tulburări de comportament datorate în primul rând hipoxiei cerebrale dar și creșterii amoniemiei. 15.7.4. BOALĂ GENERALĂ A MARILOR ARȘI EVOLUȚIA STADIALA Reacția generală a organismului la agresiunea termică este
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
3.3). Femeile în perioada fertilă au un nivel al adiponectinei serice mai înalt față de bărbați, la aceeași greutate corporală, dar acesta scade post-menopauză [46]. Valorile sunt diminuate suplimentar de statusul inflamator, de stresul oxidativ și de unii hormoni - testosteron, glucocorticoizi, hormonul de creștere și prolactină -, în timp ce nivelul estrogenilor nu pare să influențeze decisiv adiponectinemia. Aceasta este invers proporțională cu masa grasă abdominală, fiind scăzută la femeile cu acest tip de distribuție a țesutului adipos, așadar mai ales la femeile post-menopauzale
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
androgenic, un factor de transcripție dependent de ligand. Receptorul androgenic aparține superfamiliei de receptori steroizi/nucleari, un grup de factori de transcripție ai cărui membri prezintă omologie structurală și funcțională. Din această superfamilie mai fac parte receptorii pentru estrogen, progesteron, glucocorticoizi și mineralocorticoizi, retinoizi, hormoni tiroidieni, vitamina D3 și unii receptori orfani [1]. Receptorul androgenic mediază efectele celulare ale testosteronului și dihidrotestosteronului (DHT). Cuplarea acestor liganzi hidrofobi determină o modificare conformațională a receptorului care duce la activarea (sau inhibarea) transcripției genice
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
glutamat (neuromediator excitator) și deprimarea sistemului reticulat activator ascendent. Barbituricele stimulează citocromul hepatic P-450 (crește cantitatea), enzimele oxidative microzomale, glucuroniltransferaza și alte enzime microzomale, având ca efect creșterea vitezei de metabolizare a unor medicamente (ex.: acenocumarol, estroprogestative, antidepresive triciclice, glucocorticoizi, chinidină, doxiciclină), compuși fiziologici și chiar a Însăși derivaților barbiturici. Elemente de diagnostic: Suspiciunea clinică: 1) Anamneza luată de la pacient sau anturaj. Descoperirea ambalajelor goale de medicament. 2) Aspect general: facies congestiv, transpirații abundente. 3) Tulburări de conștienȚĂ și neuromotorii
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
imidazol); inhibitori ai lipooxigenazei (dietilcarbamazina); anti PAF. 5. Inhibitori ai PMN: pentoxifilina; antiproteaze; chelatori de fier; enzime antioxidante. 6. Modularea coagulării: proteina C reactivă, antitrombina III, trombomodulina. 7. Diverse prevenirea translocației bacteriene prin: decontaminare digestivă selectivă, alimentație enterală precoce, hormoni (glucocorticoizi, glucagon), surfactant artificial. Utilizarea acestor noi și adesea costisitoare abordări terapeutice nu este, deocamdată, posibilă în clinică, căci sunt în curs de desfășurare studii controlate pentru stabilirea valorii lor reale.
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
Brivurdina. Herpesul zoster se tratează simptomatic cu antialgice alese în funcție de intensitatea durerii, uneori fiind necesare chiar derivate morfinice. Alte intervenții sunt calmarea pruritului și tratamentul local (Burow 10%). Unele studii au evidențiat că administrarea Bolile eruptive MAJORE 75 precoce a glucocorticoizilor în asociere cu antivirale scurtează timpul de remisiune al durerii și crește calității vieții la pacienți cu formele localizate de herpes zoster. Totuși, glucocorticoizii sunt controversați în tratamentul herpesului zoster și rămân contraindicați în caz de osteoporoză, diabet, glicozurie, hipertensiune
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
tratamentul local (Burow 10%). Unele studii au evidențiat că administrarea Bolile eruptive MAJORE 75 precoce a glucocorticoizilor în asociere cu antivirale scurtează timpul de remisiune al durerii și crește calității vieții la pacienți cu formele localizate de herpes zoster. Totuși, glucocorticoizii sunt controversați în tratamentul herpesului zoster și rămân contraindicați în caz de osteoporoză, diabet, glicozurie, hipertensiune arterială. 4.4.9 Profilaxie Profilaxia activă se face cu vaccin varicelos viu atenuat (Oka), recomandat la copii peste vârsta de 1 an care
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
14 zile sau Clindamicina. Eficiența terapiei antibiotice trebuie confirmată de negativarea exudatului faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului de apariție a miocarditei și polineuropatiilor. INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 99 Tratamentul igieno-dietetic vizează respectarea repausului
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
oral+ decongestiv * glucocorticosteroid intranazal * cromonă 2. pentru forma persistentă (durata tratamentului este de 2-4 săptămâni) 2a. Forma blândă o antihistaminic oral/ intranazal o antihistaminic oral + decongestiv o glucocorticosteroid intranazal o cromonă 2b. Forma moderat/ severă Prima linie de tratament include glucocorticoidul intranazal. * responsiv continuă tratamentul cu scăderea dozei; * neresponsiv glucocorticosteroid oral sau decongestiv intranazal. În ultima situație: o responsiv continuă tratamentul cu scăderea dozei; o neresponsiv se adaugă antihistaminic, ipratropium bromid, anhistaminic + decongestiv sau reevaluare. Dacă simptomatologia se ameliorează după 2-4
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
De obicei, expunerea se realizează ca urmare a ingestiei de alimente sau băuturi ce conțin aceste componente, de exemplu, salate, fructe proaspete, cartofi, moluște și vin. Exacerbarea astmului a fost raportată după folosirea soluțiilor topice oftalmice ce conțin sulfiți, a glucocorticoizilor intravenos și câtorva soluții inhalatoare bronhodilatatoare. Incidența și mecanismul de acțiune ale acestui fenomen sunt necunoscute. Atunci când se suspicionează, diagnosticul poate fi confirmat prin provocare orală sau inhalatorie. Poluarea mediului și a aerului Cauzele din mediu ale astmului se leagă
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
dovedit o eficiență maximă. Terapia medicamentoasă Medicamentele disponibile pentru tratamentul astmului pot fi grupate în două mari categorii (fig. 7.7): medicamente care inhibă contracția musculaturii netede (agoniștii beta-adrenergici, metilxantinele și anticolinergicele) și agenți care previn și/sau diminuează inflamația (glucocorticoizii și agenții stabilizatori ai mastocitelor). Inhibitorii sintezei mediatorilor și antagoniștii receptorilor mediatorilor se află deocamdată în faza de testări clinice. Stimulantele adrenergice Medicamentele din această categorie sunt catecolaminele, rezorcinolii și saligeninele. Acești agenți sunt analogi și produc dilatarea căilor aeriene
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Există anumite dovezi că adăugarea anticolinergicelor poate mări bronhodilatația obținută cu simpaticomimetice, dar efectul nu este foarte pronunțat. Dezavantajele majore ale anticolinergicelor sunt acțiunea lentă (sunt necesare 60 până la 90 de minute până la atingerea bronhodilatației maxime) și potența relativ modestă. Glucocorticoizii Nu sunt bronhodilatatori, iar rolul lor major în astm este de a reduce inflamația căilor aeriene. Steroizii orali sau sistemici sunt mai utili în suferințele acute, când obstrucția severă a căilor aeriene nu cedează sau se agravează în ciuda terapiei intensive
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
nu apară timp de 6 ore sau mai mult de la administrarea inițială, în consecință, este obligatorie continuarea terapiei susținute bronhodilatatoare în acest interval de timp. Indiferent de regimul ales, este important de reținut faptul că reducerea rapidă a dozei de glucocorticoizi are frecvent ca rezultat obstrucția recurentă. Cele mai multe autorități recomandă reducerea dozei la jumătate la fiecare a treia până la a 5-a zi după un episod acut. În situațiile în care pare necesară continuarea terapiei cu steroizi, se instituie o schemă
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]