4,147 matches
-
el și cu capul gol. Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănțănind din dinți. Veșnic emană senzația aceea de frig continuu pe care a trăit-o în cei șaptesprezece ani de detenție. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puțin, glumind că marii patroni capitaliști, ca Ford, erau abstinenți; abia dacă ciuguleau cîte ceva, alcool nimic, nici dulciuri prea multe. Lasă, și-o fi zis Ford (zicea B.S.) las' să mănînce cît o vrea proletariatul, săracul, că și-așa zile multe
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
scara valorilor și care cu timpul încep să se hrănească, probabil în mod inconștient, dintr-o hipertrofiată considerare a propriei valori... Cînd l-am vizitat odată, eu, care îl admir, și care îi sînt un fel de ucenic, de care glumește tot așa cu un haz îngăduitor, - "Costică,... Costică,... fă lampa mai mică!"... Prin urmare, vizitîndu-l odată să-l felicit pentru o carte recent apărută, îmi mărturisise: că atunci cînd auzise soneria, mai întîi nu voise să deschidă, pe urmă uitîndu-se
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
de cînd îl iau eu cu dumneavoastră... Îi răspunsesem că așa îi vorbisem eu de cînd ne cunoscuserăm. Nu se poate! făcuse aproape indignat. Cum să nu fi știut el?!... Ba da, îi spusesem, nu v-am tutuit niciodată. "Costică, glumești?"... Nu glumeam deloc. Și-atunci, el îmi ceruse să-l întreb ceva, de probă, dar exact, exact cum credea el, că îi spuneam tu, nu dvs. Cînd ne întîlniserăm, din întîmplare, în piața Amzei, G.B. îmi spusese, fără să-l
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
îl iau eu cu dumneavoastră... Îi răspunsesem că așa îi vorbisem eu de cînd ne cunoscuserăm. Nu se poate! făcuse aproape indignat. Cum să nu fi știut el?!... Ba da, îi spusesem, nu v-am tutuit niciodată. "Costică, glumești?"... Nu glumeam deloc. Și-atunci, el îmi ceruse să-l întreb ceva, de probă, dar exact, exact cum credea el, că îi spuneam tu, nu dvs. Cînd ne întîlniserăm, din întîmplare, în piața Amzei, G.B. îmi spusese, fără să-l întreb, că
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
romanțurile pașoptiste. Zadarnic. Isou pare să creadă sincer că povestea Catincăi din Botoșani este una exemplară, din care femeile au de învățat cum să-și urmeze pînă la capăt ambițiile și visele, iar bărbații de priceput că nu-i de glumit cu tenacitatea unei femei. Simpla împărțire pe care o operează între cititorii ei, bărbați și femei, e naivă. Cînd citim, ideal este să putem trece dincolo de asemenea contingențe, chiar dacă ele ne vor influența într-o anumită măsură totdeauna percepțiile. Cărți
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
Manuela : Totul despre Eva sună ciudat. Esteban își reia carnetul. A găsit un titlu pentru ceea ce scria. Îl scrie pe o pagină : Totul despre mama mea". Titlul lui Esteban, mărit, devine titlul filmului. Manuela: Ce scrii? Esteban (dă carnetul deoparte, glumind): Nimic. Viitoare premii Pulitzer. Manuela: Hai, mănîncă! (afectuoasă) Trebuie să iei cîteva kile în plus, să fii în stare să tragi, ca să mă întreții, la o adică. Esteban : Ca s-o tragi, nu-ți trebuie cîteva kile în plus, ci
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
trebui să fie drastic sancționate prin lege la fel ca și declarațiile iresponsabile care au alimentat starea de suspiciune și neîncredere a populației în sistemul financiar și bancar al țării. Cu astfel de lucruri nimeni nu-și poate permite să glumească sau să se facă mai popular, pentru că în joc sunt suveranitatea națională și atributul acesteia: stabilitatea economică, pe care o voi apăra, ca prim-ministru, cu toată ființa." Așa cum s-a văzut, nemulțumirile depunătorilor au fost exploatate politic de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
să spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
unde se poate spune despre o ființă chinuită că mai este om. Le ordonă exerciții fizice extenuante, apoi îi pune să interpreteze fragmente din marile opere ale umanității (Simfonia IX de Beethoven, "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare), să danseze, să glumească, să se roage. Cei care nu depun destul zel, sau nu sînt destul de talentați, sau pur și simplu au ghinionul să-i displacă sunt imediat pedepsiți: loviți, atîrnați de o ștangă, li se răstoarnă găleți de apă peste ei și
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
și cu miros greu, de corp de multă vreme nespălat. A fost căpitan, taică-său, ziarist la Argus, e căsătorit cu o cancer " Filozofia" acestui monolog grav este obiectivitatea, față de care atitudinea receptivă cea mai convenabilă e aparenta impasibilitate: "Ca să glumești, nu-ți trebuie cine știe ce inteligență, ba aș zice că lipsa acesteia este o condiție. Omul inteligent nu rîde (dar nici nu se lamentează), fiindcă pentru el toată lumea e coerentă, fiecare mișcare justificată, scutită de ineditul grosolan. În același timp însă
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
ați decis unde să mergeți? Păi, nu m-am dus nicăieri precis. Eu am hotărît doar că eu știu să fac să plouă. Splendid. Da, dar se-ntîmpla, mă! La patru ani, eu puteam să pornesc și să opresc ploaia. Nu glumeam. Aveam patru ani și mă jucam cu copiii. învățasem un cuvînt: furtuna. Das Gewitter, în nemțește. Era în timpul războiului, cînd nemții ocupaseră Bucureștiul, apoi, și după ce au trecut, după ce au plecat nemții, după ce murise și tata. Eu eram foarte isteț
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle de Cotnari vechi sau de Ballantine's Finest, celui care îmi poate cita un singur text de referință al lui conu'Alecu, pentru un anumit domeniu. Să mă duc la textul acela fiindcă
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
vice-președinte al Uniunii, mă bucuram de simpatia tinerei generații de scriitori, mulți din ei vizitîndu-mă des. O dată, unul, al cărui nume nu-l dau în vileag, se plînsese că Mircea Ciobanu, ca redactor, le cerea bani unora ca să-i publice, glumind că și doctorii, la urma urmei, luau parale cînd te duceai la ei să te opereze, ori judecătorii, pe la procese. Azi așa, mîine așa... Pînă ce, unei poete țigănci, autoarea unor versuri țigănești, i se ceruse salba de aur ce
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
fatalitate a unor circumstanțe istorico-geografice date, dar și cu egală trimitere la propriile reacții și decizii. Umbra trecutului stă la spate, dar nu se desparte niciodată de noi. Fie că trăim sau nu în circularitate, cu istoria nu-i de glumit.
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
dispară, dar o să dispară totul în lume și n-o să mai fie nimeni care să zică uite dom'le, că ăștia, burghezii, au mierlit-o... - chiar așa spusese Brummer. Axente îl contrazisese; însă de atunci intrase la idei. Brummer ăsta glumea, ci-că; dar să nu fi ajuns în gura lui, cum începuse de la un timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
m-am abținut? Răsplătește-mă că nu te-am făcut de râs. De-ai ști de câte ori mi-am mușcat limba. MAJESTATEA SA: Poate vrei să ți-o înghiți și ai nevoie de ajutor. MĂSCĂRICIUL: Știu, cu împărații nu-i de glumit. Ce falnic sceptru... Ai grijă să nu se transforme într-un șarpe! MAJESTATEA SA: Marș, câine! Plecați de lângă mine că mă sufoc! Plecați! Ce vă uitați așa la coroana mea?... Vă place?... Râvniți? Râvniți?!... (În Sala Tronului se lasă liniștea
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
țară din lume ale cărei avioane de călători parcurgeau spre Beijing drumul cel mai economic, dar și mai primejdios, trecînd din India direct peste Himalaia, fără ocol. La Beijing, la dineul oficial unde se băură vinuri românești, avea să se glumească stăruitor pe chestia asta. Că noi și chinejii am fi popoarele cele mai curajoase și mai viteze din lume. Era cît pe aci să fiu mîndru de cele auzite. Pe urmă îmi adusei aminte că ce ne unea, de fapt
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Cocoșul roșu zboară spre cer. Un alt poem, Administratorul face trimitere directă la volumul lui Virgil Mazilescu, Guillaume, poetul și administratorul. Cu destulă ironie și spirit ludic, Petre Stoica a cochetat cu ideea de bătrînețe în întreaga sa carieră poetică. Glumind puțin se poate spune că el s-a născut poet bătrîn. Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
de pe stele./ Spre tine, abisal, centrul suspină,/ Prăpastia din fragilul stelei mele./ De dincolo de păduri/ prin cornul vînătorii te-am ales./ Stejarul, fibra însăși a mea, din sfintele măsuri,/ Așteaptă al pădurarului cules,/ (cu bățul ca o lance în văzduh, glumea/ Odinioară copilul, azi te vînează-ades/ Inima, scoc al tuturor naturilor)"(Cuprinde-mi inima, regină). în continuare, aflăm, grație unor cristalizări apoftegmatice, că inima e "însămînțare a divinității", "sacră spermă", "oul" din care poetul însuși a luat naștere. Dar, reamintim, Miron
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
secretarul general al Camerei etc.) nu știau cine făcuse cadou Parlamentului miliardele...). Doar reporterii tv s-au încăpățânat să afle... Și au aflat, și ne-au arătat și nouă, electoratului, în ce ape se pregătesc să se scalde aleșii. Ei, glumesc! Eu cred în domnul Adrian Năstase care nu știa nimic de groapa faianțată și în domnul Văcăroiu spunând reporterilor tv că, după părerea lui, spațiul era perfect amenajat (cu dușuri, chiuvete etc.) pentru o magazie de piese de schimb 2
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
serviciu sau se răcorea când căldura de afară devenea insuportabilă. - Nu mai are o cameră bătrâna și pentru mine? Sau poate locuim împreună, că uite ce pat larg ai. Plătim chiria pe jumătate și așa mai facem economie la salariu, glumea fata veselă. - Despre camere numai copiii gazdei pot hotărî, ei au investit în dotările casei, nu mama lor. Ea doar locuiește aici să nu rămână casa nelocuită, pot intra hoți prin casă sau curte să fure ceva, că au de
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
să nu rămână casa nelocuită, pot intra hoți prin casă sau curte să fure ceva, că au de toate. Cât despre camera mea... te primesc cu plăcere. Poftiți vă rog domnișoară, treceți cu mersul domniei voastre suplu, umilul meu prag, glumi și Mircea la rândul său, făcând o reverență. Nu cred că ar fi probleme de împărțit camera. Nici acum nu este gazda acasă. A plecat astăzi cu autobuzul de ora două la Mangalia, la fiu. Vine peste trei zile. Începe
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Simona Tache Pentru că puțină înțelepciune nu strică, iată încă un bax de cugetări marca Marin Voiculescu: Ziua se îngâna cu noaptea, dar întotdeauna se înțeleg. Cu viața glumești pe socoteală ta. Cum frunzele aceluiași ram nu sunt la fel, nici gândurile omului nu pot fi la fel. Pentru pesimist, fiecare floare e o buruiana. De multe ori, semănatul ideilor e mai ușor decât plivitul lor. Lansarea unei cărți
Minime si cugetari de Marin Voiculescu –episodul 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19810_a_21135]
-
Băsescu. E.U.: Dacă începi cu d-astea, f...-te-n gură să te f..., îți închid telefonul, dacă te iei de președinte, fir-ai a dracu’. R.A.: Fată, tu te-ai tîmpit de tot, să mor io, nu știi că glumesc? Hai, zi de ce p... mea m-ai sunat, tîrîtură adorabilă ce ești. E.U.: Am mîncat io, odată, cînd s-a deschis Parlamentul pentru public, o prăjitură făcută de tine. Atuncea cînd, p... mea, ai făcut tu pe interesanta și-
Stenograma convorbirii dintre Elena Udrea şi Roberta Anastase by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19866_a_21191]
-
dădeam jos, ea se suia la loc. Adevărata dovadă că e complet plecată cu sorcova mi-a dat-o însă, seara, la culcare, când, timp de vreo două ore, a încercat să-mi bage capul în gură. Pe bune, nu glumesc! Nu știu dacă era dovadă de iubire sau doar era prăjită la creieri, dar insista isteric să-mi bage capul, cu totul, în gură. De-abia într-un târziu, epuizate de atâta luptă, am adormit amândouă. Dimineața, am luat-o
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]