553 matches
-
este Într-una superioară.) Comparat cu acele curente majore care definesc cultura, gnosticismul este cu siguranță un fenomen de contracultură și situația rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul (capitolul 8) este chiar o formă ortodoxă - fie ea și rudimentar arhaică - de creștinism. Catharismul (capitolul 9) consistă În două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai conferențiat pe teme Înrudite și În alte ocazii: la Universitatea din Roma, la invitația lui Ugo Bianchi, În februarie 1989; la Întrunirea Academiei Americane pentru Studiul Religiei din 1989 la Anaheim, În California (atît În cadrul secțiunilor Nag Hammadi și gnosticism, cît și În cadrul seminarului despre maniheism); la Universitatea din Salerno, la invitația lui Massimo Oldoni și Roberto Rusconi; la Trinity College din Dublin, invitat de Andrew Massey și Werner Jeanrond; În calitate de moderator la colocviul asupra mitului de la TÎrgul de Carte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
André Vauchez, răposatul Maarten Vermaseren, Adela Yarbro Collins, Hans Witte, Elémire Zolla - și Îmi cer scuze față de cei pe care poate i-am omis, din involuntară scăpare. Atunci cînd, În 1973, mi-am schimbat aria de cercetare din indologie În gnosticism și am studiat cu Ugo Bianchi la Milano, aproape patru ani, timp În care am dat diferite examene de creștinism timpuriu, Noul Testament, teologie biblică, antropologie, istorie medievală și alte cîteva discipline, m-am simțit atras de gnosticism Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din indologie În gnosticism și am studiat cu Ugo Bianchi la Milano, aproape patru ani, timp În care am dat diferite examene de creștinism timpuriu, Noul Testament, teologie biblică, antropologie, istorie medievală și alte cîteva discipline, m-am simțit atras de gnosticism Într-un fel pe care Hans Jonas - cu care am avut privilegiul de a mă Întîlni personal de multe ori, mai tîrziu - l-ar fi numit „cu rădăcini existențiale”. Acum, la capătul unei analize imparțiale a tuturor curentelor dualiste ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fuseseră executați: Arhontele acelei lumi și la fel de nefasta lui soție. Dacă eu mi-am aflat vindecarea, România nu și-a aflat-o Încă, dar acesta este cu totul alt subiect. În orice caz, pentru partea mea de interes personal În gnosticism, rămîn cu o datorie amară față de acei Arhonți ai răului care m-au alungat În exil, pînă mi-am găsit o patrie primitoare. Introducere În 1916, Albert Einstein publica una dintre acele foarte puține cărți care contează cu adevărat În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ce sînt obiectele ideale și de cîte feluri sînt ele, cît și de a ne pregăti pentru o Înțelegere a apariției și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom furniza totodată una dintre cheile necesare Înțelegerii gnosticismului. Timp de patru sute de ani Părinții Bisericii au dezbătut natura lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom furniza totodată una dintre cheile necesare Înțelegerii gnosticismului. Timp de patru sute de ani Părinții Bisericii au dezbătut natura lui Cristos și a Treimii. Aceste dezbateri n-au fost nici pe departe primitive și ele au angrenat cîteva dintre cele mai strălucite minți ale vremii. Vom vedea că este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau alcătuit din alte „cărămizi” similare. Acest lucru arată nu numai flexibilitatea ierarhiilor, ci și faptul că există un tipar de acțiune interactivă Între sisteme pe care noi am ales să le clasificăm drept independente, ca de exemplu creștinismul și gnosticismul. De fapt, În multe privințe cele două sisteme au un sistem de bază comun, dar activează În el opțiuni diferite. În sine, acest lucru ar trebui să demonstreze inutilitatea etichetelor, care contrazic continuitatea sistemelor de gîndire. În termeni morfodinamici, creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fapt, În multe privințe cele două sisteme au un sistem de bază comun, dar activează În el opțiuni diferite. În sine, acest lucru ar trebui să demonstreze inutilitatea etichetelor, care contrazic continuitatea sistemelor de gîndire. În termeni morfodinamici, creștinism și gnosticism sînt, dintr-o serie Întreagă de motive, transformări (sau deformări) ale unuia În celălalt, prin urmare perspective asupra (și Înăuntrul) aceluiași sistem. Oricine are cele mai vagi noțiuni despre creștinismul timpuriu știe cît de aprige pot fi dezbaterile teologice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În timp prin istorie, ea este o combinație de „obiecte ideale”, nu mult deosebită de filozofie și chiar de știință. Pe parcursul lucrării de față vom mai descoperi și alte lucruri: nu numai faptul că structura tuturor acestor curente religioase, de la gnosticism la catharism, este dependentă de același sistem, ci și faptul că religia, filozofia și știința nu-și construiesc „obiectele ideale” În moduri diferite. În consecință, ele vorbesc despre aceleași lucruri, În feluri care pot suna diferit, dacă nu chiar incompatibil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
127-129*. 56. După cum vom vedea, istoria poate fi Într-adevăr definită ca „morfodinamică integrată a obiectelor ideale”. 57. Vezi James M. Robinson, „Very Goddess and Very Man: Jesus’ Better Self”, În Karen L. King (ed.), Images of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 113-127. 58. Ed. ad Avitum, 124.2: „Filium quoque minorem a patre eo quod secundus ab illo sit, et spiritum sanctum inferiorem a filio in sanctis quibusque versari, atque hoc ordine maiorem patris fortitudinem esse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mit drept dualist. J.B. Russel consideră că, În Întregimea lui, creștinismul medieval a fost dualist 2. Dar nu vom zăbovi asupra etichetărilor mai mult decît este strict necesar. Fie că a fost dualist, fie că nu, creștinismul se deosebește de gnosticism prin aceea că n-a considerat niciodată că lumea aceasta ar fi fost creată de altcineva decît Dumnezeu Însuși. Un poem ca Paradisul pierdut al lui Milton, care accentuează, Într-o anumită măsură, grandoarea Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Mesopotamia, din Mesopotamia În Iran (unde a influențat zurvanismul, o formă de zoroastrism eretic, probabil beneficiind de audiență pentru o scurtă vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unde a influențat zurvanismul, o formă de zoroastrism eretic, probabil beneficiind de audiență pentru o scurtă vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord. În consecință, fără să dea impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru a stabili originile persane ale platonismului (!). Reitzenstein a fost cel care a inventat așa-numitul Mister iranian al Eliberării (Das iranische Erlösungsmysterium, 1921), un fel de doctrină mistică ce ar fi În măsură să explice nu numai creștinismul și gnosticismul, ci chiar și platonismul Antichității. Carsten Colpe a dezvăluit sistematic erorile acestei concepții la Începutul anilor șaizeci 11; cu toate acestea unele dintre ideile școlii germane mai planează Încă asupra studiilor moderne. Nu vom mai insista aici În legătură cu aceste probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dezvăluit sistematic erorile acestei concepții la Începutul anilor șaizeci 11; cu toate acestea unele dintre ideile școlii germane mai planează Încă asupra studiilor moderne. Nu vom mai insista aici În legătură cu aceste probleme 12. În jurul anului 1960, proliferarea ipotezelor cu privire la originile gnosticismului luase asemenea proporții, Încît a trebuit să se țină un colocviu internațional la Messina, În Italia, pentru a le certifica validitatea 13. A devenit limpede că, deși s-a subliniat În special prezența unor elemente evreiești și samaritene În gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticismului luase asemenea proporții, Încît a trebuit să se țină un colocviu internațional la Messina, În Italia, pentru a le certifica validitatea 13. A devenit limpede că, deși s-a subliniat În special prezența unor elemente evreiești și samaritene În gnosticism, cea mai inatacabilă perspectivă asupra dualismului gnostic rămîne cea avansată de savanta franceză Simone Pétrement 14 și de Ugo Bianchi 15. În studiile sale, Bianchi a formulat o tipologie a dualismului mai extinsă și mai completă decît predecesorii săi (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
privind răspîndirea doctrinelor care i-a dezarmat literalmente pe cei din religionsgeschichtliche Schule: ca o anumită trăsătură să fie moștenită, ea trebuie să fie prezentă atît În doctrina de origine, cît și În produsul de derivație. Dualismul zoroastrian este procosmic, gnosticismul este anticosmic. Al doilea nu poate deriva din primul. Zurvanismul sassanid lasă În urma lui, Într-adevăr, unele elemente - o transformare a dualismului popular - care pun serios sub semnul Întrebării Înțelegerea principiului bun Ohrmazd 18. Însă zurvanismul datează abia din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu poate deriva din primul. Zurvanismul sassanid lasă În urma lui, Într-adevăr, unele elemente - o transformare a dualismului popular - care pun serios sub semnul Întrebării Înțelegerea principiului bun Ohrmazd 18. Însă zurvanismul datează abia din secolul al III-lea, iar gnosticismul apare Încă de la Începutul secolului al II-lea. Originea iraniană a dualismului gnostic este, În felul acesta, exclusă. Dualismul În general a fost tratat de către Bianchi drept un fenomen istorico-cultural19: există o fază În dezvoltarea comunităților omenești În care anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dezvoltarea comunităților omenești În care anumite idei Înrudite pe plan cultural Își fac apariția În mod obligatoriu. Desigur, acest lucru nu exclude răspîndirea ideilor, care rămîne unul dintre factorii majori În explicarea similarităților dintre culturi. Tot atît de evident Însă, gnosticismul n-ar putea fi considerat un simplu derivat. El face parte dintr-un curent subteran de mare importanță În viața religioasă a grecilor. Aici Bianchi s-a arătat de acord cu teza Simonei Pétrement, aducîndu-i Însă În discuție pe precursorii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
naștere vegetarianismul. Acești „puritani ai Greciei”, cum au fost numiți 21, mai credeau și În metensomatoză sau reîncarnare. Avem deja, În secolul al IV-lea a.C., dacă nu chiar ceva mai devreme, un set de trăsături care seamănă bine cu gnosticismul și cu celelalte forme de dualism ale Occidentului, pînă la catharii Evului Mediu. Platonismul are multe În comun cu orfismul: disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Occidentului, pînă la catharii Evului Mediu. Platonismul are multe În comun cu orfismul: disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care, asemenea lui Arthur Darby Nock, fac din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]