556 matches
-
sau alcătuit din alte „cărămizi” similare. Acest lucru arată nu numai flexibilitatea ierarhiilor, ci și faptul că există un tipar de acțiune interactivă Între sisteme pe care noi am ales să le clasificăm drept independente, ca de exemplu creștinismul și gnosticismul. De fapt, În multe privințe cele două sisteme au un sistem de bază comun, dar activează În el opțiuni diferite. În sine, acest lucru ar trebui să demonstreze inutilitatea etichetelor, care contrazic continuitatea sistemelor de gîndire. În termeni morfodinamici, creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fapt, În multe privințe cele două sisteme au un sistem de bază comun, dar activează În el opțiuni diferite. În sine, acest lucru ar trebui să demonstreze inutilitatea etichetelor, care contrazic continuitatea sistemelor de gîndire. În termeni morfodinamici, creștinism și gnosticism sînt, dintr-o serie Întreagă de motive, transformări (sau deformări) ale unuia În celălalt, prin urmare perspective asupra (și Înăuntrul) aceluiași sistem. Oricine are cele mai vagi noțiuni despre creștinismul timpuriu știe cît de aprige pot fi dezbaterile teologice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În timp prin istorie, ea este o combinație de „obiecte ideale”, nu mult deosebită de filozofie și chiar de știință. Pe parcursul lucrării de față vom mai descoperi și alte lucruri: nu numai faptul că structura tuturor acestor curente religioase, de la gnosticism la catharism, este dependentă de același sistem, ci și faptul că religia, filozofia și știința nu-și construiesc „obiectele ideale” În moduri diferite. În consecință, ele vorbesc despre aceleași lucruri, În feluri care pot suna diferit, dacă nu chiar incompatibil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
127-129*. 56. După cum vom vedea, istoria poate fi Într-adevăr definită ca „morfodinamică integrată a obiectelor ideale”. 57. Vezi James M. Robinson, „Very Goddess and Very Man: Jesus’ Better Self”, În Karen L. King (ed.), Images of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 113-127. 58. Ed. ad Avitum, 124.2: „Filium quoque minorem a patre eo quod secundus ab illo sit, et spiritum sanctum inferiorem a filio in sanctis quibusque versari, atque hoc ordine maiorem patris fortitudinem esse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mit drept dualist. J.B. Russel consideră că, În Întregimea lui, creștinismul medieval a fost dualist 2. Dar nu vom zăbovi asupra etichetărilor mai mult decît este strict necesar. Fie că a fost dualist, fie că nu, creștinismul se deosebește de gnosticism prin aceea că n-a considerat niciodată că lumea aceasta ar fi fost creată de altcineva decît Dumnezeu Însuși. Un poem ca Paradisul pierdut al lui Milton, care accentuează, Într-o anumită măsură, grandoarea Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Mesopotamia, din Mesopotamia În Iran (unde a influențat zurvanismul, o formă de zoroastrism eretic, probabil beneficiind de audiență pentru o scurtă vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unde a influențat zurvanismul, o formă de zoroastrism eretic, probabil beneficiind de audiență pentru o scurtă vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord. În consecință, fără să dea impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru a stabili originile persane ale platonismului (!). Reitzenstein a fost cel care a inventat așa-numitul Mister iranian al Eliberării (Das iranische Erlösungsmysterium, 1921), un fel de doctrină mistică ce ar fi În măsură să explice nu numai creștinismul și gnosticismul, ci chiar și platonismul Antichității. Carsten Colpe a dezvăluit sistematic erorile acestei concepții la Începutul anilor șaizeci 11; cu toate acestea unele dintre ideile școlii germane mai planează Încă asupra studiilor moderne. Nu vom mai insista aici În legătură cu aceste probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dezvăluit sistematic erorile acestei concepții la Începutul anilor șaizeci 11; cu toate acestea unele dintre ideile școlii germane mai planează Încă asupra studiilor moderne. Nu vom mai insista aici În legătură cu aceste probleme 12. În jurul anului 1960, proliferarea ipotezelor cu privire la originile gnosticismului luase asemenea proporții, Încît a trebuit să se țină un colocviu internațional la Messina, În Italia, pentru a le certifica validitatea 13. A devenit limpede că, deși s-a subliniat În special prezența unor elemente evreiești și samaritene În gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticismului luase asemenea proporții, Încît a trebuit să se țină un colocviu internațional la Messina, În Italia, pentru a le certifica validitatea 13. A devenit limpede că, deși s-a subliniat În special prezența unor elemente evreiești și samaritene În gnosticism, cea mai inatacabilă perspectivă asupra dualismului gnostic rămîne cea avansată de savanta franceză Simone Pétrement 14 și de Ugo Bianchi 15. În studiile sale, Bianchi a formulat o tipologie a dualismului mai extinsă și mai completă decît predecesorii săi (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
privind răspîndirea doctrinelor care i-a dezarmat literalmente pe cei din religionsgeschichtliche Schule: ca o anumită trăsătură să fie moștenită, ea trebuie să fie prezentă atît În doctrina de origine, cît și În produsul de derivație. Dualismul zoroastrian este procosmic, gnosticismul este anticosmic. Al doilea nu poate deriva din primul. Zurvanismul sassanid lasă În urma lui, Într-adevăr, unele elemente - o transformare a dualismului popular - care pun serios sub semnul Întrebării Înțelegerea principiului bun Ohrmazd 18. Însă zurvanismul datează abia din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu poate deriva din primul. Zurvanismul sassanid lasă În urma lui, Într-adevăr, unele elemente - o transformare a dualismului popular - care pun serios sub semnul Întrebării Înțelegerea principiului bun Ohrmazd 18. Însă zurvanismul datează abia din secolul al III-lea, iar gnosticismul apare Încă de la Începutul secolului al II-lea. Originea iraniană a dualismului gnostic este, În felul acesta, exclusă. Dualismul În general a fost tratat de către Bianchi drept un fenomen istorico-cultural19: există o fază În dezvoltarea comunităților omenești În care anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dezvoltarea comunităților omenești În care anumite idei Înrudite pe plan cultural Își fac apariția În mod obligatoriu. Desigur, acest lucru nu exclude răspîndirea ideilor, care rămîne unul dintre factorii majori În explicarea similarităților dintre culturi. Tot atît de evident Însă, gnosticismul n-ar putea fi considerat un simplu derivat. El face parte dintr-un curent subteran de mare importanță În viața religioasă a grecilor. Aici Bianchi s-a arătat de acord cu teza Simonei Pétrement, aducîndu-i Însă În discuție pe precursorii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
naștere vegetarianismul. Acești „puritani ai Greciei”, cum au fost numiți 21, mai credeau și În metensomatoză sau reîncarnare. Avem deja, În secolul al IV-lea a.C., dacă nu chiar ceva mai devreme, un set de trăsături care seamănă bine cu gnosticismul și cu celelalte forme de dualism ale Occidentului, pînă la catharii Evului Mediu. Platonismul are multe În comun cu orfismul: disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Occidentului, pînă la catharii Evului Mediu. Platonismul are multe În comun cu orfismul: disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care, asemenea lui Arthur Darby Nock, fac din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care, asemenea lui Arthur Darby Nock, fac din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai are În comun și ideea alegerii și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai are În comun și ideea alegerii și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul orfic omenirea ia naștere din cenușa Titanilor izbiți de fulgerul lui Zeus În chip de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În alcătuirea noastră fragmente din trupul lui Dionysos devorat de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără egal a dualismului și a sistemului de trăsături distinctive care definesc speciile și subspeciile acestuia, Bianchi a continuat să privească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără egal a dualismului și a sistemului de trăsături distinctive care definesc speciile și subspeciile acestuia, Bianchi a continuat să privească relația dintre ele drept „istorică”, adică de ordin cronologic și nu de ordin pur
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
istorică”, adică de ordin cronologic și nu de ordin pur și simplu logic. Bianchi n-a considerat niciodată dualismul ca pe un „obiect ideal” și, În consecință, n-a acceptat că dimensiunea pe care o au În comun orfismul, platonismul, gnosticismul și curentele dualiste ale Occidentului este În primul rînd de ordin logic. În loc de a se naște una din alta, aceste concepții derivă toate dintr-o sursă comună: mintea omenească 24. 4. Dualismul occidental: o cronologie Sistemul dualismului intersectează totuși timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a Nordului Africii. Marcion era din Sinope, oraș din Asia Mică. Mani era persan și a predicat În Persia. Paulicienii au Înflorit În Mesopotamia, iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25. „Originea” gnosticismului este, practic, necunoscută, istoria Începuturilor sale este controversată, Însă pare probabilă o dată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25. „Originea” gnosticismului este, practic, necunoscută, istoria Începuturilor sale este controversată, Însă pare probabilă o dată de naștere ulterioară anului 70, p. C., legată sau nu de distrugerea Templului din Ierusalim. Atunci trebuie situat „protognosticismul” (vezi, În continuare, capitolul 1.7). Marii gînditori gnostici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru cultele siriene, circa douăzeci de mii de creștini și zece mii de adepți ai lui Mithra. Se presupune că numărul gnosticilor nu depășea cîteva sute, poate chiar mai puțin 27. Chiar dacă cifrele acestea sînt supoziții, rezultă că adevărata pondere a gnosticismului nu era una numerică, ci intelectuală. Prin anii 215-217, Origen pune mîna pe condei pentru a readuce În sînul Bisericii o oaie rătăcită - pe prietenul său, bogătașul Ambrozie din Alexandria, care dădea semne că Înclină spre gnoza valentiniană 28. Pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Egipt, la sfîrșitul secolului al IV-lea, după cum o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții asceți din primele mînăstiri creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]