184 matches
-
revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce-a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemîndu-mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într-o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atît de pătimaș mi-a Împlinit viața. Soarta m-a binecuvîntat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe soră-sa, bomba țâțoasă... de altfel foarte tăcută... Parcă s-ar fi jenat de propriu-i „relief“... Aveam două paturi largi, încăpătoare. Într-unul eu și nevastă-mea, în celălalt surorile. Noaptea mă trezeam să mai pun lemne în godin (la început nu am avut soba enormă de teracotă)... Godinul, încins, devenea fosforescent... Le deslușeam ca pe niște mormane acoperite de cuvertura mițoasă... Suflau rar, adânc, ațâțător. Aristița se așeza întotdeauna la margine, ca și cum ar fi păzit-o pe aia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
s-ar fi jenat de propriu-i „relief“... Aveam două paturi largi, încăpătoare. Într-unul eu și nevastă-mea, în celălalt surorile. Noaptea mă trezeam să mai pun lemne în godin (la început nu am avut soba enormă de teracotă)... Godinul, încins, devenea fosforescent... Le deslușeam ca pe niște mormane acoperite de cuvertura mițoasă... Suflau rar, adânc, ațâțător. Aristița se așeza întotdeauna la margine, ca și cum ar fi păzit-o pe aia mai mică. Seara beam vin acru, de Probota, fiert și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
să răspund pe fața zgrumțuroasă a filei... Prefer să răspund pe fața zgrumțuroasă a filei; asperitățile îmi deviază dulce, imprevizibil, gândurile. Acum câteva zile, parcă prevăzând întrebarea dumneavoastră referitoare la esența de lemn folosită pentru focul întreținut aproape permanent în godinul bondoc (mult mai târziu mi-am construit o sobă de teracotă imensă, cam cât acelea din sălile de așteptare de prin gări, cu o rolă spațioasă în care puneam la copt mere voluptoase, ce crăpau zemos de căldură și durere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Line, o pâine de porumb destul de mucedă, un caporal hârșit m-a sfătuit s-o prăjesc. A tăiat pâinica în felii, pe astea le-a tăiat pe din două și le-a pus, câte una, pe plita de tuci a godinului în care se făcea focul și vara, căci oamenii care lucrau în echipa din pădure găteau, ca pe spanac, tot ce găseau prin pădure, de pildă ridichi sau gura leului. Unii fierbeau chiar și rădăcini. Un subofițer care, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obișnuiți, fuseseră ocupate până la sfârșitul războiului de cei care făceau muncă forțată. Pe stâlpii priciurilor și pe grinzi am găsit inscripții crestate cu litere chirilice. Câțiva artileriști, care făcuseră Smolenskul dus și-ntors, au afirmat: „ăștia precis că erau ucrainieni“. Și godinul era din vremea muncii forțate. Ne consideram fără nici o problemă urmașii acelora, crestând la fel ca ei inscripții pe stâlpii de lemn și pe grinzi: numele unor fete pe care le doream și porcăriile obișnuite. Pâinea mea de porumb, prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cameră, dar acolo exista soba de teracotă. Aici nu era decât în despărțitura din față o sobă de tuci, în jurul căreia ne adunam seara, strânși unul într-altul. Vorbeam potolit și ne refugiam de multe ori într-o tăcere grăitoare. Godinul era alimentat cu brichete de cărbune pe care tatăl le aducea în rucsac de la locul lui de muncă. Își găsise, la mina de lignit din apropiere, un post de ajutor în căsuța portarului. Scrisul lui frumos și citeț îl avantajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fier - provenea de pe șantiere nepăzite sau fusese procurată ieftin de vecinul meu din anii copilăriei, care avansase de la statutul de fiu de polițist la acela de contramaistru zidar. Scara am cumpărat-o ieftin de la demolări. Geldmacher a făcut rost de godin și de câțiva metri buni de burlan care, trecând prin peretele exterior, asigura evacuarea fumului. Am mai obținut, prin tatăl meu care, pe baza faptului că lucra în continuare la exploatarea de lignit, avea încă de luat o bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simultan - două dansatoare ce se lăsau lesne conduse, ca moștenire a unor petreceri dansante de carnaval. Mai întâi una, apoi cealaltă, au venit să-mi viziteze atelierul din Stockumer Kirschstraße, unde au fost servite cu mâncăruri preparate la tigaie pe godin: tocăniță piperată din măruntaie de iepure, mezeluri de porc marinate, ficat de cal prăjit și alte lucruri care le speriau pe dansatoarele mele. Membre lungi la una, proporții armonioase la cealaltă; dar inima mea, sau mai bine zis camerele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mendel Osipovici, v‑ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce‑a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să‑l ștergem. Cum visele sunt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m‑a binecuvântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
O țineam pe bunica de mână fiindcă de data asta ea se făcuse mică detot. O țineam așa cum mă ținea ea pe mine când mă ducea prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-a strecurat una pe care o auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Tico. La ferma agricolă,găsim cu greu o fereastră luminată.Intr-o cameră (rezervată paznicilor) de 3m x 6m sunt adapostiți 12 bărbați și o femeie roșcată.Sunt doar 2 paturi pentru 6 persoane.Ceilalti dorm pe jos . Intr-un godin arde focul.Vântul a căptușit geamurile cu zăpadă.Stăm pe spațiile mici de lângă foc,rămase libere.Ne uscăm hainele și apoi,picotim lângă o masa până în zori. Dumnezeu ne-a ajutat din nou să nu înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul rece de-afară, ca un șuvoi. Foc nu se făcea niciodată”, deși era un “godin” din timpuri apuse. Papadima face remarca veridică, privind “memorialul durerii” în realizarea Luciei Hossu Longin: “fără să ne înfățișeze profunda realitate a închisorilor comuniste”. Textul lui Ovidiu Papadima e intitulat “Crăciun la Jilava”, dar folcloristul i-o ia înainte cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rezistenței nr 3). Papadima remarcă un fenomen general: ”visam cu ochii închiși, cântând doar în gând colindele”... De Sfintele Paști în Jilava, fostul fort nr. 13, la 12 metri sub pământ, umezeala era continuu-prezentă și deținutul-scriitor prezintă culoarele sumbre, soba ”godin de pe vremea burgheziei”, rece și iarna, becul ”chior”, camerele vechiului Reduit (centru strategic al fortului 13) “erau croite cam pentru 60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160 de oameni”; peste ”șerpărie” se înălțau cele două rânduri
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cum eram pletos ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin amețit de vinul băut și de așteptare, a luat-o spre mahalaua Didinei, cu un buchet mare de garoafe în mâna înghețată. Peste petalele roșii ca sângele cădea găteala iernii într-un joc rece, iute. În cârciumă ardea un godin mic care scotea fum. Pungașii dăduseră afară pe ceilalți mușterii și Bozoncea strigă la Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se strângeau unul într-altul. Noroc că erau mulți și din răsuflare se mai încălzeau. În casa lui Stere, ardeau godinurile, nu se cunoștea... Cârciumarul n-avea când să se mai gândească la necazurile altora. Umbla după vin ba la Buzău, ba la Focșani, că negustoritul așa este, nu trebuie să tragi în același loc. Omul, cât e el de bun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
doctor, nici pe popă și nici măcar pe mine nu mă închipuiam, cu toate visurile mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă în fiece gospodărie rurală deasupra cuptorului și care, de unul singur, cu o teslă în mână, cioplea o scurtătură de lemn în apropierea unui godin încins. Acesta, ca un bun cunoscător în ale milităriei, încă din prima secundă, ordonă dezechiparea. În timp ce el se străduia să ațâțe focul, Bidaru și camarazii săi au spânzurat hainele pentru a se usca, care pe unde a reușit să improvizeze
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ațâțe focul, Bidaru și camarazii săi au spânzurat hainele pentru a se usca, care pe unde a reușit să improvizeze câte o agățătoare. După ce s-au convins că hainele se vor usca în cel mai scurt timp, toți trei, în jurul godinului, dârdâind de frig, în costumul lui Adam și cu gurile căscate, ascultau vorbele meșteșugite ale bătrânelului sfrijit, cu ajutorul cărora descria unele întâmplări similare prin care a trecut, chiar el personal, în timpul celor opt ani petrecuți în Siberia. În lungile ierni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână, asemănător cu o undiță, îndreptat spre mijlocul godinului de capătul căruia își atârnase fiecare izmana proprie pentru a se usca. Crezând ca au nimerit la vreo casă de nebuni, fetele s-au întors brusc și, fără a mai închide ușa în urma lor, au dispărut pierzându-se pe undeva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]