20,979 matches
-
Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo, dincolo de mine. Nu-i moartea. Doar ofilirea. Toamna târzie, Când rămâi gol și vântul te arde pe piele, Iar ploaia te-mbracă în frig. Puah! Ca guma de mestecat lipită de pantaloni, Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
se distinge în ceață, deși ochi mari s-au deschis în frunte în oasele strălucind fosforescente ca niște candeli interioare cu mireasmă de smirnă. pe malul de dincolo poate sunt lucruri neîncepute. sau sunt lucruri deja sfârșite. sau e un gol care mă privește holbat, așa cum privesc și eu dincolo prin fonta întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un auz profetic ce simte
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați de gând. ceilalți au pornit și au dispărut ca și cum n-ar fi fost.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum ai trage plapuma de pe o frumoasă femeie când doarme Invitație în gol ei ieșeau pe rând să asculte un strigăt deasupra câmpului și rămâneau între geamuri ca jumătățile de păstaie noi îi îndemnam să mai topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de singure pe piatra lor, ceva mai mare. Eu
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
închide ochii, dar nu știu dacă o să-mi îndepliniți dorința nu știu dacă o să aveți curajul de a fura un trandafir roșu din stradă un trandafir doar pentru mine va trebui să fac așa cum fac toți, să horcăi privind în gol să horcăi ținându-mă de cutele cearșafului de marginea plapumei, de malurile râurilor și mărilor, de capătul pietros al pământului, de trunchiul răsucit al unui copăcel de munte mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să mă uit la un
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
să fie tot timpul sîmbătă și duminică, ce bine ar fi să avem tot timpul în jurul nostru zece femei cu zece pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Rimbaud, cine este aducătorul apei vii?” Piatra este reală cimitirul real strigoiul vine spre tine cu chipul tău îl lași să treacă o vreme va merge în direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl rotunjesc. În golul
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl rotunjesc. În golul celor dragi.
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
din care smulgi tu bulgări și pietre și umpli un șir de gropi. „de-acum vei trăi la cheremul morților” ar fi putut hella să-ți susure în ureche într-o astfel de dimineață. din mâna ta dreaptă încleștată în gol se prelinge un fir subțire de pământ negru. drumul însemnat al celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe care dacă-l privești prea mult te
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit să deschidă biroul cu rulou al lui nicu și a găsit plicul cu pozele duduței. mireasa copilă așezată în cutia
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
la nemișcare. ... Abandonate pe trotuar sau chiar în mijlocul străzii stau trupurile drepte ca niște lumînări deposedate de chipuri și măști, încearcă să-și acopere cu mîinile locul unde s-a aflat cîndva, nu de mult, față, dar dau mereu peste gol dau peste un vîrtej care îi absoarbe încet înlăuntru astfel încît din fiecare trecător rămîne doar o pată, străjuită de mucuri de țigară sau de alte lucruri mărunte (o brățară, un ceas, o legătură de chei, uneori niște tocuri, o
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure în săli de disecție schimb decorul și rămân bucăți de carne măruntaie dintr-o biografie ca vai de ea și nu-i adevărat că
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
ce mic e spațiul care te cuprinde și cuvintele o mână de oase între două morți între mâna dreaptă și cea stângă așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
Adam!) 5. La San Apollinare In Classe am mai trăit astă-vară o secundă mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind oglinzile sparte, am mai înnoptat în orașul de piatră, m-am temut îndelung că se va naște atunci copilul care mă va scoate din lume; (îmi trebuie
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
seară în care îi scriam: ce-o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii tale or să-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de mic. Lingvistică E frig vorba o formă a frigului conotația sa căldura ușoară ce-i dă tîrcoale apoi se retrage lasă frigul în plata lui.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de mic. Lingvistică E frig vorba o formă a frigului conotația sa căldura ușoară ce-i dă tîrcoale apoi se retrage lasă frigul în plata lui.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
culcare? - și nici pe bunici, atît de munciți și de triști. Așa c-am rămas să locuiesc mai departe în casă cu obloane, împachetata în negrul de fum. La trei dimineața, gîndacul trosnește cu zgomot sub pantof și cade în golul celor patru etaje proaspăt zugrăvite. În mijlocul camerei, nu ma așteaptă decît ea, aricioaica. Botul ei umed îmi atinge gleznă. Se gudura pe lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
de la o zgărdiță, Cum o poart-aicea fetele de viță, Ce rotesc,o, aprig jocul vieții, gureș, Cum e obiceiul de prin Maramureș. Liguriei II Ce aș putea să-ți scriu ce nu s-a scris, Pământ puțin și stâncă peste goluri, De unde-și iau puterea, tragic vis, Crestatul golf și asprele decoruri? Liguric țărm, ca un arici se strânge În sine însuși numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
le dusese să vadă cascada din Niagara, mândria patriei lor de adopție nu știu dacă mi-e dat să mă-nalț fără grijă și fără să am nevoie de ajutor spre o altă istorie sau să alunec pe neștiute în golul pe care-a pus stăpânire oale și ulcele îmbrățișarea noastră fatală am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei m-am mirat singură cât de fericită se odihnește clavicula mea fosforescentă sub bălării și moloz în scobitura ocrotitoare a
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
o cobră metalică ucigașă. Speriat, l-am apucat cu amândouă mâinile și mi l-am descolăcit cu un fel de scârbă, ca față de o reptilă adevărată. Dacă ar mai fi circulat curent electric prin firul acela de tramvai atârnând în gol de la înălțimea cine știe cărui stâlp invizibil, m-aș fi prefăcut instantaneu într-o grămăjoară de cenușă. Am mers mai departe năucit, cu singura idee fixă de a găsi blocul nostru neatins și pe soție cu fetița de nici șase luni în
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
sau cămașa albă de naufragiat, sau de condamnat, ori de bolnav, mai tare? Deci care dintre cele patru plus patru puncte intermediare, va veni ajutorul pe mare? Cum stăm cu coatele lipite de parapet, cu fața spre larg, privind în golul, în golful Genovei, chiar mai mult, ne adâncim treptat într-un golf mai mic, numit al Paradisului; o bucurie nu vine niciodată de una singură, zic, dar nici necazul, adaugă Angela... Ar trebui să simțim fierbintele Scirocco, sau Libeccio, pătimașul
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
care nici un semn nu se poate schimba, căci ele sunt definitivul și adevăratul meu nume! XXX. (ștearsa invocare) La capătul de ape corabia e o iluzie și pânzele și mâinile prinse pe funii la fel; la miez de noapte, în golul camerei, el cată la întinsa strălucitoare în rochie de mireasă - zeița cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința învăluită în ceea ce nu e, cu zidurile nemișcate - privirea participă la nașterea sa fără invenții
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]