924 matches
-
sus; dar ochii noștri coboară umiliți, orbiți fiind de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie verde, de smarald. Câtă forfotă, câtă viață ascund aceste păduri - îmi ziceam eu, purtată fiind de marile aripi ale fanteziei. Aceste viețuitoare stau aici ca într-un templu, respectând cu sfințenie primitoarea lor gazdă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea pe vremuri În atelierul lui Szántó. Cu un zâmbet timid și provocator În același timp pe chip, cu buzele arse ușor depărtate, cu mâinile la ceafă, bucuroasă că nu mai trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă de această dată ochii. Își ținea brațele de-a lungul coapselor și privea calmă În jur, Încercând parcă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
persoană. Uită-te la el. Nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat? De unde știa ea ce s-a întâmplat? M-am uitat într-o parte, surprinzând pentru o fracțiune de secundă privirea lui Scout. Iat-o din nou, acea goliciune, acea plajă pustie. Și încă ceva; o altă emoție pe care n-o înțelegeam bine; ceva secret, ascuns în furia care-i încorda mușchii feței. Clipi și o reprimă, strângând încet mâna pe spatele pantalonilor mei și șoptind mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rând pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
crește, este tot gol, tot mai încet în fapte și că tot dă și nu primește nimic. Încercând uimirea, se înfiripă întrebarea, se tulbură privirea, născându-se revolta. În clipa aceea muntele dispare și tu ești îngrozitor de îmbrăcat în aceeași goliciune simplă, dar mort. Un singur lucru trebuia să facă romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a muri matematic și din sacrificiul său să se nască o temă existențială care să conțină toți atomii copilăriei, tinereții, maturității și decrepitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
retrăia nedumerit scenele din prima sa „căsnicie” și fără ca nimic din ceea ce fac oamenii mari În momentele lor de mare intimitate să se fi Întâmplat, totul fiind un joc copilăresc, Va era cuprins de o senzație nouă, În care finețea goliciunii de fetiță deținea un rol principal, și Încerca oarece păreri de rău că nu a mai rămas să se joace cu fetele. Imaginea Rozaliței cu pantalonii roz, cu capul cârlionțat și pielea ei fină nu-l va părăsi multă vreme
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
alunece peste umeri, apoi, proptindu-mă amețită de privirile hipnotice ale bărbatului, îl las să-mi cadă la picioare ca o cortină grea... Panglicile subțiri de pe umeri se desfac din nodul mătăsos și sânii tresar dezgoliți, cu sfârcurile înmugurite de goliciune, iar slipul, lunecat peste coapse, îl simt în jurul gleznelor ca o cătușe de mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dintre ele să opteze: „Privirea mea nu se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească la anotimpul culesului într-un buchet de nuri greu de descris.“ Grea problemă! Cu atât mai grea, cu cât autorul nu cade
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului (ochi să aibă frunzele, cu ei ne acoperim goliciunea); se complac unii în timiditate, mor în ea ca într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate, piatră peste piatră zidită în taină. Poarta, fereastra, curtea de strajă, sala de sfat, tronul, biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sosit și mâncarea. „Uite tu colo, Costache, ce hălci de carne plutesc În cazanul cela” - mi-am zis eu privind la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de a fi doar fierbinte. Are dreptate românul când spune că: „Goliciunea Înconjoară, da’ foamea dă de-a dreptul”. Așa că: „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă”. După un asemenea ospăț, un somn pe maldărul de paie Întins pe lângă pereți a fost ca o mană cerească... A doua zi, „celovecii” ne-au pus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
urme? Și câți plozi arăbești va trebui să-ți torn? Și câte ore pe zi va trebui să le citesc pruncilor din Coran? Dar cu Biblia mea ce voi face? Și cât de mult va trebui să mă aplec în fața Goliciunii Voastre, după ce-o să părăsiți patul în care vă veți fi lăsat nobila spermă în temporara de mine? Dar în fața titularelor Voastre soții, tot atât de mult trebuie să mă aplec? Și-apoi, să știi că mă cam dezamăgești. Ai numai trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă un sicriu de sticlă și-i trimite și un prinț care să-i ia bucățica ce a oprit viața și să-i curgă iar sângele prin vene, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru, amestec sublimat de Don Juan și de Grenouille, sub specia esteticului. Și pentru că vorbim de estetic, doar aici eticul nici măcar nu mai ființează drept categorie, fie ea depășită sau nu. Și tot pentru că vorbim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză subtilă a psihologiei toaletei de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
miezului de vară. Era într-unul din anii de la început. Ne scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
timpul nostru. Dar măruntaiele, mecanismul interior, mai funcționează încă. Micul Manfred ni l-a arătat. A învârtit cheia ușor și îndemânatic. Atunci motorul sau mecanismul de ceas sau ce era a început să danseze pe dușumeaua bucătăriei în întreaga lui goliciune, de jur împrejurul roții dințate. A fost foarte nostim și am râs o grămadă. Chiar și Manfred a râs. Prin urmare, aici va fi tipărită scrisoarea de la tata. Plicul va fi deschis, iar hârtia va fi netezită, transcrisă cuvânt cu cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acest debut al cărții care de câteva decenii fascinează coconetul cu pretenții și rafinații de bodegă. Zidul admirativ ridicat în jurul acestei prostioare cu pampon e atât de înalt, încât nici spirite în general lucide nu s-au încumetat să arate goliciunea dizgrațioasă a împăratului. Nicolae Manolescu însuși, în Istoria critică, îl plasează în categoria "mari scriitori", deși analiza propriu-zisă a operei mateine modulează... în jos generoasa înscriere în loja de onoare. Într-adevăr, cum poate fi socotit "mare scriitor" cineva căruia
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Gaițele, de Alexandru Kirițescu, în regia lui Dan Tudor, este o satiră socială, cum însuși autorul ei o numea, “în care m-am străduit, cu adevăr și mânie, să demasc lumea putreda ce mi se dezvăluise în toată hâda ei goliciune”. Vezi aici repertoriul Teatrului Metropolis în perioada 17 - 26 mai 2013
"Gaițele", în programul Teatrului Metropolis în perioada 17-26 mai by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79421_a_80746]
-
aflat de existența articolului de la C. Eretescu, secretar de redacție și i-a scris: "Opriți, vă rog, asemenea năpastă, care mă amenință! Acel nesăbuit articol nu va face, în fond, decât să trâmbițeze în cele patru vânturi, fără să vrea, goliciunea de conținut a vieții mele." Redacția a publicat totuși articolul și, după apariția lui, P. Caraman mi-a scris, între altele: "...mi-ar fi imposibil să nu apreciez bunele Dvs. intenții la adresa mea. Mă obligă obiectivitatea - acest principiu cu putere
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
La fel și când ospătarul fraților Păunescu cerea premierului Boc, în direct, arestarea mea. Dar fac pe mironosițele că Badea a zis c-o să le facă rău la băsiști și că Gâdea i-a arătat cum se prostituează în toată goliciunea lor de mercenari-atârnători. Deci nu fapta e imputabilă, ci intenția. Și contează cine și la adresa cui o comite. Iar libertatea de exprimare e valabilă doar pentru ei și ai lor. Nu vă e scârbă de voi, băi, limbricilor? Dacă public
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
apropia tot mai mult, bărbătește, de arătania dansantă, cunoscând-o și în sens biblic. Prima lui femeie îl învață să-și privească altfel, în singurătate, corpul. Adolescentul cu capul plin de lecturi merge acum la oglindă, pe-nserat, și își admiră goliciunea, uneori punând și mâna. Romanul Aurei Christi nu devine totuși scârbos, ca la un prozator naturalist fără deschidere culturală și cap teoretic. Prin Erika, Matei se va întâlni cu destinul său, deocamdată obscur. E rolul cincuagenarului Semion Ruda, "istoric al
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
am gândit nici la nerușinarea celor unu sau doi la sută dintre părinții ce nu vor ezita să etaleze în văzul tuturor mătăsurile și bijuteriile odraslelor, când știu că mii și mii de virtuale "mini-miss" abia dacă își pot acoperi goliciunea cu second hand... Nu m-am gândit nici la marele chiolhan plănuit a se petrece pe timp de ciumă. M-am gândit mai întâi și întâi la micuțele inocente împinse pe podiumul căptușit cu catifele pe banii unor tați nu
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
deschid dar gura ta e prezentă, în adorație. În adorație Nu m-am gîndit niciodată că voi ține un zeu între coapse. Femeie pășind goală prin casă Femeie pășind goală prin casă învăluie lumea cu-atâta pace. Nu e o goliciune căutată, provocatoare. E un fel de a umbla îmbrăcată în goliciune, inocență de călugăriță și corp de apă. Corpul nici măcar nu e perceput de ritmul care-l transportă. Niște curbe în stare de puritate tranzitează dându-i acest nume vieții
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]