388 matches
-
ies În stradă, am aflat că superiorii mei fuseseră arestați și executați la cîteva ceasuri după ce Îi turnasem. Fermín, dacă nu vrei să-mi povestești... Nu, nu. Mai bine să auzi și să știi cu cine Îți pui În joc gologanii. CÎnd m-am Întors la mine acasă, am fost Înștiințat că locuința fusese expropriată de guvern, o dată cu toată averea mea. Pe negîndite, mă transformasem Într-un cerșetor. Am Încercat să fac rost de un loc de muncă. Am fost refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă duceam la nuntă, dar fiindcă nu este, mă duc la bâlci. Ionică: Dar unde e bâlci? Negustorul: Ia colo, la marginea cetății ăleia! Nu vrei să cumperi ceva? Ionică: N-am bani, sunt sărac! Negustorul: Lasă, lasă, dar câțiva gologani acolo, tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite prin geantă) Ce să-ți dau? Un briceag, o oglinjoară, un cojocel, un chimiraș? Scoate o pereche de cizme). Cotoșman: Stăpâne, cumpără-mi mie cizmulițele astea! Negustorul: (speriat) Aoleu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ca a ta? Tânără, frumoasă, și lăsată s-o apuce toate dorurile din lume... Priceput-ai sau... trebuie să-ți dau mură în gură? Tăcerea hangiului a fost marcată doar de un scrâșnet... ― Așa că, dacă dorești să mai ai un gologan în pungă și dacă nu vrei ca hanul să ia foc, adună-ți mințile și fă ce îți spun eu! Nu mai umbla în urma ei... Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia acolo vreo doi gologani și în rest?... Vorbe. ― Și vorbele sunt bune, jupâne. Uite, eu. Eu n-aș putea sta ca huhurezu’ în vârf de copac, fără să aud altă pasăre cântând - a intrat Dumitru în jocul spuselor lui Aizic. Todiriță, ca și cum n-ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aud altă pasăre cântând - a intrat Dumitru în jocul spuselor lui Aizic. Todiriță, ca și cum n-ar fi auzit vorbele celor doi, s-a ridicat. Privirea era plecată undeva fără țintă. În cele din urmă, a scos punga și a numărat gologanii pe colțul mesei: ― Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tras o chelfăneală bună și a băgat la cap învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș, după cum se legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
veni peste ei." 41. Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42. A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. 43. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toți cei ce au aruncat în vistierie; 44. căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata... pentru un locușor de casă ce au lăsat svințiia sa pentru voia noastră să-și facă casă lângă Cizmărie un țigan al nostru, anume Gologan”, dar “când va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să-i ia locul”. Oare cum dormea acel biet om? Când se trezea dimineața, nu se întreba: “La noapte mă mai apucă vremea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am vândut-o lui Dumitru Hagi... Și dumnealui... au dat această vie... la Sfânta mănăstire la Svetii Sava pentru ca să fie... direaptă danie pentru sufletele noastre și a lui Dumitru Hagi”. Asta mai zic și eu afacere! Pe lângă faptul că iei gologani pe vie „treizeci de lei bătuți... bani gata” mai ești trecut și „la pomelnicul cel mare și la sfântul jirtăvnic”. Așa ceva nu întâlnești la tot pasul. Dar nici pe cele scrise în zapisul din 28 ianuarie 1788 nu le întâlnești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nestăpâniți, derutați și imprevizibili oameni de pe glob. Asta dacă ar fi să mă iau după strechea de care au suferit austriecii din care mă trag eu. Clanul Tauberger fusese zgârcit și hrăpăreț de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste gologan, până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de trăsuri, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și imprevizibili oameni de pe glob. Asta dacă ar fi să mă iau după strechea de care au suferit austriecii din care mă trag eu. Clanul Tauberger fusese zgârcit și hrăpăreț de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste gologan, până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de trăsuri, cu două caturi, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
diseară va mânca la Enache. Pozna cu răsturnarea cafelei și prăpădirea feței de masă fu repede iertată și uitată. Gavrilaș fusese câțiva ani un fel de ajutor de administrator la o moșie de prin Vlașca, unde a făcut și ceva gologani, încît avea mare respect de moșii și moșieri, singurele instituții solide din România, împotriva restului nutrind eterne nemulțumiri, deoarece, în trei ani, de când intrase în poliție, n-a izbutit să dobândească nici o avansare, deși ar fi meritat cu vârf și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a plecat trenul și s-a instalat în alt compartiment. De fapt venise cu o jumătate de oră înainte și și-a asigurat un loc bun în clasa a treia, deoarece călătorea pe buzunarul lui și de ce să-și risipească gologanii. Numai Grigore îi ascultă scuzele și explicațiile. Nadina îi surâse indiferentă, rămânând atentă la Brumaru, care îi relata o povestire picantă după Vie Parisienne fără a se întrerupe decât o secundă pentru a întinde lui Titu mâna stângă și a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
explice cum stau lucrurile, convingînd-o să-l lase în pace... Și acuma se repezise să-și mai ia câte ceva. A intrat în odaia cealaltă, dar n-a găsit chibriturile și pe ale lui le lăsase Lenuței să puie cutia pe gologanii de joc, că îi poartă noroc. Plictisit, era să plece cu mâna goală. Bâjbâind prin antreu spre ieșire, a auzit glasuri în camera chiriașului. O clipă a ezitat: cum să deranjeze pe om când poate să fie cu o damă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă Busuioc surâzător. ― Să-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat că și-a adus aminte. ― Bani ai, ori să...? ― Am, uite-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în palmă. Doamna Dragoș a picat adineaori de la Pitești unde fusese să-și vadă soțul întemnițat. Până la Costești a venit cu trenul și de acolo, cum a putut. Nici o birjă nu se încumetă să plece la țară, de frică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de comerț care transportă o încărcătură enormă, greu de manevrat. Și nu o patrulă de salvare. Serviciul ăsta nu figurează în contractul nostru! (Privirea i se aprinse o clipă când formulă o ipoteză îmbietoare:) Desigur, dacă se lasă cu ceva gologani... ― Ar fi mai bine să recitiți contractul, zise Ash. Și pentru a nu mai persista nici o îndoială, recită cu glas clar, ca al calculatorului central, de care era atât de mândru: "Oricare transmisie emisă sistematic, indicând o posibilă origine inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și acum scene: ceștile cu ceai, pijamaua lui mauve mânjită cu cremă de ghete (a bătut sângeros pe boy pentru întîmplarea aceasta, deși o murdărise chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), niște gologani de nichel pe patul desfăcut și eu încercînd zadarnic să-mi desfund pipa cu un sul de hârtie, pe care îl răsuceam până ce se subția ca un chibrit. ― Nu zău, Allan, cum de-ți poate plăcea ție o bengaleză? Sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
copii, care la început îmi strigă într-o engleză stropșită: "Maimuță albă!", apoi, văzând că nu mă supăr, ci îi privesc îngîndurat, cu lacrimi, se apropie de mine, stânjeniți, până încep să vorbesc cu ei în bengali și le împart gologani. Mă conduc cu alai, până la capătul satului. O seară puțin răcorită de ploaie, dar senină și îmbietoare la drum. Curând rămân singur pe șosea. Trec câteodată mașinile spre Calcutta, cu faruri mari, aprinse. Câte un om, doi, grăbiți. Mă întreb
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai vorbi așa în gura mare împotriva lor, că știi tu... 132 Știu, bade. Știu. Și am și simțit pe pielea mea răzbunarea lor, dar... Dar ce, Toadere băiete? Aș vrea să muncesc undeva, să pot câștiga și eu un gologan, ca tot omul cinstit... Păi știu și eu? Auzeam mai de mult pe unul al lui Scăfârlie că o lucrat în gară la încărcat și descărcat vagoane, da’ era prea greu și s-o lăsat păgubaș. Nu știa ce-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să merg la facultate. Și cine s-o împotrivit la treaba asta? Nimeni, dar mă gândeam dacă îți avea voi cu ce mă ține... Nu duce tu grija asta. Ne-om descurca noi. Eu de bine de rău aduc câțiva gologani acasă în fiecare săptămână... Să fii sigur că nici eu n-oi sta cu mâinile în sân. Știi doar că dacă înveți bine primești bursă. Știu, numai că trebușoara asta atârnă de tine. Dacă pui capul la treabă, iese și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fratele ei, Virgilică, fost actor de operetă la Grigoriu, care dormea în bucătărie. Domnișoara se îndeletnicea cu croitoria și lucra toată ziua pentru cliente, iar actorul gătea la bucătărie fredonând arii din Pericola ori Vânzătorul de păsări. Ca să câștige un gologan în plus, dădeau masa la câțiva dintre colegii mei, servind pe fiecare în camera lui în lipsă de sufragerie. Odăile mansardei erau închiriate, afară de una singură, aflată lângă camera mea. Cel mai simpatic dintre colegi era Păunescu, poreclit Charlot, fiindcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vânjos, ca un uriaș, dar blând și cumpătat. La el găseai oricând zahăr, cafea, ceai și, în fine, orice ți-ar fi trecut prin gând. El ne împrumuta oricând aveam nevoie de bani de buzunar (și ne dădea chiar ultimul gologan) și tot el ne dregea broaștele de la uși când se stricau, ne repara lumina, aparatele de radio și țevile de apă. Pe foștii mei colegi de liceu îi evitam. Nu prea găseam ce să le spun. Adevărul (și care nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fotbal tot la Lică se hotărau. Lăcrimând dintr-un ochi, cu gura într-o parte și slab ca un țâr, din când în când apărea vânzătorul de ziare, în gât cu mapa uriașă. Slăbiciunea sa erau copiii cărora le da gologani pentru bomboane. Uneori clienții îl opreau, să ceară revista „Femeia” ori o gazetă. Când cineva răsfoia revista fără s-o cumpere, vânzătorul începea să bombăne : - Ceți trebuie atât să consulți o „Femeie” ? Dă încoa un leu și-o consulți cât
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin. - L-am trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun român își scutura punga pe tejghea. Din ea se rostogoleau gologanii. - Pune-mi și mie niște rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se umple păhăruțul. - Las’ c-am
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înainte, chiar dacă nu locuiesc acolo. O putem folosi amîndoi ca pe-o bază, un punct de plecare. Bineînțeles c-aș prefera să plătești lumina pe care-o arzi. — E cinstit. — Altceva încă. De cînd erai mititel, am pus deoparte cîțiva gologani pe lună în niște polițe de asigurare. E timpul să faci și tu la fel. Plătește regulat, și o să ai cinci lire pe săptămînă după ce vei împlini șaizeci de ani. Dac-o să-ți dai seama imediat, o să primești mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]