2,506 matches
-
față, dar fețele parcă le erau de cauciuc. Își descleștau mâinile de pe gâtul meu numai când nu mai era nimeni de față. La un moment dat, o căruță cu roți de cauciuc care trăgea după ea nori de praf a gonit în zbor pe lângă noi, iar mirosul de sudoare al calului mi s-a părut mai mult decât cunoscut. L-am văzut pe vizitiu, Ma Wendou, înfășurat într-o piele albă de oaie fără păr, stând pe capră cu biciul în
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cerul a căzut într-o lumină arzătoare și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica și-a spus: "E îngrozitor! Trebuie făcut ceva! Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
verii, zburlit de arșiță, neștiutor de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Eu, ca soacră, închid ochii și nu zic nimic. Nu te lua după gura mea, ia-te după inima ta. Îți bați joc. Parcă toată ziua m-ai vedea că mă duc la petrecere... Ce-o apucase? De ce-o gonea de lângă ea? De ce-o hăituia? Ce voia adică? Să scape de ea? S-o înstrăineze de tot, s-o facă să-și piardă mințile și să nu mai asculte decât iureșul nopții care trecea prin ea ca un cerb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre multe, o avalanșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o minune și îndurarea Maicii Domnului, la rugăciunile ei, îi mai puteau salva băiatul. Ziua, când i se uita în ochi, amețea. Flăcările iadului fierbeau acolo. Surâdea mereu dusă pe gânduri, privind în depărtare, de parcă ar fi întrezărit umbra Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se-ntâmpla înainte de război. La-nceputul războiului, Toma plecase și i-o dăduse în primire, nici ibovnică, nici nevastă cu frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încetișor, abia auzit, și ochii ei priveau atunci lumea cu o neascunsă curiozitate copilărească. Ei, ce-i puteai face unei asemenea ființe? Decât s-o iubești sau s-o alungi! Bătrâna nici n-o iubea, dar nici n-o putea goni. Trebuia doar să fie atentă și să se poarte cu cea mai mare chibzuință. Țarcul rămânea totdeauna deschis și când se ducea, și când se-ntorcea și era de-ajuns ca nora să i se uite în ochi, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
neam. După cum venea în dimineața asta, când Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fond, pot fi comparate cu actul sacrificiului suprem în sens absolut?!. Este o exacerbare a ego-ului: “Calomnia și batjocura o însemnau printr-un martir asemenea cu al omului Dumnezeu”. Ea caută în oglindă adevărul și observă că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre Viorica
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nava în spațiu. Adam și Eva s-au privit cu o semnificație aparte. Plecarea peste trei ore. Echiparea și pregătește elicopterul. Stimabili, li se adresează profesorul pe un ton solemn, care-i de fapt motivul pentru care Dumnezeu v-a gonit din Rai și ați ajuns pe Pămănt? Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cănd ați început cercetările, apoi experimentul și folosirea inteligenței artificiale, știind ce-am pățit noi cu roboții dotați cu inteligență artificială, deci care puteau ieși de sub control și puneau în pericol experimentul meu, v-am trimis pe Adam și Eva, goniți din Rai, deci șomeri, ca să vă ajute în realizarea programului vostru. Aurora: Evelin, să traduc: Eva și Adam sunt două clone trimise de tine să ne ajute sau să ne controleze? Evelin: Da, dar care s-au cam atașat de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cerut să interpreteze starea unui nebun. De ce nebun? De ce nu starea unui om normal? Omul izolat, umilit de viață se uită tot mai des către Ceruri pentru că Pămăntul a consumat demult toți zeii și Dumnezeii. I-a uitat, i-a gonit, i-a omorăt. Cineva poate spune că numai un nebun s-ar certa cu Divinitatea căreia îi cerem mereu ceva, uneori imposibilul. Evelin: Cred că, uneori, omul privind cerul așteaptă să apară odată extratereștrii. și, în așteptarea lor, omul a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut? Îl pierduse, ori cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl urmărea coborând de pe punte, înalt și zâmbitor, și-l vedea mic, gonind de-a bușilea printre picioarele lui, pălăvră gind într-o limbă pe care numai el o înțelegea, mânjit până-n urechi de cacao și scorțișoară. Copilul lui. Alioșa. Studiase febril portul, căutând două brațe albe și subțiri, de femeie blondă, între
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încredințată lor cu numai două ceasuri înainte de moartea lui Isabel la segunda, grație ochiului alunecos al temnicerilor ei și pumnului hulpav strâns în jurul inelului despre care, au auzit și ei, se spune că ar fi nestemata lui Solomon. Caii lor gonesc în întuneric și Musa știe, simte că ea a murit și strânge copilul și mai tare, ca și cum ar fi Leovigildo, fără să se întrebe cine e tatăl lui, fără să vrea altceva decât să l ducă în siguranță afară din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Au zis că s-a rupt malul și s-a înecat. EMMA: Deci, totuși trei, cu totul. CHARLES (în șoaptă): Emma, vorbești serios? EMMA: N-ai auzit? Trei! CHARLES: Și tu îl lași în casă? E periculos pentru noi. EMMA: Gonește-l tu dacă ai curaj! CHARLES: Hmmm... Nu te supăra, domnule, ții să rămîi la noi în noaptea asta? ION: Ei, doar dacă n-am unde să stau. EMMA: Vezi? E un caz de forță majoră. CHARLES: Lasă prostiile! EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tu dacă ai curaj! CHARLES: Hmmm... Nu te supăra, domnule, ții să rămîi la noi în noaptea asta? ION: Ei, doar dacă n-am unde să stau. EMMA: Vezi? E un caz de forță majoră. CHARLES: Lasă prostiile! EMMA: Prostii? Gonește-l tu. Eu îl accept. CHARLES: În fine, treaba ta. Eu vreau să dorm. Bunăseara. (Iese.) EMMA: Ai văzut? Ăsta-i bărbatul meu... Ți-a plăcut? ION: Da, că pare om bun. Cumsecade. EMMA: Și tu zici asta? ION: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală cu trusa de prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest) Fugi, nenorocito! Efimița începe să plîngă, își adună forțele, ia paharul, toarnă apă în el, pune un lichid dintr-o sticluță, mai pune, gustă, mai pune zdravăn, apa se colorează, scoate fum. Efimița trage aer mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
din spate. Are cam o sută la oră. Lumina farurilor crește. Acum vitezomanul îl depă șește, iar el apasă brusc accelerația și acul de pe bord tresaltă ca trezit din somn. 70. 80. 90. 100. Intră rapid în ritmul vitezomanului, care gonește la cincizeci de metri în fața noastră și ne deschide drumul. Așa, frate, așa. Ia uite ce bărbat accelerat. Așa te vreau. Și-a recăpătat siguranța de sine. I s-a ridicat puțin și bărbia aia perfectă. Îi văd protuberanța. Acum
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
întors la Crișan, la Lebăda, să dormim în niște căsuțe de lemn care le au ei acolo, pe malul apei. Ne-am împărțit și eu am picat în căsuță cu Manciuzdă. Tânțarii nu prea trăgeau la noi, cred că îi gonea duhoarea de la cimpoi, îl uitase belgienii la mine. Manciuzdă era beat. M-a ciupit și s-a întins să doarmă îmbrăcat. Un timp m-am uitat la el așa, cum doarme. Stă team așezat lângă el și strângeam cimpoiul în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-Doamne, când este ziua mea de naștere? Iar Dumnezeu Îi răspundea: -Mai este, mai este... Altă dată Dumnezeu Îi zicea: -A fost, a fost... Atunci Sântilie se mânia, Îl punea pe Ilie-Pălie, vizitiul său să Înhame caii la căruță și gonea prin cer, izbindu se când de norii mari, când de norii mici, lăsând În urma lor tunete și fulgere, ploi zdravene și vânt neîndurător. Povestea se repeta În fiecare an.Și auzeai pe câte un copil care Întreba: Cine e Sântilie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8, unși cu sirop de zahăr sau miere și presărați cu nucă. Se beau 40 de pahare cu vin, câte unul pentru fiecare sfânt. În această zi se fac focuri pentru a goni iarna și a veni căldura. Se face curățenie în curți și grădini și se dă foc gunoaielor. Copiii sar peste focuri pentru a fi feriți de friguri. - Sfântul Gheorghe. Ceremonialul acestei sărbători constă în aceea că pe stâlpii de la poartă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
INTRODUCERE Când a fost? Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]