178 matches
-
mai în vârstă care privește, cu oarecare indulgență, la escapadele tineretului, având uneori și o notă de nostalgie a propriei tinereți care a trecut pe nesimțite. În aprilie 1853, la Sorrento, a reușit să termine romanul său în versuri despre gornistul din Säckingen. La 26. octombrie 1853 a semnat contractul de publicare a romanului cu editura “Metzlersche Buchhandlung” din Stuttgart. Editura se obliga să tipărească romanul Der Trompeter von Säckingen, ein Sang vom Oberrhein (Gornistul din Säckingen, un cântec de pe Rinul
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
termine romanul său în versuri despre gornistul din Säckingen. La 26. octombrie 1853 a semnat contractul de publicare a romanului cu editura “Metzlersche Buchhandlung” din Stuttgart. Editura se obliga să tipărească romanul Der Trompeter von Säckingen, ein Sang vom Oberrhein (Gornistul din Säckingen, un cântec de pe Rinul superior) în cel mult două luni într-un tiraj de 1030 exemplare și să comercializeze cartea în Baden, Württemberg și Bavaria. Onorariul lui Scheffel era de 300 guldeni, sumă care trebuie comparată cu salariul
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
călugărului Ekkehard II de la mânăstirea benedictină din St. Gallen din Elveția, în secolul X. Romanul se bazează pe cronica "Casus Sancti Galli", un manuscris care prezintă istoricul mânăstirii, scris cu aproximativ 100 de ani după moartea lui Ekkehard II. Spre deosebire de “Gornistul din Säckingen”, de data aceasta Scheffel a scris o lucrare în proză, de fapt singurul său roman. Limbajul este puțin arhaizant, ceea ce dă lucrării un farmec deosebit. Scheffel prezintă cu talent spiritul relațiilor culturale din evul mediu timpuriu. Viața lui
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
pe jos drumul de la mânăstirea St. Gallen până la ruinele castelului Hohentwiel, pe drumul pe care își imagina că îl parcursese cu aproape un mileniu în urmă eroul romanului său. Descrierile locurilor unde se pretrece acțiunea sunt astfel extrem de realiste. Spre deosebire de "Gornistul din Säckingen", romanul "Ekkehard" a avut inițial un succes mai limitat, dar, cu câțiva ani mai târziu, a ajuns să fie extrem de citit. După războiul franco-german din 1870 tirajele sale au crescut în așa măsură încât le-a depășit pe
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Dichtungen (Cinci poeme) (Stuttgart, 1887), Reisebilder (Imagini de călătorie) (Stuttgart, 1887) și Gedichte (Poezii) (Stuttgart, 1888). Unele din volumele lui Joseph von Scheffel au fost ilustrate de pictorul Anton von Werner. Dintre acestea este de remarcat ediția de lux a Gornistului din Säckingen, publicată în 1893, care mai este și astăzi apreciată de bibliofili. Dintre edițiile postume mai sunt de remarcat operele complete în patru volume tipărite sub îngrijirea lui Friedrich Panzer în 1919. Atât “Gornistul din Säckingen” și “Ekkehard” au
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
remarcat ediția de lux a Gornistului din Säckingen, publicată în 1893, care mai este și astăzi apreciată de bibliofili. Dintre edițiile postume mai sunt de remarcat operele complete în patru volume tipărite sub îngrijirea lui Friedrich Panzer în 1919. Atât “Gornistul din Säckingen” și “Ekkehard” au fost traduse în diferite limbi încă din timpul vieții lui Scheffel. Astfel prima ediție engleză a apărut în 1872 iar prima ediție italiană în 1878. În Statele Unite au fost publicate și ediții în limba germană
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
fost executat de sculptorul F.W. Menges din München și consta dintr-un bust de bronz al lui Joseph Victor von Scheffel așezat pe un soclu de granit. La piciorul soclului era o statuie în bronz de mari proporții a gornistului, Inițial statuia a fost protejată printr-un mic gard, dar în 1935 s-a executat o fântână în jurul statuii executată de arhitectul Josef Henselmann din München. În vremea războiului, în 1941, din cauza nevoii de materiale neferoase pentru industria de armament
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
gard, dar în 1935 s-a executat o fântână în jurul statuii executată de arhitectul Josef Henselmann din München. În vremea războiului, în 1941, din cauza nevoii de materiale neferoase pentru industria de armament a Germaniei, ansamblul a fost dărâmat și statuia gornistului a fost trimisă la topit. S-a păstrat bustul lui Scheffel, care este astăzi păstrat la muzeu. Altă statuie a lui Joseph Victor von Scheffel a fost ridicată la Karlsruhe, fiind executată de sculptorul Hermann Volz. Și această statuie a
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
și Bernhard Scholz, un prieten apropiat al lui Johannes Brahms, au compus opere bazate pe acest roman. În mai 1884, cu o lună înainte de prezentarea, la Kassel, a tablourilor vii ilustrate de Mahler, a avut loc la Leipzig premiera operei “Gornistul din Säckingen”, compusă de Victor Nessler pe un libret de Rudolf Bunge și cu unele contribuții ale lui Scheffel însuși. Opera lui Nessler cu multe influențe de muzică populară a devenit repede foarte populară. “Gornistul” lui Nessler era în repertoriul
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
loc la Leipzig premiera operei “Gornistul din Säckingen”, compusă de Victor Nessler pe un libret de Rudolf Bunge și cu unele contribuții ale lui Scheffel însuși. Opera lui Nessler cu multe influențe de muzică populară a devenit repede foarte populară. “Gornistul” lui Nessler era în repertoriul tuturor teatre de operă din Europa Centrală și era așteptat ca orice companie plecând în turneu să o aibă în repertoriu. În anul 1888 numai la teatrele de operă din nordul Germaniei au avut loc
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
există decât puține informații despre ele. Progresele făcute de cinematografie în deceniul următor, făceau posibilă realizarea de filme de anvergură mai mare. În 1918, chiar în ultimele luni ale primului război mondial, regizorul Franz Porten a realizat un film despre “Gornist” cu Joseph Klein în rolul lui Franz Werner Kirchhofer și Henny Porten în rolul Margarethei. Filmul “Gornistul din Säckingen” a fost o superproducție a vremii, pentru realizarea căruia s-a făcut apel la peste 200 de figuranți, o cifră enormă
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
filme de anvergură mai mare. În 1918, chiar în ultimele luni ale primului război mondial, regizorul Franz Porten a realizat un film despre “Gornist” cu Joseph Klein în rolul lui Franz Werner Kirchhofer și Henny Porten în rolul Margarethei. Filmul “Gornistul din Säckingen” a fost o superproducție a vremii, pentru realizarea căruia s-a făcut apel la peste 200 de figuranți, o cifră enormă pentru perioada filmului mut. Pentru autenticitate, filmările au fost făcute în orașul Säckingen și în împrejurimi, în
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
sunt confruntați cu probleme banale ale vieții zilnice să fie redescoperite de generațiile viitoare. Dar dacă alte realizări ale lui Joseph Victor von Scheffel au fost uitate, se mai păstrează trandafirul care poartă numele celui mai cunoscut erou al său, gornistul din Säckingen. Astfel, referitor la moștenirea lui Joseph Victor von Scheffel, poate că este potrivit să ne gândim la refrenul cântecului “L’important, c’est la rose”.
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
un străjer pentru a avertiza cetățenii de un atac. Străjerul a fost ucis de un arcaș tătar în timp ce cânta, melodia întrerupându-se la momentul morții lui. Legenda a fost relatată și într-o carte scrisă în anii 1920 și intitulată " Gornistul din Cracovia", de Eric P. Kelly, care a câștigat premiul Newbery. Împărțirea actuală a fost introdusă de Primăria Cracovia la 19 aprilie 1995. Districtele au primit atât denumirea cu cifre romane, cât și un nume: Stare Miasto (I), Grzegórzki (II
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Cerchez, comandantul Diviziei 3 Infanterie, să formeze un detașament special pe lângă Divizia 3 din care să facă parte dorobanții moldoveni și infanteriștii olteni. Din acest detașament au fost aleși să facă parte printre alții sublocotenentul Spiroiu, sergenții Țurcanu și Ciucă, gorniștii Niță Ion și „Grigore” Ciucă. După înfrângerea oștilor rusești de către armata turcească condusă de generalul Osman Pașa (Ion Dichiseanu), Marele Duce Nicolae al Rusiei (Cornel Coman) trimite o telegramă domnitorului Carol I al României (Sergiu Nicolaescu) prin care cere ajutor
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
refuză să-i ceară colaborarea din orgoliu. Ca urmare a greșelilor de tactică, atacul eșuează, în luptă murind vitejește printre alții maiorii Dimitrie Giurescu, Constantin Ene și Ștefan Mateescu, cpt. Ctin Merișescu, lt. Radovici, lt. Pavel Bordeianu, sergentul Ion Ciucă, gornistul Ioana Ciucă și sanitara Maria Cerchez. Căpitanul Rahovany a fost împușcat de maiorul Constantin Ene în timp ce încerca să dezerteze, slt. Spiroiu și-a pierdut vederea în urma exploziei unei schije. Conducătorul atacului, lt. col. George Măldărescu (George Motoi), rănit și el, dispune
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
la casa mortuară din cimitirul evreiesc din cartierul Tăutu. Comitetul comunității - sub președinția generalului medic, dr. Isac Axler - a desemnat pentru organizarea funeraliilor pe Ștrulică Șulimovici, secretarul comunității. S-a format un pluton de gardă de onoare cu drapele și gorniști - din zece soldați evrei de la Regimentul 29 Infanterie care staționa în localitate - sub comanda sergentului Tr. Emil Bercovici, fiul librarului Luis Bercovici din Dorohoi. La ceremonie au participat: dr. Isac Axler, rabinul șef David Schochter, rabinul Aron Faibis, Ștrulică Șulimovici
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
reușind la ambele, dar alegându-l pe cel din urmă, pe care l-a absolvit în 1952. A învățat ce înseamnă actoria de la mari actori și profesori: Mihai Popescu sau Marietta Sadova. În cinematografie a debutat în 1953, în "Nepoții gornistului", în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe platoul de filmare pe Marga Barbu și pe Liviu Ciulei. În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria "Brigada Diverse", alături de Toma Caragiu, Sebastian
Iurie Darie () [Corola-website/Science/305908_a_307237]
-
Marșuri: Spre noi victorii — marș muncitoresc (B.S.M.M. [m. 1963]); Sub ace1ași steag (B.S.M.M. [m. 1964]); Marș în stil popular (B.S.M.M. [m. 1964]); Eroii - marș de campanie (B.S.M.M. [t.1966]); Echipa noastră învinge — marș sportiv (B.S.M.M. [t. 1967]); Parada — marș cu gorniști (B.S.M.M. [m. 1967]); Sus privirea — marș cu gorniști (B.S.M.M. [t. 1967]); Marșul infanteriei (pentru fanfară simfonică și cor; versuri Gh. Sîrghie; B.S.M.M.& B.U.C.M.R. [1994]); Marș sportiv (B.S.M.M.); Uniți pe-același drum (B.U.C.M.R.).<br> Muzică ușoară: Dansați
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
1963]); Sub ace1ași steag (B.S.M.M. [m. 1964]); Marș în stil popular (B.S.M.M. [m. 1964]); Eroii - marș de campanie (B.S.M.M. [t.1966]); Echipa noastră învinge — marș sportiv (B.S.M.M. [t. 1967]); Parada — marș cu gorniști (B.S.M.M. [m. 1967]); Sus privirea — marș cu gorniști (B.S.M.M. [t. 1967]); Marșul infanteriei (pentru fanfară simfonică și cor; versuri Gh. Sîrghie; B.S.M.M.& B.U.C.M.R. [1994]); Marș sportiv (B.S.M.M.); Uniți pe-același drum (B.U.C.M.R.).<br> Muzică ușoară: Dansați cu noi - suită de muzică ușoară pe teme
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
tuturor texanilor, soldații mexicani au continuat să tragă, unii omorându-se unii pe alții în confuzie. Generalii mexicani nu au putut opri măcelul și i-au cerut ajutorul lui Santa Anna. Deși generalul s-a arătat, violențele au continuat până când gorniștii au primit ordin să sune retragerea. Timp de 15 minute după aceea, soldații au continuat să tragă în cadavre. După mai multe relatări ale bătăliei, cinci-șapte texani s-au predat. Supărat că ordinul său fusese ignorat, Santa Anna a cerut
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
război. Pe baza lor, a realizat peste 25 de lucrări în gips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“. A participat la "Expoziția Națională a Armatei", din august 1919, cu lucrările „Avântul“ și grupul
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, predând acolo timp de cinci ani. A filmat în 1953 Festivalul mondial al Tineretului, desfășurat la București. Lucrează ca operator secund, alături de Ovidiu Gologan, la filmul în două serii "Nepoții gornistului" (1953-1954) și la scurtmetrajele "Cu Marincea e ceva" și "Gelozia bat-o vina". Începând din anul 1958 a lucrat ca operator-șef, debutând la filmul "Erupția" (1957) al lui Liviu Ciulei. În paralel a lucrat la filme documentare și jurnale
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
liniilor otomane și a ordonat unei fanfare să cânte pe punte, pentru a sublinia intențiile sale pașnice. La ora 14:15, cele trei nave de linie britanice au aruncat ancora în pozițiile stabilite. În timp ce vasele aliate se mutau pe poziții, gorniștii otomani sunau alarma, iar echipajele s-au grăbit să își ocupe pozițiile de luptă pentru contracararea intruziunii străine în baza navală. În acest moment au izbucnit luptele la intrarea în golf. Codrington a pretins că ostilitățile au fost deschise de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Brăila, Cluj-Napoca, Turda etc., sau de piață (Piața Ștefan Furtună în Sinaia, județul Prahova), răspândirea largă în toponimia urbană fiind elocventă în ceea ce privește însemnătatea dată personajului. Andrei Pippidi consideră drept generală și indubitabilă notorietatea acestui personaj: „Chiar dacă n-ați citit "«Nepoții Gornistului»", ați auzit de Ștefan Furtună, pe care mitologia comunistă îl consacrase erou în 1877 și în 1907” Numele Ștefan Furtună apare în piesa „Nepoții Gornistului” scrisă de Cezar Petrescu împreună cu Mihail Novicov. Piesa a fost distinsă cu Premiul de Stat
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]