2,459 matches
-
poate de serios: "Suferințele sintezei decurg dintr-un soi de criză de identitate: ea, personajul principal al grupului de poeme de care vorbim, nu simte că se poate arăta în lume, că poate păși drept, cu capul sus, ca un gospodar la casa lui. Se simte estropiată, chinuită, parcă tot apare și dispare, se apleacă spre sine însăși, se analizează. Așa ia naștere cea mai cumplită dintre imperfecțiunile modelului de univers oferit de Doinaș - teama că Eul privește numai în Eu
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment aproape folcloric, căruia nu-i pot găsi rădăcini decît în prostia precaută, carevasăzică, alterată puțin de filosofie, a gospodarilor lui Creangă. Pentru care călătoriile sînt importante. Ele îi scot din cercul lor de tîmpi și le țes aură de filosofi. Așa și cu Georgescu de la referenți, cel care-a început să schimbe, deodată cu călătoriile, și amantele. Sînt, e
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
tușele ei componente și portretul se varsă, asemenea unui rîu aproape secat, în albia mare a existenței colective unde orice fizionomie se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se mai luptă cu ordinea exterioară a lumii, pierde sentimentul istoriei imediate
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
degradate de o pronunție cum o fi nu scapă asocierii cu vulgaritatea, în sensul cuprinzător de tot ce e nelalocul lui. Un sămănătorism discret bate din opinci în rîndurile despre civilizație, imitată, firește, în ce are ea mai superficial: "flăcăul gospodarului, abia întors din armată, nu ține atît să petreacă pentru sine cît mai cu seamă să știe toată lumea, pînă în celalt capăt al satului, că el petrece... E în această vanitate o nuanță de cabotinaj rustic, cu totul inedit, ceva
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
ca să-l contempli. * Apă și oțel. Două pasiuni. Apa-i viața. Celălalt element, modelarea metalului, atât de caracteristică arădenilor... se constată numaidecât pe străzile așa de îngrijite... Ringuri, rastele de fier, migălos făcute, cu o pedanterie, cu o manie de gospodar, unde, lângă asfaltul neted, parcă spălat, oamenii își lasă libere bicicletele în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el, cu aceeași manie, "boala civilizației
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
cerut românii cu insistență, măcar în campaniile electorale, să li se construiască autostrăzi? De ce n-a devenit aceasta o prioritate, în măsura în care au fost revendicările salariale, privatizările ori luptele pentru diverse facilități? Unde e gândirea prospectivă? Unde sunt proverbele de genul " Gospodarul își face vara sanie și iarna car"? Ne isterizăm doar când plonjăm în situații imposibile, când ne-a ajuns cuțitul la os. În România, noțiunea de bun public sau bun comun pur și simplu nu există. Egoismul exacerbat, disprețul pentru
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
Te-ar înăduși nu alta. Pâcule, tot mehenghi ai rămas. Nu poate omul face gospodar din tine cum nu poți face sită de mătase din coadă de câine. Până aici, Dumitre! Că dacă eu șăguiesc nu înseamnă că nu sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi place lelea cu fusteica scurtă? Păi cui nu-i lasă gura apă după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-ți trebuie prea multă minte, Dumitre. Stii doar că în fiecare toamnă moș Petrache ne iese în cale cu o găleată plină cu tulburel... Pe nesimțite, au ajuns. Moș Petrache i-a întâmpinat, ca de fiecare dată: Bine ați venit, gospodarilor! Nu vă era sete? Cum să nu ne fie sete, moș Petrache? Asta-i vreme să nu fii însetat? a răspuns Pâcu, cu ochii strălucitori. Dacă-i așa, atunci v-am gâcit bine - i-a încurajat moș Petrache, umplând cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau treburile. In zilele de iarmaroc era mare zarvă. Nu era gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau treburile. In zilele de iarmaroc era mare zarvă. Nu era gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și însetat. Vitele se adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își îndeamnă tovarășul de drum: Hai să plecăm, că ne-o fi deajuns. Dobitoacele s-au hodinit, noi ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul. Si-i lung, bată-l focul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de piciorul mesei și a tăiat-o în dărăburi potrivite. Ca la un semn, s-au ridicat cu toții și s-au întors cu fața spre răsărit. Si-au făcut câte o cruce adâncă, așezându-se apoi în liniște... Poftă bună, gospodarilor! le-au urat Măriuța și Costache. Nu uita, Costăchele băiete, să aduci o oală de vin rece, ca să ne ostoim setea. Să știi că sete ca în astă seară și ca de când sunt n-am avut niciodată. Uite aici mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi poza lui Jănel, că erai doar un copchil? l-a întrebat moș Dumitru. Cei din jur erau prinși cu totul de povestea lui moș Pâcu, încât au tresărit când au auzit întrebarea lui moș Dumitru...Chiar și cei câțiva gospodari aflați pe la mesele din jur ascultau povestea cu sufletul la gură... Cum adică? Dacă eram copchil, nu puteam să văd poza lui nenea Jănel? Iaca am văzut-o, așa cum vă văd pe voi... Uite că nu te cred, Pâcule. Mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre! Află tu că părinții lui nenea Jănel erau oameni înstăriți și aveau o mulțime de oi pe care le pășteam eu. Amu îi limpede cum am ajuns să văd eu poza? Ii limpede și nu prea - a intervenit un gospodar de la cea mai apropiată masă. Pâcu a sorbit cu sete din ulcica cu vin și, după ce a așezat-o pe masă cu un gest apăsat, a întors fața cu mustața zburlită către cel care l-a întrerupt. A tras apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întors fața cu mustața zburlită către cel care l-a întrerupt. A tras apoi cu sete din lulea și l-a întrebat pe intrus. Adică cum? Vii dumneata - așa pe nepusă masă - și mă faci mincinos? Cine ești dumneata? Iertare, gospodarule. Mie îmi zice Hliboceanu. Vasile Hliboceanu, și sunt din satul de sub pădure. Numele meu se trage de la numele satului... Departe de mine gândul de a te supăra. Ba chiar tare mult îmi place povestea. Si mai ales cum o spui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
revenit buna dispoziție. Si-a luat un răgaz pentru a goli ulcica cu vin și a trage un fum din lulea și a grăit apoi către străin: Așa spune, omule, și nu mă fierbe în zeama mea. Incă o dată iertare, gospodarule! Prin urmare, eu păzeam oile părinților flăcăului. Intr-o dimineață, pe când sora lui nenea Jănel îmi punea de mâncare în trăistuță, am îndrăznit s-o întreb ce mai face nenea. Ea - poate pentru a se lăuda - a adus fuga poza
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un înger alb! Cum auziți. Mă iartă, gospodarule, dar aici chiar că nu te cred. Ingerii sunt în ceruri, iar noi nu-i vedem. Cum să se întâmple o asemenea minune? a intervenit iarăși Vasile Hliboceanu. Păi, dacă nu mă lași să vorbesc, cum vrei să afli ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sunt în ceruri, iar noi nu-i vedem. Cum să se întâmple o asemenea minune? a intervenit iarăși Vasile Hliboceanu. Păi, dacă nu mă lași să vorbesc, cum vrei să afli ce-i cu îngerul alb? Uite cum vine vorba, gospodarule. Ingerul cel alb era o soră. O soră medicală de la spitalul cela unde ședea băiatul. Avea un chip alb ca spuma laptelui și niște ochi în care erau adunate toate florile albastre ale pământului. Mâinile...mâinile erau calde și moi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite sau din închipuire. Că Pâcu îi în stare să născocească povești de crezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița, cu un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un chersân învârfonat cu plăcinte poale-n brâu aburinde, iar din urmă o seconda Costache crâșmarul, cu o oală burduhoasă plină cu vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul cărăușilor, ca semn că au scăpat de așteptare. Cinstiți gospodari, dați ulcelele mai aproape, să vi le umplu cu vin, că cine știe, vi s-o fi făcut sete de la atâta cislă, a strigat din capul mesei Costache crâșmarul. Primul care a întins ulcica a fost Pâcu. Cum a văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că tu ai început a spune o poveste și te-ai oprit taman când începea să-mi placă. Tu știi bine că mie nu-mi plac toate prostiile...Ei, ce spui? Mergi mai departe cu povestea sau...Uite că și gospodarul ista de lângă mine abia așteaptă să spui până la capăt povestea începută. Apoi dacă-i așa, ascultați și nu mă mai întrerupeți, că îi pierd șirul. Mai lasă și tu ulcica ceea și n-ai să pierzi firul poveștii - l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în băț! Unde în lume, om bun? Că lumea îi mare - a întrebat Vasile Hliboceanu. Când a auzit Pâcu întrebarea cam în doi peri a lui Hliboceanu, a întors către el o cătătură jumătate curioasă, jumătate mânioasă. Cum văd eu, gospodarule, mă cam iei peste picior și asta nu mi place. Pâcu nu-i din cei pe care îi poți tăvăli cum îți place... Mai degrabă stai și ascultă și ai să te minunezi. Spuneam eu mai devreme că o plecat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
închidea ochii. Slab cum era, și dacă nu ai fi știut că așa obișnuia să șadă, ai fi zis că o murit...Toate au mers așa până într-o zi...Cucul cânta de răsuna pădurea cât era ziua de lungă. Gospodarii arau și semănau de zor. Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile în pământ, au oftat cu adâncă tristețe...Primul care și-a revenit din starea în care i-a adus povestea lui Pâcu a fost moș Dumitru Carpen. Măi gospodarilor! Capul sus! Ce faceți? Adăpați șoarecii? Când oamenii și-au ridicat capetele, Pâcu nu se mai vedea din norul de fum scos din lulea... Pâcule! Te știam bun la tot felul de palavre și la ghidușii, dar că poți spune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]