15,718 matches
-
alerga nebunește și cu o asemenea viteză în condiții de trafic neprielnice, o tânără care nu se putea îndrepta decât spre vreo râpă nemiloasă? - Ce o mână atât de presant spre moarte pe nesăbuita asta? Este prea devreme să se grăbească spre ea, mai ales că-i tânără și nu poate avea o experiență prea mare în șofat, chiar dacă este la volanul unui autoturism ce prinde suta de kilometri în cinci - șase secunde? Nu merită niciun motiv din lume să justifice
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_1_stan_virgil_1333341498.html [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
însă altceva era cu adevărat important. Acesta avea cheia misterului, era sigură. Viața sa (a Lisei) era în pericol, devenise neom, nu mai știa exact care este granița între normal și nebunie... Era un thriller de nesuportat. Trebuia să se grăbească, înainte de a fi prea târziu... Un bilet... A scris totul pe un bilet. "Aceste lucruri se întâmplă aievea doar pentru că...". Mai departe nu a putut descifra. Dar ce a făcut, pentru numele lui Dumnezeu, cu acel bilet? Unde l-a
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
bine, înseamnă, nu? - Da, de bine, vei vedea. Adică, în ceea ce mă privește. Hai să‑ți ofer un loc mai retras, cum îți place ție. Ce vrei să mănânci? Vorbim imediat cum prind câteva minute mai libere, da? - Nu te grăbi, Amalia. Nu am treabă în seara asta. Meniul obișnuit. O apă plată și o cafeluță slabă până ai timp de mine, te rog! Trece timpul mai ușor. - Da, imediat! Așează‑te. Vai, ce mult mă bucur! Mă vei ajuta dacă
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_19_.html [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
vechea idilă. Nici el, nici ea. Dar au rămas foarte buni amici, iar el venea cu plăcere la acel restaurant să mănânce, bucurându‑se că o întâlnește. - Gata, mai am o masă‑două și vin, scuză‑mă! - Hei, nu te grăbi! Dacă accepți, te aștept și plecăm împreună. E bine așa? Am tot timpul din lume, să știi... - E minunat, Octav! Dar mă‑ndatorezi rău! - Nu sunt probleme. Vezi‑ți de treabă! Era trecut de miezul nopții când au plecat. Câțiva
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_19_.html [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
Tăcerii, ducându-te cu gândul la Coloana Infinitului și, de ce nu, la zborul Păsării Măiastre, dar cu siguranță, și la glasul inegalabilei Maria Tănase ... Și când te gândești că Marin Voican Ghioroiu a avut norocul s-o și cunoască, te grăbești să-i citești însemnările și să descoperi, poate, ce nu știai până în acest moment despre viața artistei atât de vii încă în sufletele gorjenilor ei, dar și ale românilor de pretutindeni, pentru că una este Maria Tănase! Vă recomand cu căldură
“NE VEDEM LA PARIS!”- DAR PE CRIZA ASTA ... BINE-I ŞI LA BUCUREŞTI! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/_ne_vedem_la_paris_dar_pe_criza_a_georgeta_resteman_1346790059.html [Corola-blog/BlogPost/343761_a_345090]
-
așa se va-ntâmpla!) într-un mod deosebit, lecturând cartea domnului Marin Voican și veți vedea cum ajungeți să cântați și Domniile Voastre, la fel ca mine acum: “Timpule, nu-mi fi dușman, / Mai întârzie un an, o...of, / Nu te grăbi, ce-ai cu mine? / Mai lasă-mi din ale zile!... Dorul, cum să-l las pe lume / Să stea singur, fără mine?”... Oooof, of, of, așa e, vă jur! Iar dumneavoastră, domnule Voican să știți un lucru, fiindcă suntem în
“NE VEDEM LA PARIS!”- DAR PE CRIZA ASTA ... BINE-I ŞI LA BUCUREŞTI! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/_ne_vedem_la_paris_dar_pe_criza_a_georgeta_resteman_1346790059.html [Corola-blog/BlogPost/343761_a_345090]
-
o floare, măcar, pentru textele și cărțile sale. Pe o lume normală, și uitarea, chiar și atât de grabnică, este normală. Apoi, și oamenii normali se schimbă din scaune. Noile scaune nu au memorie. De aceea, atât de multe se grăbesc să își scrie numele pe ziduri, și nu, ca pildă de normalitate, în sufletele oamenilor normali. Este normal. Domnul Normalu', cum este și normal, a fost elogiat de mulți. Tot pe atât pe cât a fost bârfit de toți. Fapte întrutotul
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marirea_si_decaderea_domnului_normalu_.html [Corola-blog/BlogPost/361781_a_363110]
-
nu a observat când s-a pus trenul în mișcare. Casele cartierelor marginașe dispar una după alta, iar trenul începe să prindă viteză. La o barieră așteaptă un autobuz plin, cu oamenii agățați pe scară și două căruțe. Oamenii se grăbesc la treburile lor. Încercând să răsfoiască o revistă, Iulia își dă seama că nu se poate concentra. Gândurile o năpădesc din nou.Un bărbat între două vârste, neavând nimic de făcut, îi studiază fiecare gest, fiecare mișcare și asta nu
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
și mai dezorientată. Un șuier scurt și trenul se pune din nou în mișcare. Amorțită de prea multe ore de mers cu trenul, se oprea la fiecare zece pași, privind în jur. Cei câțiva pasageri care coborâseră o dată cu ea, se grăbeau spre casele lor. Doi CFR-iști au stat puțin de vorbă, după care și-au urat unul altuia “sară bună” după obiceiul locului. Pe unul din ei îl întrebase Iulia, cum ajunge la primărie. Puțin nedumerit de apariția ei, acesta
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
pe domnișoara la primărie, că nu-i de pe la noi și tot ți-i în drum. Se înclină puțin, își scoase șapca pentru o clipă, apoi zise: - No mereți cu el, vă duce tocmai acolo. Iulia îi mulțumi omului și se grăbi să-l ajungă din urmă pe celălalt, ca să-i fie călăuză până la primar. Se lăsa seara, aerul era încărcat de mireasma finului proaspăt cosit. Soarele-și ascunsese fața dincolo de crestele dinspre apus. Mantia ruginie a toamnei aici era mai vizibilă
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
Acasa > Poezie > Credinta > OMAGIU DIVIN 18 Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Unde-alergi? Unde-alergi așa grăbit Omule...nu te gândești Că e viața așa scurtă Și n-ai timp să ți-o trăiești? Te pornești din zori de zi Și alergi...spre ce?...spre unde? Iar în suflet ți-e pustiu Nici o rază nu pătrunde... Strângi
OMAGIU DIVIN 18 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1457845183.html [Corola-blog/BlogPost/384213_a_385542]
-
învăța ! Și câtă teologie ! Dacă e cu luare-aminte, un astfel de meseriaș poate valora cât un profesor de teologie ! Suferința este distanța dintre voința divină și voința umană personală. Fariseismul este cea mai cumplită formă de ipocrizie. Dumnezeu nu se grăbește niciodată, nicăieri. Numai omul se grăbește tot timpul. Dar oare spre ce? Nu cumva spre moarte? Întrebarea asta nu prea ne-o punem. Referință Bibliografică: Ecouri ale bătăilor inimii mele - 4 / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
4 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1443534897.html [Corola-blog/BlogPost/343436_a_344765]
-
cu luare-aminte, un astfel de meseriaș poate valora cât un profesor de teologie ! Suferința este distanța dintre voința divină și voința umană personală. Fariseismul este cea mai cumplită formă de ipocrizie. Dumnezeu nu se grăbește niciodată, nicăieri. Numai omul se grăbește tot timpul. Dar oare spre ce? Nu cumva spre moarte? Întrebarea asta nu prea ne-o punem. Referință Bibliografică: Ecouri ale bătăilor inimii mele - 4 / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733, Anul V, 29 septembrie 2015
4 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1443534897.html [Corola-blog/BlogPost/343436_a_344765]
-
Treaba ta, crede ce vrei. Când mustața mi-o fila Și barba mi-o potrivea, A spus Bimbi cu mult haz. - Un tambur, roșu-n obraz, Cunoscut ca om zgârcit... Când să-l rad, apa-am oprit, Iar el mă grăbea întruna: „Fă ceva, uscată-i spuma!” Să-l rad pe uscat voiam Și-n palmă atunci scuipam Să facă spumă săpunul... Fiindcă se grăbea nebunul. Așa l-am ras cu-un scuipat, Și pe el m-am răzbunat, Că atunci
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/In_mizil_la_bimbiric_marin_voican_ghioroiu_1391197736.html [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
-n obraz, Cunoscut ca om zgârcit... Când să-l rad, apa-am oprit, Iar el mă grăbea întruna: „Fă ceva, uscată-i spuma!” Să-l rad pe uscat voiam Și-n palmă atunci scuipam Să facă spumă săpunul... Fiindcă se grăbea nebunul. Așa l-am ras cu-un scuipat, Și pe el m-am răzbunat, Că atunci, când îl rădeam, Hoțul nu-mi dădea un ban. - Stai așa! Cuie nu mai reteza... I-a zis Petre Cacialma. * * * Când cu mine-a
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/In_mizil_la_bimbiric_marin_voican_ghioroiu_1391197736.html [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
tendința nejustificată a statului, sub presiunea unei anumite linii politice ori financiare ce vine de la UE, după cum se invocă drept scuză, de a supune legilor impozitării bisericile și mânăstirile. Poate că vom discuta într-un alt spațiu aceste aspecte. Mă grăbesc să vă spun că aproape toți prietenii mei s-au adunat pentru ultimele fotografii înainte de plecare, în timp ce eu îmi lăsasem privirea să se scalde cu bucurie în pictura naosului și în toate elementele de mare valoare artistică ale catapetesmei. Aceasta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1415217335.html [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
suflând cu greu pe culoar și ajutată de cineva își alese un loc. Rezemându-și bastonul de scaun, zâmbi a scuză către cei din jur: „ce să fac, dacă așa m-a luat salvarea de acasă?”. Însă nimeni nu se grăbi să intre în vorbă. Doar șoferul, pornind mașina, o întrebă până unde merge. „ La Luncavița maică și dacă poți mata să mă lași la biserică, că poate o să mă ajute părintele să îmi duc bagajele cu bicicleta și o să dau
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443807239.html [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
domoli și curând închise telefonul. Sorana își lăsă privirile să plutească peste splendoarea oceanului de verdeață ce cotropise anotimpul, văile, colinele. Nici nu mai băgase de seamă cum treptat, aproape toți călătorii coborâseră. Ajunseseră la bac și cei rămași se grăbeau să își ia bagajul așezat în spatele mașinii. Doar bătrâna încă nu se clintea de pe scaun, privind tot înainte. „Da’ ce-i cu mata aici, unde trebuia să cobori? - se făcu auzit glasul șoferului. Asta-i ultima stație, de ce n-ai
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443807239.html [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
tot ceea ce înseamnă ființă și suflare românească: ,,NOI VREM SĂ NE UNIM CU ȚARA!”, de-a răsunat întreagă Câmpie a Blajului, și chiar mai departe, o sintagmă ce încă mai emoționează până la lacrimi. Mulți dintre trăitorii acelor timpuri s-au grăbit să plece pentru a se uni cu moșii și strămoșii lor, că dacă ar mai trăi ...? Glasul celor o sută de mii de români, strigau la unison: ,,Vrem UNIRE!”. Extraordinară exprimare, domnule deputat: ,,Din nicio carte de istorie și din
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Istoria_unei_reviste_revista_unei_isto_vasile_bele_1331757393.html [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
desăvârșit ocupă ,,diferite funcții administrative în Ministerul Învățământului: șef serviciu, director adjunct, inspector iar înclinațiile muzicale și le-a pus în valoare în calitate de solist de muzică populară”. N-a apucat să se bucure de libertatea din 1989, căci s-a grăbit spre îngeri, cu câteva luni mai devreme de evenimentele din același an - ,,25 iulie 1989, la București”, (pag. 9). Etnologul Pamfil Bilțiu continuă ideea lui Gelu Dragoș, de promovare a valorilor satului românesc, aducând în paginile revistei ,,Figuri de mari
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Istoria_unei_reviste_revista_unei_isto_vasile_bele_1331757393.html [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
și frumoasă. Profesorul Mândrean părăsi rezerva însoțit de alaiul său în halate albe sau roz, după funcția fiecăruia. Rămași singuri, Veronica începu să se precipite adunându-și lucrurile de prin rezervă. - Abia aștept să ajung acasă. - Ieri parcă nu te grăbeai. Spuneai că dorești să mai rămâi internată două-trei zile! De ce atâta grabă acum? Are prioritatea sănătatea ta și unde poți fi mai sigură decât unde ești sub supraveghere medicală? - Tu vorbești în calitate de medic, nu de mamă. Nu crezi că am
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426233896.html [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
Vagonul nostru fiind lângă locomotivă, când am ajuns la Tulcea, eram mai aproape de gară, ceea ce ne ajuta la căratul bagajelor pe o distanță mai scurtă. De aici, mai aveam încă vreo trei sute de metri până la gara fluvială, dar nu ne grăbeam. Până la plecarea navei mai erau vreo două ore. După ce ne-am procurat tichetele de drum până la Crișan de la casa de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400004705.html [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
întâmpine parfumul liliacului înflorit, sau, de ce nu, să fim noi înșine liliacul înflorit a doua oară, cu împliniri încă dătătoare de încredere în viață. M-am apropiat de poarta înserării purtând puterea anilor pe umeri și acum trebuie să mă grăbesc să dau cât mai mult din ce pot da, fiindcă simt tot mai acut cum timpul îmi cere vamă când mă las amăgită de lentoarea scurgerii clipelor. Din umbra porții înserării, întorc privirile spre semenii mei rămași în urmă și
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/elena_buica_1406921398.html [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
Cel ce prin ochii tăi privește chiar e Cel ce prin ochii celuilalt privește... Și mai departe astfel fiecare. Ci, câte unul paguba-și cârpește Împăgubind pe altul care are Același gând, acționând hoțește. Sonetul XVIII Nici-o lucrare n-o grăbi, căci trasul De creangă e la fel ca bumernagul: Lovește înapoi obrazul, ochii, rangul... O mână ridicând săltându-ți pasul Poți lua fructul cel copt trecând prin gangul Unei livezi: cel crud îți strâmbă nasul Și gura de acreală ca
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1490876686.html [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
săltându-ți pasul Poți lua fructul cel copt trecând prin gangul Unei livezi: cel crud îți strâmbă nasul Și gura de acreală ca în ceasul Când gata-i să te strângă ștreangul... Ce încă înainte e de vreme Nu te grăbi s-aduni, căci strepezește, Și sufletul, ce strâns precum un ghem e De amărât, mai mult ți-l amărește. Din versuri mici cresc marile poeme; Când roata crește, spița roții crește... Sonetul XIX Rămâi cât poți în suflet, la răcoare
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1490876686.html [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]