2,083 matches
-
sonatei op. 10, Nr. 3, a răspuns „Bin ich noch melancolisch?” Cu mulți [ani] înainte de tipărirea acestor caiete, lucrând în vederea unui concert Sonata, am scris pe prima pagină că finalul e stabilit pe o întrebare și că Beethoven a grăit prin el „va fi tot așa?” Drumul ales de intuiția și imaginația mea fusese cel bun. În mai toate sonatele lui Beethoven prindem firul fanteziei creatoare, dela strigătele primăverii atât de plastic sonorizate în opus 31, Nr. 3, până la cutremurul
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
și facem pipi în mare // auzi diece, cîntă așa: / bate vîntu-n lemn uscat, / viața noastră-i de rahat, / bate vîntu-n lemne verzi / vino moarte să ne vezi" (Noi ne pieptănăm cu lăutari). Sau exhortativ: "...hei oameni! Ascultați-mă, doar adevăr grăiesc: / ieri eram în nu știu ce pădure cerească, tăiam dracului bureți / și după ce am executat cîteva pîrțuri vesele am fost paparazzat / de un paște-vînt în timp ce făceam treaba mare în tufiș: / dar nu-i nimic, nu-i nimic, luați și beți, cîntați și
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
s-a dat numele. Se împlinea astfel cuvântul profetului care spusese: „Fecioara va lua în pântece și va naște fiu, căruia i se va pune numele Emanuel“, ce se tâlcuiește „cu noi este Dumnezeu“ (Isaia 7, 14). Despre acest lucru grăise în vis dreptului Iosif și îngerul, încredințându-l că „Fecioara va naște un fiu și-i va pune numele Iisus“ (Matei 1, 21). Iar la Buna Vestire arhanghelul Gavriil dăduse de știre Fecioarei Maria că „va zămisli și va naște
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
iernii, ca afumătoare pentru carne. Seara, jarul de pe vatră era împins în interiorul cuptorului din camera de locuit, care comunica de obicei cu bucătăria. Acolo, jarul se întețea pentru încălzirea locuinței. Așadar, un complex arhitectural rustic, deși vechi de peste două veacuri, grăiește despre civilizația satului românesc. Bine conservată din temelii și până la acoperișul de paie, casa din Bata a trecut, în atenția lumii largi a artei populare, vechiul continent incluzând-o în suita monumentelor care trebuie păstrate cu sfințenie. Casa din Bata
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
adevărat domină, în același timp, și cu privirea pe auditori. El vede și înregistrează cele mai mici mișcări din sală fără ca prin această dublă acțiune vorbirea să fie stânjenită. Firește, numai în cazul când autorul nu e sclavul foițelor, ci grăiește cu totul liber, emițând fără sforțare sau penibile ezitări șirul gândurilor sale. Distractive și odihnitoare sunt pentru ambele părți observațiile exprimate în cursul vorbirii, așa, de pildă, scuzele de a fi început înainte de venirea în sală a vreunui sau vreunei
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
placa adorației. Nu fără a reveni însă de la convertirea venerică la stihurile unei cogitații asupra condiției umane critice, în care conceptul caută tonalitățile liturgice: „înaintea jertfei ți-ai/ adunat ucenicii la sîn/ și cu invidie le-ai zis:/ «Adevărat, adevărat grăiesc vouă, fericiți/ sînteți că puteți să vă/ cufundați în voluptatea/ morții!/ nu vă plîngeți,/ slugi netrebnice,/ că suferiți - / cu adevărat cumplită nu e/ decît neputința de/ a muri!»”. (veșnicia patimilor). Valeriu Stancu e astfel apropiat de modalitatea care se numea
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
mamă, bine că a scăpat țara de datorii, miliarde de dolari. De acum va fi altfel... Vom avea... Veți avea voi, mamă... nouă, aici, în satul ăsta uitat de lume, poate și de Cel de Sus... iartă mă, Doamne, că grăiesc cu păcat, cine să ne dea?! Colectivul făcut de Dumbrăveanu și de tine? Acum el e primar, ai văzut, l-au urcat doi oameni în șaretă... Tu, activist mare, dar la voi... Ai dreptate, mamă. Cum spuneai aseară, în sat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un coleg de școală pe care îl știu de mult timp, dar numai prin intermediul câtorva plictisitoare saluturi. Îmi întinde mâna, prea asprită de muncă, și mă trage încet într-o parte, câțiva pași mai încolo. În acest timp, oaia blondă grăiește că ar pofti înăuntru, ceea ce și face în scurt timp, 111 iar Vasile rămâne locului și își freacă mâinile de frig, cu privirea în gol. Mi-e greu să citesc pe fața lui ceva: politețe? precauție? Mă gândesc că e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am despărțit de el. Ce-a fost am văzut, ce-o veni vom vedea... Cine-o mai apuca. Jigodiilor! Ați intrat în ceasu morții! O să vă jucăm cu călcâiul pe piept și-o să ne pupați mâinile. Așa-i! Smintitul adevăr grăiește! Păi da! Cine-o prigonit, să mai fie și ei prigoniți. Să știe ce-i aia! Va să zică dinte pentru dinte... Ce vorbești, mă? Nici bine n-o căzut vechiul regim, și-ați și început... Să plecăm. Să plecăm de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste? Nu ți-am spus? De la Tudor. Dacă asta-i vestea, mi-a adus-o Tudor în dimineața asta, da încă n-am deslușit-o... Ha! Ce Tudor! protestă pădurarul. Eu grăiesc de domnul Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o înțeleagă. Aici nu se pune problema cunoașterii definiției dragostei după cuvântul biblic : “De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor iar dragoste nu am, făcutu-m-am arama sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea daru proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită și supărătoare, ca un bisturiu modern, decupând trecutul de prezent, caute rizând rana, despărțind, pe vecie, vasele de sânge, clocotele de rouă, pe Dominique cea tânără, de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
are nici miere. Are un fel de fiere scîrboasă, ca de guguștiuc înjunghiat. JENI: Nu vă permit! MINISTRUL: Lasă, dragă. Unde ai văzut tu, nenorocito, guguștiuc înjunghiat? Spune! Vorbește! JENI: Spuneți! Vorbiți! PATROANA: Nu mai pot... să vorbesc... MINISTRUL: Spune! Grăiește! JENI: Exprimați-vă! MINISTRUL: Cred că nu poate să se mai exprime. Ți-am spus eu: cafeaua asta are ceva inefabil. Nu poți s-o descrii în cuvinte, nici măcar cu aproximație. JENI: Cred că femeia asta nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Iar de n-ai dat făgăduință, nu va fi păcat asupra ta. Ceea ce a ieșit din gura ta să păzești și să împlinești făgăduința pe care tu ai făcut-o de bună voie Domnului Dumnezeului tău, și de care ai grăit cu gura ta”. (Deut. 23, 21- 23). Pedeapsa pentru păcat este moartea: “Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viața veșnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru”. (Rom. 6, 23). În ce constă frica de Dumnezeu ? Că ne distruge
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.” (Fapte 20, 1-4). c) Instituirea Sfintei Liturghii: “În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească și a prelungit cuvântul lui până la
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
loc pe acest pământ și șansa veșniciei. În societatea românească a acestor timpuri, respectul este o atitudine devalorizată, pe cale de dispariție. Cei care manifestă lipsă de respect față de părinți, vor suferi aspre pedepse, ne învață Sfânta Scriptură: “Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morții, că a grăit de rău pe tatăl său și pe mama sa și sângele său este asupra sa.” (Levitic 20, 9). Vremurile sunt grele și pentru părinți
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
atitudine devalorizată, pe cale de dispariție. Cei care manifestă lipsă de respect față de părinți, vor suferi aspre pedepse, ne învață Sfânta Scriptură: “Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morții, că a grăit de rău pe tatăl său și pe mama sa și sângele său este asupra sa.” (Levitic 20, 9). Vremurile sunt grele și pentru părinți și pentru copii, dar și mai grele pentru părinții în vârstă care au acceptat cu resemnare
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
se congratula cu unul din mascați, lui Nur Iulian îi veni parcă să pufnească - și se puse atunci să-și fredoneze: Sunt haiduc cu vulva udă... Sâmbăta morților Și să nu uitați să jertfiți un cocoș lui Asclepiu. Socrat Adevărat grăiesc ție că noaptea aceasta, mai ’nainte de cântatul cocoșului, de trei ori te vei lepăda de mine. Mat., 26:34 ...iar acolo, ho! un înger ca un cocoș uriaș, cu părul pe umeri, sta cu capul pe tronul lui Dumnezeu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir. Deci nu i-a văzut nimeni? — Cum de nu. Multă lume. Celebi surâse sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o licărire albăstruie, vizibilă noaptea. Asta o știa din lecturi, încă din facultate. Dar Celebi voia să vadă cu ochii lui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a dezvoltat pe baza logicii, ci pe a matematicii (uit aici nenumăratele încercări, de multe ori justificate; ba chiar și reușite câteodată). Putem gândi matematica și ca fiind o altfel de logică: una a numerelor. Ceea ce-mi pare a grăi, odată în plus, despre limitele logicii, sau despre reducerea rolului ei la facilitarea înțelegerii dintre oameni. În acest caz, putem să interpretăm diversitatea ca necesară bunului mers al omenirii, sau să încercăm a o denunța ca demonstrând necesitatea unei "alte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe cele mediate doar de limbaj, acesta conținând într-un mod aparte "gândiri". Este nefiresc să vorbești față de părinții tăi de propria ta moarte; e o negare (cu seninătate ori indiferență) a chinului lor de a te în-ființa. Nu înțelepciunea grăiește în noi în acest caz, ci neînțelegerea faptului că în discuție e un sens al existenței lor (deseori singurul). De o astfel de neînțelegere ne vindecă deseori copiii noștri când ne aplică aceeași măsură. Caracterul este fața pe care o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
părinte, s-a pierdut! S-a pierdut? Domnul îi ia la El pe cei buni... Odihnească-se în pace! Mulțumesc mult, părinte, pentru deslușiri. Să te binecuvânteze Domnul, fiule. Înainte de a ieși din biserică, Petre îl auzi pe părintele Gherasim grăindu-i cu voce puternică: Fiule, roagă-te pentru odihna sufletului ei. Și mai roagă-te, fiule, să te ierte! Ieși buimac din biserică, hălădui ore întregi fără să știe pe unde merge, punându-și, aproape la fiecare pas, întrebarea "de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
povestea aspră a cronicarilor, o damă cherchelită, care-și dă coate cu învinșii și-și rîde cu învingătorii: "Scris-a Mihnea din Buceag,/ - Hoți sunteți voi, sau Pârgari? Că v-a prins cu furtișag,/ Mama voastră de coțcari.// }ie îți grăiesc, Ioane,/ Care-ai fost la mine slugă,/ Că fiind în bune toane,/ Facu-ți, ție, astăzi, rugă:// Dă'napoi ce mi-ai smintit,/ Cât mai ești printre cei vii,/ Altfel, vin eu negreșit/ Și te tai. Așa, să știi." Iar
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vârstele, de până la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă. Un crainic respectuos, cu ochi mari și mirate sprincene îi pune întrebări ce-și cunosc dinainte răspunsul, totuși cel îndemnat să grăiască nu lasă impresia că recită, pronunță chiar cu o anumită greutate - a vârstei foarte înaintate pesemne, căci e bătrân bătrân. Dar nu și zaharisit. Fie și cu grijă alese, întrebările poartă asupra unei pline de păcate epoci, de-a lungul
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
dar nu uitați că totul depinde de intensitatea îmbrățișării. Sunt născut într-un sat românesc care se află aproape de Vârșețul în care am încercat să instaurez o capitală a poeziei. Dacă cobor înapoi în timp, primele mele cuvinte au fost grăite în limba lui Urmuz. Apoi am debutat literar într-o limbă inexistentă, pentru că Nichita Stănescu, aflându-se odată la Vârșeț a luat și a citit întâia mea plachetă și mi-a reașezat cuvintele în vers, astfel încât eu și cu mine
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]