406 matches
-
ca și cum asta ar fi fost lucrul de cea mai mare importanță, nu mai zise nimic. Lua ramuri uscate luate dintr-un cotlon al sobei și le rupea ușor, ca pe paie, cu mâinile sale mari, așezându-le minuțios într-o grămăjoară cu o formă anume, în gura sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să-i lase doamnei Leon un lucru cât de mic. Această veșnică aducere-aminte o făcu să urască anonimatul și sărăcia de care se loveau la fiecare pas. Nici Bica nu era bogată dar Luana vedea poștașul aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea destul de consistentă. Inspirată și perseverentă, fetița apelă la ajutorul bunicii în "afacerea bicicleta". Întotdeauna găsea la ea rezerva necesară. Ca și altă dată, pe bătrână n-o lăsă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unor novice și a numeroase lumini, părea să nu existe decât ea în încăpere, și orice obiect de aur și de argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de imensa ei umbră vălurită. Mânca pâinișoare făcute cu miere și grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie imobilizat de doi gardieni. Omul era speriat și, când l-am percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea n-a durat decât câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându-l să n-o facă, regele și-a înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum sună, Grea e lecția umilinței, Daniel! se-ntoarce spre mine, dar nu mă vede, Unde ai pus galben de soare? Eu mă ridic degrabă ghidându-i mâna ce ține pensula spre galbenul de soare, își înfige perii aspri în grămăjoara moale de culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt, se-aude glasul lui, nici nu-i chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reconstitui acum fizionomia, pe măsură ce soarele se ridică de sub orizont sticla pe care am pus stăpânire se golește simțitor și bucata de soare își modifică dimensiunile, dilatându-se, și cu cât încerc să-mi stăpânesc direcția privirii cu atât mai mult grămăjoara de lumină de pe colină se-ngroașă căpătând proporții de nesuportat pentru ochii mei, jucând ca două bile nestatornice într-o substanță gelatinoasă, cu adevărat hârtia asta începe să-și facă efectul, îmi amintesc cum pe la miezul nopții o fată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în nevinovată sălbăticiune, cunosc fiecare cotitură, fiecare colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
În acea clipă, simți că, Într-adevăr, crescuse. — Hiyoshi, te cheamă mama, spuse Otsumi, băgând capul În magazie. Onaka aprinsese o lumânare În micul altar de pe raft. Într-un mic vas de lemn, așezase câteva boabe de mei și o grămăjoară din sarea adusă de Hiyoshi. Își Împreună mâinile, În rugăciune. Hiyoshi intră, iar mama lui Îi ceru să se așeze. Luă din altar un brici. Hiyoshi o privi cu ochi mari: — Ce vrei să faci? — Îți fac ceremonia de maturitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puterile magice ale maestrului, își luă banii și plecă, anunțînd că va reveni cînd va avea mai multă fervoare pentru a vedea, la capătul drumului, roza. Amîndoi însă știau că nu se vor mai vedea niciodată. Rămas singur, Paracelsus răsturnă grămăjoara de cenușă în mina lui și rosti, cu glas scăzut, un cuvînt. Roza reapăru... Ceva îmi spune că la fel au stat lucrurile și cu Ioan Petru Culianu. 2.10. CREIERUL CUANTIC Viziunea unui observator Esența cuanticii constă în dobîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ei formează cîte un triunghi echilateral. Este ceea ce în scrierile sacre poartă numele de "pasul lui Vishnu". Înclinarea acestor munți, a pantelor lor, este de 32,72 de grade. De fapt, ca experiment simplu, dacă torni sare pe o masă, grămăjoara conică obținută va avea o înclinare de 32,72 grade. Probabil că așa lucrează gravitația. Specialiștii acreditează chiar o strînsă corespondență numerică între acest unghi și accelerația gravitațională. Alt exemplu, de alt tip: americanii au stabilit granița cu Mexicul fix
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
unor cozi de topor gen Gheorghe Onișoru Radu Timofte a ajuns acum să se creadă un fel de proprietar al intelligence-ului românesc. Așezat cu posteriorul pe arhive, a blocat activitatea legală a CNSAS-ului, comportându-se asemeni precupeței care împarte grămăjoarele de păstârnac cui și cum are chef. Deși dl. Timofte n-a făcut nici un efort din a-și ascunde intențile barând accesul la istoria Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
și în sân. Un militar care ne păzea cu pistoale automate și câini lupi a observat ce facem noi, a chemat gardianul. Acesta ne-a pus să stăm în genunchi, să dezbrăcăm zeghea și să scoatem arpagicul. Fiecare avea o grămăjoară, în fața lui, de un kilogram - un kilogram și jumătate de arpagic și a spus să mâncăm. Apare și Ficior și întreabă ce e cu noi. Gardianul i-a raportat și Ficior a stat să vadă ce se întâmplă. Doi am
Mărturii din infern. Bjoza, despre "călăul" Ficioru by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65421_a_66746]
-
grabă cu o seară înainte, într-un vagon dezafectat, garat pe una din liniile secundare ale Gării de Nord din Timișoara. Într-o geantă veche de ceferist, poartă cu sine de amar de ani tot ce i-a mai rămas, „averea”, o grămăjoară de sărăcie lucie: viața pe care a trăit-o multă vreme de fapt, mai întâi ca șef de manevră într-o gară importantă din județul Hunedoara, apoi ca zilier la Mănăstirea din Șag-Timișeni și în multe alte locuri din țară
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit dintr-o vârstă ăntr-alta." (O grămăjoara de ace). Al doilea mecanism al paradoxalei "cooperări" dintre poet și lume al alcătuiește procesul asimilării sensibile a celei din urmă, a luării an stăpânire, cum ar veni, a lumii ostile, transformată an idiom specific. Exterioritatea devine interioritate. S-ar
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
l-a ultragiat, de teama unei punițiuni, a unei revanșe transcendente. Ajunge, ea, a se comportă aidoma unui cameleon. Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
pe acela politic la care ar trebui să fie aderent. Mirii nemuririi e mai curând un scenariu cinematografic acceptabil, decât un roman dens, greu la propriu și la figurat, marca Radu Aldulescu. Pe parcursul și la finalul lecturii, se văd parcă grămăjoare de firimituri de la o masă epică mai bogată.
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
lor și membrii valizi ai familiilor au ieșit in corpore rânind de-a dreapta și de-a stânga drumului național. Întocmai cum, prin munți și muscele, fragezi entuziaști ai naturii înzestrați cu mănuși de plastic, strâng de sub molizi, tufani și curpeni grămăjoarele de resturi - pentru sezonul ce urmează. Dacă asta ar fi totul, cel puțin în câte o limpede dimineață și până spre seară, o admirabilă curățenie pretutindeni domnind și occidental parfumată ne-ar încuraja să ne și urcăm în tren - Doamne ferește
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
cu ființele din alt regn, coloratura morală fiind astfel caritabil generalizată: "cu vîrsta încep să mă tem/ uit că m-am temut/ o viață întreagă// mi-e frică pentru viețile cîinilor/ și ale tuturor animalelor mici/ care traversează șoselele// în grămăjoara aceea de carne/ și blană care a fost o pisică/ mă imaginez tot pe mine/ așa cum o să mă calce/ și-o să mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă propice/ cu mirosul
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Nichita Danilov Căram pumni de pămînt dintr-o țară în alta, le vărsam în grămăjoare mai mari și mai mici în piața publică. Cu ochii ațintiți la cer, ne rugam în fața steagurilor mereu coborîte în bernă la morții noștri rătăciți în cer să coboare din nou pe pămînt, sfințind țărîna pe care le-o așterneam
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
cînd în cînd să-și șteargă sudoarea, pornesc mai departe fluierînd ușor, se așază, seara, pe trotuar și-și fac socotelile, ce au vîndut, ce le-a rămas de dat, ce au dat pe datorie. Uneori își înșiră în față grămăjoare de bani. Fiecare grămăjoară, un soi de marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra lăsată de negustorii cu coșuri are, din cauza coșurilor cu zarzavat înfoiat, aripi și nu e de mirare că Nicolae Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
-și șteargă sudoarea, pornesc mai departe fluierînd ușor, se așază, seara, pe trotuar și-și fac socotelile, ce au vîndut, ce le-a rămas de dat, ce au dat pe datorie. Uneori își înșiră în față grămăjoare de bani. Fiecare grămăjoară, un soi de marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra lăsată de negustorii cu coșuri are, din cauza coșurilor cu zarzavat înfoiat, aripi și nu e de mirare că Nicolae Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care-și lasă, pe asfalt
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
stătea în fața ecranului, pe care se oprise încremenit capul șarpelui, privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care nici măcar nu avea legătură cu filmul crimei, îl făcea să-și simtă toate dorințele ieșite la grămadă sub pliul gros al pantalonilor de foc. Frica lui Maimuțu, bucuria Piticei, iubirea lor încheiată și întâlnirea
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei case negre din orașul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil. apă și scrum cît vezi cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
ora nouă, un domn cu carte și ochelari apare în fața noastră și, cu un glas ușor răgușit (de atîta lectură) ne spune prietenos, fără lingușeală: Bine v-am regăsit! Stă în picioare, în fața unei mese pe care se află o grămăjoară de volume. Nu știu cum face, dar privește cărțile cu o poftă nebună, de parcă abia așteaptă să le ridice, să le privească nuanțele și strălucirea, să le rotească ușor în fața ochelarilor, să le absoarbă aroma inconfundabilă, să le guste cu delicii, iar
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]