175 matches
-
tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. În timp ce-l asculta pe grămătic recitând cu voce răgușită, misionarul cerceta chipurile seniorului Shiraishi și ale oamenilor săi de seamă, dar chipurile lor de nepătruns nu-l lăsau să-și dea seama nici ce gândeau, nici ce simțeau aceștia. — E drept că Nueva España se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că Nueva España se află tare departe de țara noastră, dar noi nădăjduim să statornicim legături cu acest ținut și de aceea implorăm pe Sfinția Voastră, care are mare trecere, să ne sprijine ca să ne împlinim această voință a noastră. Grămăticul puse încet ciorna scrisorii pe genunchi și își ridică apoi capul ca un vinovat în așteptarea sentinței. Seniorul Shiraishi își duse pumnul la gură, tuși de două-trei ori și zise: Ce părere ai, senior Velasco? — E bine. Însă am doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sfârși. Cu un zâmbet firav în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intrat pe poarta palatului aflat în inima capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a făcut una pământul ca un sclav și s-a aplecat atât adânc, de parcă ar fi sărutat podeaua. Bătrânul n-a făcut decât să se uite țintă la noi și nu prea a vorbit. Cel care ne punea întrebările era grămăticul așezat la o depărtare de vreo cincizeci de pași de cârmuitorul. Din gura acelui grămătic am aflat că împăratul voia să facă negoț nu numai cu Filipine, ci și cu Nueva España și că mai dorea ca Spania să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi sărutat podeaua. Bătrânul n-a făcut decât să se uite țintă la noi și nu prea a vorbit. Cel care ne punea întrebările era grămăticul așezat la o depărtare de vreo cincizeci de pași de cârmuitorul. Din gura acelui grămătic am aflat că împăratul voia să facă negoț nu numai cu Filipine, ci și cu Nueva España și că mai dorea ca Spania să trimită mineri în Japonia. Solii noștri i-au făgăduit că vor întreba despre toate acestea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai târzie a creștinismului. Închipuiți-vă, dumneavoastră, la Roma, chiar în Roma decadenții, unul dintre acei "grămătici", din acei oameni de litere ai epocii, în fața unor anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne dă această imagine neuitată a frumuseții pieritoare, în care chipul florilor e asemănat ca un nor în desdesenare (în ștergere): "dislimmed cloud
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în fața unor anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne dă această imagine neuitată a frumuseții pieritoare, în care chipul florilor e asemănat ca un nor în desdesenare (în ștergere): "dislimmed cloud". Asociația i s-ar fi părut acelui "grămătic" arbitrară, neînțeleasă, smintită. În conștiința lui nu exista regiunea corespunzătoare domeniului acestor simboluri: florile și totul se rezolvă în obscuritate, în ermetism. E probabil ca în vremea mult mai complexă în care trăim, în care durate felurite există alăturea, conștiința
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un Malherbe, un Moréas. Însemnătatea lor e garantată însă tocmai de raritatea unor atari apariții. "A statua un înțeles mai curat rostirii tribului" e o înaltă operație lingvistică și care-și are poezia ei. Însă o literatură constituită numai din grămătici este un nonsens. Încât la activul acestei direcții puriste, reprezentată de Emmy Noether și școala ei (W. Krull, E. Artin. B. von der Warden, O. Ore) putem trece: puterea metodelor; punctul ridicat de comandă; epuizare, într-un cadru axiomatic dat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
potrivite pentru fiecare nelămurire de a mea. Apoi am continuat cu vânturatul actelor. În cele din urmă, mă trezesc în mână cu un hrisov al lui Constantin Cantemir voievod, din 16 iulie 1691 (7199), prin care îl împuternicește pe Constantin grămăticul să ia zeciuiala de pe moșia Rediul lui Tatar. Mi-au plăcut peste măsură cuvintele lui vodă: „Dat am carte domnii mele credincios boiarinului nostru, dumisale lui Constantin gramaticul...” „Deci, în fața lui vodă, grămăticul nu era un oarecare slujbaș domnesc, ci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
7199), prin care îl împuternicește pe Constantin grămăticul să ia zeciuiala de pe moșia Rediul lui Tatar. Mi-au plăcut peste măsură cuvintele lui vodă: „Dat am carte domnii mele credincios boiarinului nostru, dumisale lui Constantin gramaticul...” „Deci, în fața lui vodă, grămăticul nu era un oarecare slujbaș domnesc, ci era boiarinul Constantin...” N-am reușit însă să-mi duc gândul până la capăt, pentru că mi-a atras atenția un zgomot ușor, venit din locul unde știam că se află călugărul. Curios, mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cât de puțin val peste cartea domniei mele va fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi.” „Nu era de șagă cu asemenea poruncă, dragule. Și acum, vreau să te întreb dacă îți mai amintești de acel Constantin grămăticul?” Îmi amintesc, părinte, cum să nu-mi amintesc. „Atunci, vezi ce spune Antioh Cantemir, la 8 iunie 1696 (7204), privitor la acest grămătic.” Pornit grăbit pe urmele slovelor, găsesc că și Antioh Cantemir voievod îl ținea la mare cinste pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu asemenea poruncă, dragule. Și acum, vreau să te întreb dacă îți mai amintești de acel Constantin grămăticul?” Îmi amintesc, părinte, cum să nu-mi amintesc. „Atunci, vezi ce spune Antioh Cantemir, la 8 iunie 1696 (7204), privitor la acest grămătic.” Pornit grăbit pe urmele slovelor, găsesc că și Antioh Cantemir voievod îl ținea la mare cinste pe „Constantin gramaticul...”, care putea „să hie volnic cu carte domnii mele a merge la Rediul lui Tatar și să oprească o parte de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
hotărât.” Când am terminat de citit, bătrânul, care m-a urmărit cu zâmbetul ascuns în coada ochilor, m-a întrebat: „Ai băgat de seamă că această bucată de loc domnesc din hotarul târgului se învecina și cu locul lui Constantin grămăticul, pe care l-am întâlnit noi mai înainte vreme?” Nu se putea să nu remarc acest lucru, părinte. „ Acum avem norocul să aflăm cum biserica Dancu a devenit mănăstire. Citește acest hrisov al lui Constantin Duca voievod, din 15 decembrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Iaca ce spune, părinte: „...am dat aceștii svinte mănăstiri...anume Danco, un hăleșteu ce iaste în hotarul târgului Iașilor, pre Căcaina, di sus de târgu de Iași.” Nu mă opresc din treabă. Răsfoiesc mai departe și bag de seamă că grămăticul Constantin Sevastos, din vremea lui Constantin Cantemir voievod, îmi iese mereu în cale. De această dată, însă, în chip de om care a ajuns la vârsta la care te gândești la vremea când nu vei mai fi. În zapisul întocmit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe preacinstitul domn, domnul Ioan Constantin Cantemir voievod, fie-i zilele veșnice, ne-a miluit cu o moșie numită Rediul lui Tatar... pe care moșie o dăruiesc și o închin celor Trei Ierarhi...” În timp ce eu mă gândeam la faptul că grămăticul era și un om evlavios, bătrânul îmi întinde un nou manuscris: „Citește acest hrisov din 26 martie 1703 (7211) și ai să vezi cine a refăcut mănăstirea Copou și a înzestrat-o gospodărește.” Dintr-o privire, mi am dat seama
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
, Ion (c. 1672-1745, Prigoreni, azi Ion Neculce, j. Iași), cronicar. Prin mamă, Catrina, fiică a marelui vistier Iordache Cantacuzino, N. aparține unei familii de mari boieri și domnitori. După moartea tatălui, vistiernicul Neculce, și după ce mama se recăsătorește cu grămăticul Enache (1679), copilul va locui la Blăgești, lângă Pașcani, în casa bunicii Alexandrina Cantacuzino, care se pare că a avut un rol deosebit în formarea viitorului cronicar. Din cauza deselor incursiuni ale polonezilor în Moldova, în urma cărora moare și tatăl vitreg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai tîrzie a creștinismului". Și se dă ca argument o situație virtuală: Shakespeare în lectura unui "grămătic" al Romei antice, fie și în cea a decadenței, ar părea, prin multe din metaforele sale arbitrar, de neînțeles, de-a dreptul smintit, cu totul ermetic. "E probabil ca în vremea mult mai complexă în care trăim, în care durate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lă o >gofă ăt > și Tudosie vistă ier > și... spat ă ar > și Radu comis și Stroe stolnec și Șerban pahă a >rănic> și Preda postă elnic > . Și ispravnic Chesar mare lă o >gofă ăt >. Și am scris eu, Neagul grămătic, În luna lui Decheă m >vră ie > 2 zile, cursul anilor văleat 7104 ă 1595 >.18 În februarie 1596 cancelaria domnească a țării Românești dădea un document prin care Întărea stăpînirea a noi moșii, pentru Necula.Redau documentul mai jos
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Și un drac În frunte ședea Cu İuda-n brațe ardea. Și de-aicea la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai! În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui popi și eretici Și dascăli și grămătici Aruncați cu capu-n jos În focul cel flăcăros. Și dracii că-i Împungeau Cu sulița-i Înțăpau Și de acolo la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pentru secolele XVII, XVIII și XIX32, se observă evoluția spectaculoasă a câtorva profesii intelectuale (profesori, filologi, scriitori, juriști), în concordanță cu creșterea gradului de alfabetizare, dar și cu dezvoltarea instituțională a culturii. Firește, alte profesii tind să dispară (diac, uricar, grămătic, copist), în timp ce anumite ocupații abia se conturează în secolul XIX (ziariști, actori, arhitecți). În tot acest ansamblu ocupațional, profesiile sub apanajul științei și tehnicii au o pondere extrem de redusă, cristalizându-se abia în a doua parte a perioadei interbelice. Tabel
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Traducători 4.1% 3.1% 14.7% Cronicari, istorici 2.6% 2.9% 8.7% Filologi, filosofi, folcloriști 0.5% 0.2% 17.0% Scriitori 1.5% 0.8% 13.1% Copiști 8.8% 32.5% 0.4% Diac, uricar, grămătic 60.8% 5.1% 0.0% Patroni cult., ctitori, prefațatori 14.5% 6.0% 13.6% Ziariști 0.0% 0.2% 12.7% Juriști 1.5% 1.2% 22.8% Medici 1.5% 0.4% 20.1% Arhitecți 0.0
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Mineielor, operă preluată de la strălucitul său predecesor, Chesarie. Tipărește Mineiele pentru lunile februarie și martie, pregătite de Chesarie, și continuă, în 1780, traducerea celorlalte șase volume până în luna septembrie, alături de mai vechi colaboratori: Anatolie ierodiacon, Rafail monahul sau Iordan Cappadochianul grămătic. Făcând operă de editor și tălmăcitor al mineielor, punând la contribuție traduceri din vieților sfinților făcute de Dosoftei, Radu Greceanu și episcopul Damaschin, F. este original în transpunerea literară a „cântărilor” religioase și rămâne autorul incontestabil al prefețelor. În prefața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
aduce ceasul”. Rămas fără slujbă, Gheorghe devine jălbar pe unde se făcea judecată. Într-o zi a venit un boier și ia oferit o funcție la curtea sa. Acest boier, este din Întâmplare, Banul C; el Îl face pe Gheorghe grămătic. Între Gheorghe și Maria, fiica Banului C, se naște un puternic sentiment de dragoste și, ca să nu intre Într-un păcat, Gheorghe părăsește casa protectorului său. Scriitorul a surprins și alte aspecte din viața societății vremii. Astfel, În „Italiana În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]