234 matches
-
mai curat. Obiceiurile mele intime nu lasă nimic de dorit. Nefiind purtătorul nici unei boli sociale, nu văd ce-aș putea transmite crenvurștilor tăi, mai mult decât au ei și fără mine. Privește unghiile astea. Nu m-ameți cu aiurelile tale, grăsanule. Domnul Clyde ignoră labele pe care Ignatius i le întindea la inspecție. Te-am angajat doar de câteva zile. Cu alți vânzători am lucrat ani întregi și n-am ajuns să am neplăceri cu Departamentu’. — Ceilalți erau, fără îndoială, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă criză. S-ar putea să luneci în cazanul cu cremvurști și să te opărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zi, ce s-a mai întâmplat cu nătărău’ ăla care a fost data trecut-aci? Al’ de lucra la Levy Pants. A mai dat p-aci? — Omu’ ăla de vorbea de-o demostrațe? — Mda, ăl’ de zicea că-i conduce un grăsan alb și le zice c-ar fi bine s-arunce o bombă nucleară p-acoperișu’ fabricii, ca să s-omoare, și ăi de scapă să-nfunde pușcăria... Nu l-am mai văzut de atunci. — Păcat. Aș vra să aflu p-un’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tine, care vorbește-așa frumos, vinde cârnați? — Te rog, aruncă-ți fumul în altă parte. Sistemul meu respiratoriu este, din păcate, sub media normală. Probabil că am o constituție șubredă încă de când am fost conceput. Curat noroc, se gândea Jones. Grăsanul căzuse ca din cer, tocmai când avea mai multă nevoie de el. — Pro’abil te-ai țicnit, omule. Unu’ ca tine tre’ să aibă o slujbă bună, un Buick mare și alte rahaturi. Aer condiționat, televizor color... — Ocupația mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un lucru pe care aș dori să-l știu, domnule, spuse Ignatius. Nazista de proprietăreasă a acestei spelunci dă pe aici în fiecare noapte? — Cine? Don’șoara Lee? Nu! Jones zâmbi în sinea lui. Sabotajul îi reușea chiar prea bine. Grăsanul intenționa serios să vină la Bucuria Nopții. Zice că Harla O’Horror i-așa grozavă, i-așa perfectă că ea nu tre’ să vină sara s-o păzească. Zice că cum începe Harla, se duce-n California-n vacanță. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Eu însumi am fost un timp vagabond. Eram fericit. De ce nu sunt eu în locul tău? M-aș urni din cameră doar o dată pe lună să caut în cutia poștală cecul de șomer. Fii conștient de norocul pe care îl ai. Grăsanul era de-a dreptul scrântit. Bieții oameni de la Levy Pants, au avut noroc că n-au sfârșit-o în Angola. — Bine. Nu uita să vii peste vro două zile. Jones aruncă un nor de fum înspre cercel. Harla o s-arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușa, trebuia să-mi dau seama că se va sfârși astfel. Ce i-ai făcut acestui scump băiat? — Mi s-au murdărit pantalonii, țipă cowboy-ul. — Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
corsajul decoltat al Yvonnei de Carlo pe afișul de la Vulturul deșertului mă găsise deja lipsit de apărare -, pe atît de repede avea să Înțeleagă, dacă ne apucam să vorbim de cărți, că În acest domeniu nu eram chiar un neavenit. Grăsanul ăsta vrea să știe ce citesc acum? Fie! Pentru perioada de reculegere, am ales o lucrare recentă, scrisă de un părinte iezuit care tocmai murise la New York, Părintele Pierre Teilhard de Chardin. Cartea se numește Fenomenul uman, coperta are culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
primul rând, eu personal, n-am auzit de nici un grup de prostituate albe care să-și desfășoare activitatea în Tokyo. — N-aveați cum să auziți. Funcționăm ca un club particular. Tocmai de aceea acest domn Sade... Endō și bărbatul cel grăsan, față-n față la masă, au început să discute în șoaptă ca să nu-i audă chelnerițele. Între timp, Gaston dădea din cap disperat și clipea din ochi, străduindu-se din răsputeri să-l facă pe om să priceapă că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
metal, pentru a face să sară În aer simbolurile inamice. Ieși o fată scăldată În lacrimi - le explica studenților care o Înconjuraseră imediat că asistentul cel tânăr era o pramatie, un lingău, un pielea... Asistentul despre care se vorbea - un grăsan cu ochelari al cărui corp denunța pierderea inerentă a respectului de sine - apăru În prag și strigă numele celor care urmau să intre. Și al lui. Fără chef, Zero se dezlipi de lângă fereastră, gândindu-se că peste puțin timp avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochelari negri în clipa în care mă apropii de poartă. Nu-l iau în seamă. — Doamnelor și domnilor ziariști, încep. V-aș fi recunoscătoare dacă m-ați lăsa în pace. Nu există nici o poveste aici. Vei rămâne menajeră ? strigă un grăsan în blugi. — Da, voi rămâne. Îmi înalț bărbia. Am făcut o alegere personală, din motive personale, și sunt foarte fericită aici. — Dar ce părere ai despre feminism ? întreabă o fată foarte tânără. Femeile s-au luptat ani la rând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
subumani? ARTUR: Ba da. GUFI: Nn vi se pare că au câte un rânjet perfid pe figură? Îți vine să-i iei la palme. ARTUR: Sunt respingători și înfumurați. E o rușine că există asemenea oameni. GUFI: Uitați-vă la grăsan... (Bruno.) E total hilar. Ți se întorc mațele când îl vezi. ARTUR: Într-adevăr, îmi vine să vărs. GUFI: Ei bine, omul ăsta e deja mort. Își trăiește ultimele minute. ARTUR: Da? Ce trist! GUFI: Nu pot să procedez altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
serviciul de argint, paharul din bitterul păstrat pentru ocazii), îi construiesc și îi explic, ba chiar iau asupra mea vina pentru ambuteiaj și întârziere, dar ea nu vrea cu nici un chip să înțeleagă. E suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat carne picantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dintre ei, Îmi păreau toți niște Îngeri căzuți. Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă În lumea aceea. observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 SĂ zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia Îi râd mereu ochișorii În cap, În dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e Însuși diavolul sau Șaman 73 un agent secret al acestuia. Își Începe ședințele de redacție prin a‑și pune picioarele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dintre ei, îmi păreau toți niște îngeri căzuți. Trebuia să mai existe un nivel, nu voiam să rămân prinsă în lumea aceea. Observam totul, lucram la fișele mele. Fișă de observație nr. 2 Să zicem, de pildă, Marele Boss. Un grăsan precipitat și imprevizibil, căruia îi râd mereu ochișorii în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de cât, împropietărit și în care nu scăpa ocazia să se bălăcească. - Cunoaște poveștile multor bărbați... îl acompanie discret și îngrijorat acela care se dădea în vânt după calcule. - Ar putea fi sultană!... țâșni, ca o soluție, din gura celui grăsan, continuarea. 312 DANIEL BĂNULESCU Prin 1988, așa după cum "Partidul Comunist era inima țării", Cenaclul literar UNIVERSITAS devenise centrul ocult al Bucureștiului. Partidul Comunist Român era peste tot. Cenaclul UNIVERSITAS se ținea o singură dată pe săptămână, vinerea seara, la ultimul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i s-au umplut sînii: unul cu vin celălalt cu țuică. Și de atunci ne dă să bem în fiecare zi cîte-un păhărel în cinstea ta. Și noi creștem voinici și frumoși. 316 DANIEL BĂNULESCU - Cum nu-i muiere? protestă grăsanul, sucindu-le tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce îmbîrligătură de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie străinul preocupat. - Poate s-o cheme și Soldatul Necunoscut. - Câte pițipoance
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Arasel!... Atuncea, dacă am vasturi de chirurg! Să n-o lăsăm să se aglomereze pe policlinică... Cordoaico, te mănâncă mai tare și vrei să ți-o fac ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o dâră de bună dispoziție, pe ulicioara spoită, în culori de Ev Mediu, de pâlpâirile unei luni capricioase și dezinhibate. Cum dezinhibat, din gangul de la numărul 26, aproape că se prăvăli peste ei și aproape îi împrăștie pe pavaj, un grăsan. În sacou cu nasturi metalici și oribili. Și care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bâlbâite de pântecos abțiguit, numai ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către zid, cu burdihanul său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai și pe astea, ale lui muierea asta, încălzită, necălărită și cu jarul sub fund?... - Nu e muiere. Se izmenește doar c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu, dacă ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani și de-abia după aia îți trece. 315 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Te duci acum? îl interogă grăsanul și se porni, fără grabă, să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la tot ce e mai rău. Povestirea lui Tommaso îi cucerise pe cei de față, până și pe cei nepăsători și sceptici, care acum erau impresionați de acea reînviere a unei realități "de neimaginat și de necrezut", după cum se pronunțase grăsanul omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot ar fi fost crezut. Dincolo de hotarele Calabriei m-am descurcat cu greu: priveliștea era pârjolită și cenușie, încremenită. Soarele ardea scorojind
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care pentru a completa tabloul dezastruos al capitalismului putred, descris de Marx și Lenin înainte de a deveni ei înșiși istorie, face și el ce poate pentru succesul filmului, adică o crimă după alta, care de care mai inventivă. De exemplu grăsanului de la Inspecția veterinară din Cârligați îi bagă în fund un supozitor plin ochi cu explozibil, după care, ca și cum și- ar aprinde o țigară, trece bricheta pe lângă fundul plin de volum și grăsime al victimei. Respectivul grăsan nu are încotro, explodează
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]