234 matches
-
pe pat și continuă să scrie: Bărbatul a spus nu, primului amator, genul de cumpărător care aruncă un preț foarte mic, cu indiferență, pentru a vedea dacă celălalt prinde momeala.. Nu, nu vrea să vândă portretul chiar pe nimica. Un grăsan cu figură de pește mort, Îi Întinde cinci bancnote a câte o sută de lei fiecare, dar profesorul de geografie, după ce-și șterge cu dosul palmei fruntea de sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a stârnit o mulțime de replici dezaprobatoare. —Rachel, nu-i da mâncarea! — S-o oprească cineva! —Eamonn nu are voie! —E bulimic! — Te rog să nu hrănești elefantul! —Politica noastră nu prevede prepararea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi aflat că i-a ars casa din temelii și că întreaga familie i-a fost masacrată. Iar n-avem pâine prăjită, a spus altcineva. Iar n-avem pâine prăjită. Iar n-avem pâine prăjită. Mesajul a făcut înconjurul mesei. —Grăsanul ăla nenorocit de Eamonn, a bolborosit cineva cu amărăciune. Am fost uimită să descopăr că era vorba de Chaquie. Având de ales între ouăle care-mi întorseseră stomacul pe dos, cârnații nevegetarieni și costiță, nu am mâncat mai nimic. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zâmbit exact ca tipul din O Echipă A-ntâia, la sfârșitul filmului. într-o altă dimensiune, am auzit-o spunând triumfătoare „îmi place la nebunie când totul se termină cu bine“. în următoarele zece zile, Fergus, ciudatul, și Eamonn, grăsanul, au plecat la rândul lor. La aproape o săptămână după vizita lui Luke și a lui Brigit, ne-au venit doi pacienți noi, care, ca de obicei, au stârnit mare agitație. Era vorba de o tânără rotofeie pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-se la ceas, olandezul a anunțat că trebuie să plece și m-a întrebat dacă vin și eu. M-am gândit că singur aș putea să smulg ceva de la Strickland, așa că i-am răspuns că mai stau puțin. După plecarea grăsanului i-am spus lui Strickland: — Dirk Stroeve te socoate un mare artist. — Și de ce naiba crezi că-mi pasă? — Îmi dai voie să privesc și eu tablourile? — De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în posesia unui industriaș bogat din Lille, care a fugit din oraș la apropierea trupelor germane, este astăzi expus la Galeria Națională din Stockholm. Suedezii sunt adevărați specialiști în ocupația plăcută a pescuitului în ape tulburi (n.a.). Într-adevăr (fr.). Grăsan ridiculizat de Shakespeare în A douăsprezecea noapte. Lillie Langtry (Emily de Breton, (1852-1929), actriță, directoare de trupe teatrale în Anglia și America. Mary (Antoinette) Anderson (1859-1940), actriță americană de teatru. Franz Xaver Winterhalter (1805-1873), portretist și pictor de curte german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Era încăperea din care se trimiteau Prezicătorii de pe Yalerta la postul care le era desemnat. Proces încă și mai simplu decât crezuse. Părea că nu era loc de formalități. Ofițerul de la admiteri îi lăsa pe voluntari să treacă; după care grăsanul îi conducea în această cameră și-i expedia la destinație. În rest, nimic nou. Ofițerii și echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doar un mărunt oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și cu răsuflarea tăiată, gândindu-se cum să iasă basma curată. După care scuipă pe jos și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
costă o groază de bani. Stând în colțul de nord al bucătăriei, îi urmăresc pe practicanții de jogging cu picioarele lor subțiri, care se îndreaptă spre Parc, undeva în sud. E aproape la fel de rău ca în New York. O parte din grăsanii ăștia gâfâitori, unii dintre acești mărunți și tardivi pasionați, aleargă ca și cum ar urca un deal, un munte. Generația mea, noi am declanșat toată povestea asta. Acum vor să se păstreze în formă pentru totdeauna. Anii ’60 ne-au învățat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de un fior. — Ce-ți mai face ștrumeleagu’? Se uită în jos. Încă verde, spuse cu vocea lui pițigăiată, imaterială, de grăsan. — Mai ai chestia aia pe care ai luat-o în Bali? Ce era? Sculament? — Sculament? făcu el. Sculament? Nu, amice. Am luat o blestemată de ciumă. Apoi mutra lui de om împușcat în aripă deveni serioasă. — John, ai mai futut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dădea înainte cât se poate de încântat. Stomatologii sunt exact ca scenografii, cowboy-ii sau instalatorii cârpaci. Atâta timp cât ești tânăr, crezi că lumea serviciilor pentru adulți e de încredere, competentă, că își merită banii. Apoi crești și ajungi să trăiești printre grăsani și ochelariști, șoareci de bibliotecă și gorile, idioți și încrezuți. Am sorbit din băutură și mi-am clătit zona superioară de vest cu scotch. — Cu cât e mai jos pe scara socială, cu atât îți poți permite mai multe libertăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bâlbâiți bombastici, indivizi hrăpăreți, studenți, singuratici, pipițe, eșantioane și consumatori bine stabiliți, împrăștiați de orașul-treierătoare. Am remarcat că mulți dintre cei prezenți fac parte din clasa muncitoare cu tendințe ascensioniste, turiști cu veste lucioase și costume căcănii. Bărbații sunt niște grăsani stângaci, îmbrăcați cu tirolezi în culori pastel, care zâmbesc, tropăie și dau din cap. Femeile fac parte din categoria păpușilor care spun Mamaaa și fac pipi dacă le întorci cu capul în jos, cu fețe drăguțe, rotunde și pofticioase sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și eu în persoană. Era un observator atent. Mă observase în decursul ultimelor săptămâni la fel de atent cum o observasem eu pe ea. Învățase câteva lucruri bune despre călătoria planetei ei prin timp. Intrase în oarecare măsură în osmoză cu acest grăsan impotent, a cărui minte era în cădere liberă și răsucită, un negustor de zdrențe, făcut din știfturi, știfturi. — Hei, trebuie să-mi spui, i-am zis. — Ce? De ce îmi permiți să mă bag așa în viața ta? E neconvingător, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o viață în serviciul finanțelor românești, găsiră chiar vorbe de laudă pentru felul în care fuseseră întocmite acele acte și îi propuseră lui Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului, sau de tineri relaxați ascultând o muzică imbecilă pe casetofoane cu boxe suprasolicitate. Cu fumul de la Phoenix, aici afară, adică În viață, o vânzare de rinichi, și Încă la un preț negociabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adune de pe jos și îl ajutau pe cel de-al treilea să se ridice. Când au luat-o spre trotuar, unul lângă celălalt, Tomas Dos Santos a tras un șut cu sete în curul cel mai mare dintre cele trei. Grăsanul căruia îi aparținea atelajul s-a întors să-și înfrunte adversarul. Am făcut un pas înainte. Renunțând la campania din estul Los Angeles-ului, cei trei s-au îndreptat, împleticindu-se, spre bulevard, spre împușcături și palmierii în flăcări. Blanchard l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
districtual nu-i place ideea. Crede că noi doi nu suntem potriviți ca parteneri. Dar o să facă ciocul mic. Horrall și Thad Green l-au convins. Personal, aproape că sper să câștigi. Dacă pierzi, mă aleg cu Johnny Vogel. E grăsan, se bășește tot timpul, îi pute gura, iar tac-su e cel mai mare caftangiu de la Centrală și-l pupă-n cur la greu pe ovreiaș. În plus... L-am împuns ușor cu degetul în piept. — Și tu cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Oho până-n zori!“ Eram din nou celebru pe plan local. La apel am văzut cum se înghesuie lumea să facă pariuri și am primit palme de încurajare pe spate de la polițiști pe care nu-i mai văzusem în viața mea. Grăsanul de Johnny Vogel se uita urât la mine de fiecare dată când ne întâlneam în vestiar. Sidwell, eternul colportor de bârfe, spunea că doi polițiști din tura de noapte pariaseră cu mașinile lor, iar comandantul secției, căpitanul Harwell, le ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în civil s-au ridicat în picioare și au bătut din palme la unison. Am privit spre partea din față a încăperii și am văzut o tablă pe care scria cu cretă „8%!!!“ Lee Blanchard stătea lângă tablă, alături de un grăsan palid, cu aer de ofițer superior. Le-am făcut semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a încăperii și am văzut o tablă pe care scria cu cretă „8%!!!“ Lee Blanchard stătea lângă tablă, alături de un grăsan palid, cu aer de ofițer superior. Le-am făcut semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun liber în fundul încăperii și am luat și eu loc. Grăsanul mai ciocăni o dată în pupitru. — Bleichert, băieții din Divizia Centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun liber în fundul încăperii și am luat și eu loc. Grăsanul mai ciocăni o dată în pupitru. — Bleichert, băieții din Divizia Centrală, Omucideri, Înșelătorii și așa mai departe, făcu el prezentările. Deja îi cunoști pe sergentul Blanchard și pe domnul Loew, iar eu sunt căpitanul Jack Tierney. Tu și Lee sunteți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
raportul Departamentului de Investigații Speciale? Doi bărbați așezați unul lângă altul cu câteva rânduri mai în față răspunseră într-un glas „Nu, dom’le căpitan“ și „Nț, domnule“. Îl vedeam bine din profil pe cel mai în vârstă - era leit grăsanul Johnny Vogel, ba încă și mai gras. Tierney continuă: — V-aș sugera să-l citiți imediat după ședință. Pentru informarea voastră, a celor neimplicați direct în anchetă, băieții de la criminalistică au găsit la ultima spargere un set de amprente chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați. Koenig îl îmbrânci pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo doi polițiști bătură ironic în birouri. Vreo șase întoarseră capul, dezgustați. Koenig îl îmbrânci pe grăsan afară, pe coridor. L-am întrebat pe Harry: — Unde-i Lee? Harry îmi făcut semn spre biroul lui Ellis Loew. — C-c-cu Loew. Și c-cu niște j-j-jurnaliști. M-am îndreptat spre birou și am tras cu ochiul prin crăpătura ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]