401 matches
-
încins cu un brâu colorat peste pântecul proeminent, tipul de preotfuncționar de rang administrativ înalt, cu bani și influență în mediul bisericesc, vorbește cu un alt preot, foarte tânăr, la început de carieră. Protejatul său, fără nicio îndoială. Tânărul este grăsuț, roșu la față, poartă o barbă blondă și rară, însoțit fiind de o soție „cuminte”, îmbrăcată regulamentar, fustă lungă, batic de culoare închisă și un copilaș de patru-cinci ani sugrumat într-un costum miniatural, făcut la comandă. „Hai să-ți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cazan, toată lumea o știe, ăsta nu-l prinzi, domnule, acasă, pe amărâtul ăla de aragaz de la bloc”, declară doamna Mariana, fericită nu doar pentru că și-a ostoit foamea, ci și pentru faptul că fiica dumneaei, o postadolescentă de 18-19 ani, grăsuță, cu carnea albă și cu o față devorată de coșuri, a reușit în fine să intre în rând. De altfel, în tot timpul în care a mai rămas în rând lângă mama sa nu a făcut altceva decât să scrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lumea. Bineînțeles că noi doi sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un om grăsuț strănută în palme. Mă îngrozesc cînd îl văd cum își freacă apoi palmele ca să dispară umiditatea. Îmi imaginez că apoi va deschide o ușă și după aceea o voi deschide și eu. Brr! Deodată, de pe panou dispare scrisul. Ne uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
facem simțită prezența în spațiul de acasă. Ca și cum, uite, mama e puțin plecată, dar te înconjoară prin toate obiectele pe care le trimite cu dragoste. Scrisoarea 22 Pe prima mea „șefă” din Italia o chema Concetta. O femeie mi cuță, grăsuță, mândră și cu fața roșie. Casa, o vilă cu două nive luri, totul îngrijit și curat. Pe drum, traficanta de emigranți îmi spunea că totul va fi bine, că „aproape” este și poștă, sunt și magazine... Eu nu vedeam decât
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ei se poartă așa pentru că ne cred separați și slabi. Fără neam. Fără apărare. Cum ar trebui să ne protejăm? Scrisoarea 148 Un alt lucru ce m-a ținut pe loc în această familie au fost copiii. Elena, doi ani, grăsuță și cu părul numai cârlionți, nu mer gea la culcare până nu saluta luna. — Ciao, luna! Noapte bună! În serile când era înnorat, se speria și trebuia să i se explice că luna e doar obosită și doarme. Chiara, șase
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de-a plimbarea (poate tocmai acest amănunt mi-a conservat anume acest „tablou”), o procesiune de liliputani, în care ritmul deloc convenabil unui tânăr de 19 ani - cât aveam eu în 1956 - îl impunea, desigur, tanti Aniuta, cea mică și grăsuță ca un butoiaș. În anii ’60 și ’70 părinții au fost de mai multe ori la ei în vizită. De atunci însă eu nu i-am mai văzut (am fost și sunt un om aproape fără rude). * La tanti Șura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a molipsit și ea și i-a transmis boala Oltei, sora mea. Mama a avut o formă de boală mai ușoară și a scăpat mai repede. Oltea însă, a zăcut la pat câteva săptămâni. Fiind voinică și mai bine dezvoltată (grăsuță), temperatura îi creștea mereu. Uneori, noaptea ajungea până la 40 de grade, fapt ce ne înspăimânta pe toți din familie. Mama, deși în covalescență, slăbită se ocupa de ea zi și noapte. Îi punea comprese reci la cap și pe piept
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care se mai numește „șiac” în unele părți, acest șiac se bate și se împâslește cu lână, la piuă ca să devină mai gros, semănând cu postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care se interesa de „creațiile“ mele literare, citindu-mă cu răbdare, comentându-mă, îndrumându-mă. Numai ea mă înțelege pe lume - gândeam eu: părinții mei nu-mi luau în serios veleitățile literare, socotind că, cu timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși, iar obrajii i se îmbujorau violent, întreaga ei ființă emana dăruire, participare, împlinire sufletească, paciență transcendentală. Eram încă prea copil ca ea să se străduiască a mă „lumina“ antroposofic, cum
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e ireproșabil. Poți să juri că ești la București, parole d'honneur! nici o deosebire." [MIC GLOSAR DE BALTĂ] Bodârlău = cufundar din bălțile Dunării, cu pene în jurul urechilor. Un om trece pe drum mâncând harbuz. În fața unei portițe zărește doi purcei grăsuți și frumoși. Stă în fața lor și le zvârle coaja cu dragoste: "Na și vouă!" Fi-ți-ar gura aurită, ca cuibul de pupăză! nufăr plămână corcodel, un soiu de cufundar din bălțile Dunării. 23 Iunie 906 ["SUBIECTE"-PERSONAJE] 4. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata în care trăesc eu azi, pe sora mea Marița. Marița era o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda popii. Cine era Maranda popii? Era sora bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și mă spunea mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe toți în procesul de soluționare; - premiază negociatorii și subalternii. Metaforic el „este ca un șobolan deștept și activ, trimite toți confrații în exterior să adune de mâncare. Fiecare aduce ce poate în vizuină. Depozitează proviziile. Le gestionează bine. Este grăsuț, mucalit și bogat”. Dincolo de jocul rafinat al cuvintelor, caracterizarea stilurilor de intervenție ale managerilor în situații de criză, în general, și ale profesorilor în situații de criză educațională, în special, poate conduce la identificarea unei serii de trăsături de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dar viguros, puternic, un Hercule al casei care sărea din scutece direct în acțiuni care bucurau pe mama din ea. Dar nu a fost să fie așa. La naștere băiatul nostru avea ochi negri, părul tot negru și era destul de grăsuț, cântărea 3 kilograme, semn că-i priise bine cu mama lui. Parcă îmi revăd amintirile. În mine amintirile sunt proaspete, lucrează încă. Revăd, retrăiesc perioada dinaintea nașterii copilului. Ardeam eu dar mai ceva ea, să-l avem, să-l purtăm
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele două fete-femei Ostfeld plângând și rupându-și părul cu hohote înalte, dincolo de ușa de sticlă ce ne despărțea și îngustul vestibul. Dna Ostfeld, par contre, era „dulceața pe pământ”: mică, grăsuță, bună gospodină, stăteam ore întregi în bucătăria comună - eu nu aveam acces la baie decât prin curte -, un personaj decupat din Gogol sau din Ury Benador, „gata descrisă”, un aliat al meu contra celor doi Segall, cam dușman de clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se ajungă la o prăpastie în care să curgă un râu. Și încă în plin Tokyo! Cu cât mă gândeam mai mult la cele întâmplate, cu atât mă durea capul mai tare. Mai întâi liftul cel sinistru. Apoi domnișoara cea grăsuță care vorbea fără să i se audă vocea. Și acum altă dandana! Poate ar fi fost mai bine să fi refuzat slujba și să-mi fi văzut de drum. Mă pășteau prea multe primejdii și mă abăteam tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunetele complet. — Dispar sunetele? — Da, zise ea apăsat. A început bruiajul adineauri. Am impresia că s-a întâmplat ceva cu bunicul. Mă auzi? — Da, foarte bine chiar. Era nepoata ciudatului bătrân care îmi făcuse cadou craniul de unicorn. Domnișoara cea grăsuță, îmbrăcată în roz. — Bunicul n-a mai venit deloc, a început și bruiajul... Sigur a pățit ceva. I-am telefonat la laborator, dar nu răspunde. Cred că au pus Întunegrii mâna pe el. Mi-e teamă să nu i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sus se agăța cu toată puterea de ceva ca să nu o lase pe cea de jos să cadă în abis. M-am prins cu și mai multă disperare de funia de nailon. Am deschis ochii din pricina luminii. Fata cea grăsuță îmi lumina fața cu lanterna. M-am apucat cu forță de funie și am încercat din răsputeri să-mi salt partea de jos a corpului pe lespede. — Mișcă repede! Dacă nu, murim amândoi aici, zise ea. Încercam să-mi urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar degeaba. Oricum, de când am coborât în subteran n-am mai făcut pipi. Dar înainte? Înainte de a coborî am condus mașina, am mâncat un hamburger, am văzut cuplul din Skyline. Și mai înainte? Am dormit. Apoi a venit fata asta grăsuță să mă trezească. Oi fi apucat să fac pipi atunci? Nu cred. M-a pus să-mi fac bagajele și-am plecat imediat. N-am apucat nici să merg la toaletă. Dar înainte de asta? Am făcut eu ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine acasă, așa că mi-a luat ceva timp până mi l-am amintit. Nu răspundea nimeni. Am lăsat să sune de cincisprezece ori, am închis și am format iar numărul. Rezultatul a fost același. Nimeni. O fi plecat fata cea grăsuță să-și ia bunicul din subteran? Sau i-au făcut Simbolatorii sau cei din Sistem o vizită de curtoazie. Nu eram îngrijorat, pentru că eram convins că se descurcă. Era uluitoare de-a dreptul. N-avea decât jumătate din anii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
respect. Nu știa popa ce zic Și mă pregătesc așa: - Dragii mei concetățeni, Să știți, ce vă spun e drept. Când sunteți plecați de-acasă Popa-i invitat la masă. De-aveți copii cu părul creț Sau bruneți sau mai grăsuți De pop-al-nostru - sunt făcuți. Popa a fost apostrofat Iar eu de păcat iertat. Stimată doamnă Dumitrescu, încheia corespondenta noastră scrisoarea, cu tot răul anilor ce mă apasă, și-mi este destul de greu mai ales dimineața când văd că nu mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai bată de multe ori calea asta, că drumul este din ce în ce mai rău și mai mult își distruge mașina decât câștigă un ban. Mă concentrez pe peisajul schimbător și pitoresc: dealuri aride, acoperite de tufișuri țepoase, câmpii verzi presărate cu vaci grăsuțe și parcă zâmbărețe și, din loc în loc, coaste ale dealurilor care strălucesc feeric în lumina puternică a soarelui. Quartz, îmi explică taximetristul. Primele zile în Estancia trec rapid. Casa este tot timpul plină de argentinieni veniți să-și petreacă vacanța
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și dulapurile metalice, răscolind dosare, alegînd hîrtii, ocolindu-se cu abilitate cînd ar trebui să se ciocnească. Unul e scund, cu părul negru și des, cu privirea ascunsă sub tufele sprîncenelor și cu maxilarele puternic reliefate. Celălalt e mai înalt, grăsuț, moale în gesturi și cu privirea calmă. Cu ce problemă? întreabă cel scund, oprindu-se o clipă în fața mea. Am fost propus de combinat pentru schimb de locuință, din Cartierul de Nord, la blocul-turn. Tabelul a plecat de la combinat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fiecare deschidere de an universitar. Asta deși ar fi putut ieși, naibii, la pensie de o grămadă de timp. Însă simțul datoriei și adânca preocupare pentru venitorele nostru național nu o lăsau să precupețească vreun efort în luarea salariului, altminteri grăsuț, lună de lună. Liniștea care se lăsase a fost întreruptă de un oftat simultan al celor doi. Moșul dădu iarăși din cap, încuviințându-și parcă un răspuns interior dinaintea unei dileme care-l frământa: " Normal că are tupeu. N-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a desfăcut diplomatu', a scos banii din el și i-a pus, ca un sifilitic, pă pervaz. Cineva care voia să să răzbune. Cineva care știa el ceva...", făcu cu un subînțeles evident bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]