197 matches
-
corectă a sunetelor izolat, în silaba și în cuvânt; identificarea literelor mari și mici de tipar; asocierea fonem-grafem (identificarea literelor la auzul sunetului); scrierea literelor mici și mari de mână, aplicând normele de scriere corectă (mărime, forma, înclinație, distanța); scrierea grafemelor izolat, în silabe și în cuvinte mono și bisilabice prin următoarele procedee: copiere, transcriere, dictare; formarea câmpului de citire de o silaba; citirea / scrierea prin procedeele exersate a unor propoziții ușoare, legate prin înțeles, pe baza suportului imagistic; citirea / scrierea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
efort intelectual și fizic considerabil: elevii se concentrează pentru a asocia fiecare sunet cu litera corespunzătoare, analizează și sintetizează structura fonetica a cuvintelor concomitent cu realizarea elementelor grafice, coordonarea mișcărilor mâinii în timpul scrierii, respectarea unor reguli elementare de execuție a grafemelor. Astfel, pentru a fi realizat scrisul la nivel de deprindere, de automatism, se exersează actele grafice pe tot parcursul perioadei abecedare, dar se continuă și în perioada postabecedară. După execuția corectă a grafismelor din perioada preabecedară, se trece la realizarea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
domeniu în care majoritatea elevilor prezentau o întârziere gravă. În diferite secvențe ale procesului educativ, în mod gradat, progresiv și individual, elevii au fost familiarizați cu computerul, au exersat comenzile simple și au învățat să asocieze litera de pe tastatură cu grafemul care apărea pe ecran (tipărit și scris de mână; în diferite poziții, mărimi). Au recunoscut și citit litera, au scris și citit silabe, pornind de la imagini familiare. Pentru unii copii progresele au fost spectaculoase și îmbunătățirea comportamentului lexicografic a fost
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
iar cuvintele sînt adesea folosite în sine și pentru sine, și nu numai pur și simplu ca procedee referențiale" (1973: 147). Fără a ne ocupa aici de estetică, vom reține în esență faptul că unitățile limbii, de la fonem și de la grafem pînă la construcțiile morfo-sintactice, trecînd prin silabe și numărătoarea lor, precum și reluările semnificanților pot juca un rol structurant. Pentru aceasta, vom urma "Post-scriptumul" din Questions de poétique: [...] Știința limbajului, chemată evident să studieze semnele verbale în toate combinațiile și funcțiile
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bulgărele lui de pămînt). Jocul cu partea fonică a semnelor structurează de asemeni al treilea paragraf. Finalul fiecăruia din cei trei membri este ocupat de un semn care rimează cu gymnASTE: dévASTE [devASTează], chASTE [cAST], bASTE [bASTa]. Fie, dacă socotim grafemele, un număr descrescător de litere care preced finala în /ast/: 4, apoi 3, apoi 2, apoi, în încheiere, o singură literă, așa cum spune ultimul cuvînd din prima parte a poemului: BASTE [basta] (interjecție, francizarea exclamației italiene basta care exprimă indiferența
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o sinecdocă, o pars pro toto, pentru „timp“. „E anul, anul, avvo!“ ar fi echivalentul celebrei invocații rilkeene: „Herr, es ist Zeit, der Sommer war sehr groß!“ — Dar, Herr Professor, ß-ul, scharfes S-ul, n-a fost eliminat cumva dintre grafemele germane, întrebă Carmen Carpen, nu fără o doză de naivitate. — Și care-i problema, ripostă Vasile Elisav. Unele/ unii-ntreabă, ca să se afle-n treabă. Și atât. Scuză-mă, Carmen Carpen, dar aș fi vrut s-ajung, în fine, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
la un caracter tot mai analitic, cu o topica rigidă, în engleză medie și modernă vechea engleză: runica germanica, apoi latină, adusă de scribii irlandezi în sec. VIII. Ortografie etimologica (nu există corespondență între ortografie și pronunțarea actuala: mai multe grafeme pentru același fonem, aceeași grafie cu mai multe valori; multe cuvinte omografe) 102. eschimosa (inupiak, inuktitut, inuit, groenlandeza) O Canada (Nunavut, Nunavik) / N SUA (Alaska), Rusia (NE Siberiei) / C-O Groenlanda (Danemarca) familia eschimo-aleută, ramura inuită; limba polisintetica (tip particular
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tinde în mod natural să ne reamintească de cuvinte cunoscute al căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă simbolismul fonetic și grafic (mimologismele lui Gerard Genette: mimofonia și mimografia). Baudelle găsește resurse conotative ale limbii pe scara sublexicală a grafemelor și morfemelor (de exemplu, la Proust, Borniche conține două secvențe depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor pot fi modificate sau abandonate în cursul redactării, datorită multiplelor seme neprevăzute. Scriitura înzestrează numele propriu cu semnificați suplimentari care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vadă ceva"130. Structurile substantivale: "în somn"131, adverbiale, singure: "e aici?"132, "ce s-a petrecut acolo?"133, sau dublate de substantive cu determinanți nehotărâți: "din afară, din altă lume134" traduc teroarea (non) ființei ubicue a Christinei, iar sublinierea grafemelor redau plusuri de semnificație). Numele lui Egor ("nume ciudat..." 135) dobândește seme aferente datorită ironiei intertextuale din sintagma viteazul nostru Egor. Aluzia la poemul rusesc din secolul al XII-lea despre cneazul Igor Sviatoslavici anticipează eșecul final al personajului proiectat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spiralei, pe verticală sau pe orizontală, al cerului cu pământul, al masculinului cu femininul, al muntelui cu valea etc.155, este totodată și un simbol unificator între motivația "numelor primitive" și arbitrariul "numelor derivate". Personajele marcate în majoritate de acest grafem - d-na și d-nul Solomon, Stamate, Stere, (Vladimir) Săveanu- se află sub semnul șarpelui (a trăi sub semnul șarpelui "echivalează cu perpetuarea unei vieți părelnice, neautentice"156), de unde și necesitatea ceremonialului de invocare și de exorcizare a târâtoarei. Autorul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să nu se mai lase vrăjit de aparențe" (episodul în care Marina i se arată, pe rând, de douăzeci și de șaizeci de ani). Grupul Vasile I. Borza - Vasile Economu - Lixandru V. Gheorghiță - Anca Vogel constituie o unitate prin prezența grafemului V; în primele două, prezența numelui Vasile (basileus "rege, conducător", basileios "regal", v. supra) marchează apartenența în structurile de conducere a acestor reprezentanți ai "puterii și suspiciunii"483; în următoarele două, ideea este redată, mai camuflat, prin inițială situată între
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Aceste cântece și balade vetuste și "melodii arhaice", Leana le interpretează recreându-le: "le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teatrului ca anticipare a revelației morții, numele personajului își relevă motivația. Numele său este strâns legat de moarte: Thanase, formă a numelui Athanásios614 (nemuritor), la care prefixul privativ a nu este păstrat, menține, în schimb, ca în forma de origine, grafemul h. Prenumele reproduce un vechi nume personal grecesc, Hierónymos, alcătuit din hieros "sfânt, sacru" și onoma "nume", la origine nume cu valoare mistică 615, așa cum și viziunea asupra spectacolului devine o soteriologie, o tehnică a mântuirii, o pregătire neîntreruptă pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ultimă prin care omul devine stăpân asupra timpului și planta care redă tinerețea. Pentru cel ce trăiește în mit, limbajul nu poate fi decât unul "ascuns"; asupra lui, Maestrul atrage atenția de mai multe ori (și, împreună cu el, Eliade, marcând grafemele prin altfel de caractere și creând plusuri de semnificație), opunând cele două tipuri de limbaj: cel de toate zilele "acum vorbim în limbajul de toate zilele" și limbajul mistic. În primul cod, cel "de toate zilele" se situează Albini și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mântuleasa) care poate schimba identitatea oricui, dar a cărui identitate n-o cunoaște decât pădurarul. În Șarpele se întâlnește desemnarea rigidă cu nume de substituție pentru numele tabuizat. Aici, motivația grafică a numelui se intersectează cu un "mitologem" românesc: șarpele-balaur. Grafemul care marchează majoritatea numelor din Șarpele unifică simbolic motivația "numelor primitive" și arbitrariul "numelor derivate". Evidența grafemului continuă și în Secretul dr. Honigberger, aventura protagonistului s-ar putea rezuma ca o trecere (Mare Trecere) de pe strada S în Shambala. Personajele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se întâlnește desemnarea rigidă cu nume de substituție pentru numele tabuizat. Aici, motivația grafică a numelui se intersectează cu un "mitologem" românesc: șarpele-balaur. Grafemul care marchează majoritatea numelor din Șarpele unifică simbolic motivația "numelor primitive" și arbitrariul "numelor derivate". Evidența grafemului continuă și în Secretul dr. Honigberger, aventura protagonistului s-ar putea rezuma ca o trecere (Mare Trecere) de pe strada S în Shambala. Personajele feminine din viața dr. Zerlendi, preocupat de biografia dr. Honigberger se numesc Sofia și Smaranda. Strada pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rezuma ca o trecere (Mare Trecere) de pe strada S în Shambala. Personajele feminine din viața dr. Zerlendi, preocupat de biografia dr. Honigberger se numesc Sofia și Smaranda. Strada pe care se află casa din alte timpuri, este marcată prin același grafem simbol, S: "Era, parcă, un alt văzduh aici. O lume care se stinsese cu încetul în celelalte cartiere mândre ale capitalei și care se păstrase aici cuviincioasă, fără agonia decrepitudinii și a mizeriei. Era o casă boierească de pe vremuri, dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
identice". Numele se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță -Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina, Iancu - Enache. În aceste exemple, sinonimia se realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități diferite de interpretare și valorificare. Lumea ficțională eliadescă devine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obținut mai tîrziu, după cîteva secole de cultivare și de prelucrare și prin antrenarea ei în îndeplinirea unor funcții sociale. Pe de altă parte, uneori, limbile s-au sprijinit unele pe altele în formarea aspectului lor literar, de la furnizarea unor grafeme (semne grafice pentru notarea sunetelor) și pînă la influențări în lexic, în prozodie, în realizarea de construcții fixe etc. Există, așadar, motive pentru a admite că, în discuția referitoare la limbile literare, trebuie avute în vedere mai multe elemente: momentul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cînd a menținut unele grafii etimologizante, precum adunc și sunt, fiindcă editorii inculți de mai tîrziu le-au preluat, crezînd că sînt fapte de limbă. După 1900, Maiorescu a aderat în totalitate la principiul fonetic, încît a renunțat defintiv la grafeme precum â și ĕ și, desigur, la relicvele etimologizante, precum forma sunt. Această evoluție a sa nu a constituit însă o lecție decît pentru puțini dintre numeroșii critici de mai tîrziu, aceștia fiind, cu foarte puține excepții, mult sub nivelul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
XX-lea. 21 Ajungem astfel, în sfârșit, la discutarea "teoriei straturilor" Wellek și Warren, întrebându-se ce este un poem, ori o operă literară în genere, resping succesiv teoriile mai vechi care le identificau cu o secvență de sunete ori grafeme (azi imposibil de crezut, de altfel), cu suma interpretărilor realizate în istorie (relativizare) sau cu "trăirile" cititorului (teorie psihologică seducătoare, audiată și în România), apoi pe urmele structuraliștilor indicați la începutul acestor considerații, se pronunță astfel: Credem că ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
grafia limbii croate. Vrzić propune o grafie mai apropiată de cea a croatei, numai cu trei litere care nu sunt în aceasta. Această grafie este destinată vorbitorilor, aceștia fiind școlarizați în croată, și celor care vor să învețe limba. Iată grafemele diferite de cele din româna standard cel puțin în una din aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
caractere de control învechite, care indică cum trebuie procesat textul propriu-zis), iar restul de 95 sunt imprimabile. Setul de caractere ASCII conține 128 de caractere: litere mari și mici, numere, elemente de punctuație și coduri de control, cum ar fi grafemul ce marchează sfârșitul unei linii de text. Fiecare literă este reprezentată de un număr. De exemplu, litera A este reprezentată prin numărul 65, în timp ce pentru litera z este alocat numărul 122. Există mai multe extensii ale standardului ASCII, descrise de
ASCII () [Corola-website/Science/296556_a_297885]
-
reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvînt în parte. Cea mai simplă ortografie fonemică este aceea care prezintă o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
de stressuri care traumatizează copilul, de atitudini care frustrează subiectul. Dislexia și disgrafia constau în incapacitatea copilului de a învăța citirea și respectiv scrierea. Școlarul cu astfel de tulburări face confuzii constante și repetate între fonemele asemănătoare acustic, literele și grafemele lor, inversiuni, adăugiri și omisiuni de litere și grafeme. Asemenea fenomene au loc și la nivelul cuvintelor și chiar al propozițiilor. În același timp, intervin greutăți în combinarea cuvintelor în unități mai mari de limbaj. Apar uneori și tulburări ale
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]