213 matches
-
noastre, sub un strat de plastic uniform. Arta, cuvânt-ripolin, cuvânt-palimpsest, în care fiecare epocă, pentru a le impune celorlalte propriile ei credințe, le șterge imperturbabil pe cele ale precedentelor. Minciuni lucrative: "Istoria generală a picturii" sau "Enciclopedia artei universale". Minciună grandilocventă: "Mereu învăluit în istorie, dar asemănător sieși din Sumer până la școala de la Paris, actul creator menține de-a lungul secolelor o recucerire la fel de veche ca omul" (Malraux). Minciună utilă, inclusiv pentru iubitorii adevărului: Muzeul Luvru. În numele cui se scot în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare incompatibilă cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
maestrul și presupusul bucătar personal, că foamea a și început să mă roadă cu dinți și mai ascuțiți. Abia acum mă simt provocat să schițez scenariul unui film polițist în care arta culinară est-europeană îi provoacă generalului Patton o dispoziție grandilocventă, îndemnând la un nou război, dar maestrului meu îi pune viața în pericol, căci guralivul cu chef de război nu este doar pentru NKVD-ul rusesc o pacoste ce se cere lichidată: și serviciile secrete vest-europene plănuiesc să-l înlăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și alte prezențe misterioase, între care revenirea obsesivă a balenei albe, finalmente răpusă, este apariția cea mai importantă (de fapt, Lowell, Ahab, Moby Dick sunt toți de prin partea locului, de pe țărmurile apropiate de Nantucket Island). Discursul, uneori măreț, alteori grandilocvent, culminează în misterioasa afirmație care și încheie poemul, "The Lord survives the rainbow of His will" (Domnul supraviețuiește curcubeului voinței Sale). Dacă Domnul supraviețuiește curcubeului voinței Sale, Robert supraviețuiește morții tatălui (1950) și mamei (1954), dar aceste evenimente îl marchează
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
reprezentative pentru întreaga sa creație. Artist cu o vitalitate remar- cabilă, așezată bine în parametrii unei disci- pline riguroase, va fi în continuare o prezență statornică și pilduitoare, discretă și atractivă pentru elevii și confrații săi generând prietenii durabile. Manifestărilor grandilocvente le pre- feră tihna studiului migălos în intimitatea su- biectelor preferate. Om al măsurii și echili- brului, preferă dialogurile tacite cu maeștrii de odinioară ale căror capodopere a avut prilejul să le studieze pe îndelete în îndelungatele sale șederi în
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca dezlănțuiri patetice, grandilocvent naționaliste și mesianice, orientarea fiind luată cu împrumut din discursul oficial. Simplistă formal, decupată în câte trei acte, fiecare fiind segmentat în tablouri cu replici scurte și precise, seria Oameni în luptă propune scenarii de acțiune (tipărire de manifeste, sabotaje
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
inspirație este, cum recomanda și altora, lirica populară, versurile lui Alecsandri și Bolintineanu. El dă glas sentimentelor de suferință și revoltă împotriva opresiunii, invocă strămoșii, pe Traian, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu, are viziunea unității naționale. Maniera greoaie, retorica grandilocventă, stilul fără timbru particular sunt ale unui poet depășit de vremuri. În „Familia” se publică mai întâi proza lui, parțial adunată în volume: Novele (I-III,1872-1874) și De la sate (1883), romanele Sclavul amorului (I-III, 1873-1875), Ranele națiunii (I-
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
unei acțiuni ferme care să împiedice cucerirea capitalelor est-europene de către comuniști. Totuși, fără amenințarea implicită cu forța, e dificil să ne dăm seama cum ar fi putut puterile occidentale să împiedice evoluția politică aflată în plină desfășurare în zonă. Declarațiile grandilocvente creau pur și simplu confuzie în rîndul elementelor politice pro-occidentale. Deși au venit la putere regimuri dominate de sovietici în Bulgaria și România și guverne comuniste în Albania și Iugoslavia, Grecia a mers spre sfîrșitul războiului pe o cale diferită
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor și vorbește patetic despre „neam“, despre „credința omului simplu“ și despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naționale: noi care am suferit, noi pe care „ei“ vor să ne distrugă, noi care suntem creștini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuți, noi care doinim, jelim și învingem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de pregătire câteva ceasuri de reflexie în spațiul acestui muzeu. Ar vedea, mai întâi, că o casă de ministru nu e, obligatoriu, un decor hollywoodian. Că luxul poate avea un dozaj cuviincios, valorificând mai curând bunul-gust (și bunul-simț) decât fastul grandilocvent. Nu mari plăci de marmură, nu băi de harem, nu feronerii aurite, nu mobilier imperial. Cât despre colecția de obiecte prețioase găzduită în camerele de dimensiuni mai degrabă reduse ale casei, de la sculptură mică la maiolică și gravură, de la monede
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Unde se află centrul, adică nucleul radiant al poeziei lui Macedonski?” Răspunsul este edificator: „ Un romantism de tip byronian, care naște semeția și satanismul, un altul lamartinian înălțându-se ca aburii dimineții din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandilocvent și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism aproape sintetic e silit să conviețuiască, în impresia cititorului, destul de contrazicător, cu formalismul parnasian al unui Hérédia și D’Annunzio, cu entuziasmul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cetății, el clama Încrezător: „Înjugă speranța/ Pe carul durerii tale; Pășește vâltoarea/Și mergi Înainte”. (Petardăă. Câte o Scrisoare de la Nistru, câte o Elegie, câte un Psalm Încredințează că „toată Basarabia i-un țintirim”; În replică se conturează limbajul retoric, grandilocvent, „Voi cuprinde În pieptu-mi și țări și Pământul”. O chemare de dincolo sună În modul unui Goga „Mă chiamă pământul,/Mă chiamă și ziua și noaptea”. Precum Cotruș, tribunul, se adresează unui „frate dârz ca un munte”. Pe de altă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dou? niveluri, confer? fă?adelor unitate ?i monumentalitate; c�ț despre colonada tamburului domului, aceasta face trimitere la Tempietto a lui Bramante. �n sf�r?it, siluetele oarecum baroce ale turnurilor fă?adei de vest anun?? unele efecte iluzioniste sau grandilocvente ale interiorului. Aceast? arhitectur?-spectacol, pu?în st�njenit? de dimensiunile sale, este totu?i o verig? esen?ial? �n istoria bisericilor cu dom, de dup? catedrală din Floren?a. Printre construc?iile civile ale lui Wren, bibliotecă de la Trinity
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Unde se află centrul, adică nucleul radiant al poeziei lui Macedonski?" Răspunsul este edificator: " Un romantism de tip byronian, care naște semeția și satanismul, un altul lamartinian înălțându-se ca aburii dimineții din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandilocvent și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism aproape sintetic e silit să conviețuiască, în impresia cititorului, destul de contrazicător, cu formalismul parnasian al unui Hérédia și D’Annunzio, cu entuziasmul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în mare gospodărie socialistă"8. Eliberarea femeii din această sclavie urma să se producă prin socializarea muncii domestice, care avea în vedere înființarea de cantine, creșe și grădinițe de copii, "mijloace simple, de toate zilele, care nu presupun nimic pompos, grandilocvent și solemn, care sunt în stare să elibereze într-adevăr femeia, care sunt în stare să reducă și să desființeze, într-adevăr, inegalitatea ei cu bărbatul în ceea ce privește rolul ei în producția socială și în viața socială"9. Arătând că, într-
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
operează un marcaj al diferențelor intergrupale și intragrupale; • mobilizează prin Încurajarea conflictului ideologic; • se prezintă ca o.abstracțiune protejată, ca un ideal de viață; • se exprimă printr-o formulă (termen) care etichetează; • practică o retorică a emfazei (gesturi solemne, expresii grandilocvente, omagii „vibrante”, repetiții sistematice), Își confecționează o „limbă de lemn” proprie. Beneficiind de o experiență care ne-a marcat, noi puteam constata că nexusurile care ne-au format și Însoțit o bună parte din viață ascund, prin invocarea sentimentelor generoase
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la Geneva în timpul C.S.C.E. și aniversarea centenarului Tudor Arghezi, de la Moscova. Din anul 1984, deși timpul îmi era încărcat cu vizite și evenimente, am reținut numai două întâmplări care îmi atrag atenția și mă obligă să fac unele comentarii: manifestările grandilocvente de la 23 August, în condițiile când priveam, pentru prima oară, defilările din tribuna oficială, alături de ambasadorii acreditați în România și participarea, tot pentru prima oară, în lojile rezervate șefilor misiunilor diplomatice, acreditați la București, la lucrările celui de al XIII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
alt tip pe la etajele superioare. Urmarea firească a acestei stări de grație a fost că am început să scriu. Poezie, ce altceva ? De fapt, poezie e un fel de-a spune, pentru că ce scriam eu erau simple însemnări penibile și grandilocvente. Iată, spre exemplu, una care se numea „Diluviu“ : „Dacă aș deschide gura/ să spun ceva,/ aș voma o masă scîrboasă/ de cuvinte destinate/ țelului suprem/ de a trăi.// Fiți fără grijă, oameni buni,/ (n-o să vă- necați)/ niciodată nu voi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și a exacerbării care răspunde unui deficit eveni- mențial. Avem însă și o inversiune a acestei optici. Nara- torul sesizează cu asupra de măsură fapte care sunt topite în anodinul provinciei, celui de la Centru îi sar în ochi tocmai întrebuințările grandilocvente, inadecvate ale unor mărci de identificare cu Centrul, dar și episoade care sunt metabolizate perfect în spațiul provinciei. În cele din urmă, acest dispozitiv este ambivalent, cele patru episoade sunt non-evenimente pentru locuitorii urbei, iar naratorul con- trariat le aduce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din care face parte : „- Știi ce-ar trebui la noi ? zice Nae. - Ce ? - O tiranie ca în Rusia... ăs.n.Ă Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi că se petrece, nu poți pentru ca...”. Formularea abruptă și grandilocventă nu este singulară, îi corespund reacțiile vituperante ale unui patriotism puni- tiv care apelează la o formă de justiție radicală, astăzi am numi-o de reflex totalitar. Nu de puține ori am auzit vehicu- larea unui fragment inervat retoric din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuit-o pacifist. Aceste „pasiuni” sunt la rândul lor confi- gurate după clișee mediatice, ziarul constituind resursa inepuizabilă de clișee și mediul nu doar informativ, ci și formativ al cuplului. Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu permite cele mai radicale măsuri în slujba cetățeanului onest care se con- sideră, fără îndoială, Lefter Popescu, acesta se adresează printr-un efect retoric bulversant Secolului căruia îi este contemporan. Sublimul constituie expresia înălțătoare a unei invective generalizate lansate grandilocvent de către un mic funcționar epocii lui, epocă ce urmează a înregistra un eveniment major, dispariția a două bilete de loterie. Episodul este amplificat de retorica grandioasă și gesti- culația abundentă. În oglinda secolului, micul funcționar își răsfrânge statura unui revoltat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al istoriei universale. Invocarea unei figuri cu caracter emble- matic precum cea a lui Garibaldi indică cel puțin raportarea la un context mai larg. Registrul stilistic propriu scrierilor memorialistice sau discursului istoric este foarte curând bruiat de elementele unei retorici grandilocvente, propriu unui discurs politic avântat. Cuvântul „a sugruma” induce acest efect patetic, descărcarea afectivă improprie discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]