1,698 matches
-
se întoarcă spre el. Nu știe că o cheamă Sophia, nu știe nimic despre ea. Dar o să afle. Ea o să-și întoarcă fața spre el. Da. O să se întoarcă. Fie și numai ca să meargă la barul ăla cu tejgheaua de granit. Cred că proprietarul stabili mentului a comandat-o în Italia. Un snob. Sophia o să meargă până la bar și o să-și comande ceva de băut. Și atunci, o să-i vadă fața. Așteaptă. Așteaptă ca Sophia să se întoarcă, să se dezvăluie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se simte bine în hainele astea. Întoarce-te. Întoarce-te și uită-te la mine. Îți ordon. Își mușcă buza de jos, involuntar. E doar o reacție firească, de enervare. Gata. Destul. Totul are o limită. Pleacă de lângă tejgheaua de granit și merge prin tre oameni, cu paharul de gin tonic în mână și nu-și slăbește din ochi victima, numită Sophia. Și nu are nici cea mai mică idee cum o cheamă. E deja ridicol. Trece printre oameni care vorbesc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
problemele, viața începuse să cam scârțâie, așa cum scârțâia și zăpada sub cizmele lui Napoleon la retragerea din Rusia. Monumentul îl găsi pe măsură "locatarului" impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo sunt rămășițele celui care fusese cândva stăpânul Europei îl cuprinse un fior, amintindu-și de cuvintele ecleziastului "deșertăciune, toate sunt deșertăciuni"! Își mai zise că așa o fi, dar de la el ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce pare des-frînat e constrîns de-o frînă moral-prozodică a face cu modestie cîțiva pași înapoi. Temerar prin ingeniozitatea spectacolului d-
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
acum, refăcută în stilul roman, dar cu adăugiri gotice și baroce, cuprinde în ogivele ei istorii telescopate, care nu se agresează și nu agasează. Dimpotrivă, odihnesc ochiul - înlocuit tot mai des, din păcate, cu camera - cînd trece de la coloanele de granit la dantelăriile altarului, și la cămașa sfîntă expusă într-o raclă. Sînt, acestea două, locuri la care te oprești și ca turist pe cont propriu, dotat, cel mult, cu un ghid care-și merită banii. Dacă nu vrei așa, vizita
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
stea polară, cu oțelari a căror musculatură era mult mai vîrtoasă decît materia care clocotea în cazane, cu macaragii, strungari și cu toate variantele de constructori împrăștiați pe șantierele patriei. în același timp, milioane de tone de marmoră, bronz, ghips, granit, bazalt, alabastru, ciment, inox, alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte materiale mai vechi sau mai noi au fost modelate, cioplite, turnate, suflate, polisate, lustruite în tot atîtea ipostaze de eroi ai unei clase al cărei destin istoric părea să fie
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
stă în-chis un trecut ma-gic, apoi pe uși-le mari din față, des-chi-se spre soa-re-le în-ce-pu-tu-lui de iu-nie și spre pri-ve-liș-tea pră-foa-să a la-cu-lui de moloz, si in jos, pe scări, trăn-că-nind și vo-ci-fe-rând vic-to-rioa-să. Odată, această scară im-pu-nă-toa-re de granit dă-dea spre o pe-lu-ză largă, cu tu-fi-șuri si-me-tri-ce; dar ne-voi-le au-to-mo-bi-lu-lui au ciuntit și apoi au în-ghi-țit cu totul spațiul asta, lărgind Til-den Avenue (re-bo-te-za-tă ast-fel în semn de pro-test de că-tre con-si-liul orășenesc ma-jo-ri-tar de-mo-crat
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
ma-jo-ri-tar de-mo-crat, după furtul din 1877 al pre-zi-den-ția-le-lor de că-tre o co-mi-sie elec-to-ra-lă do-mi-na-tă de re-pu-bli-cani, în câr-dă-șie cu Sudul ne-răb-dă-tor să sca-pe de pro-tec-ția acor-da-tă po-pu-la-ției sale de cu-loa-re de că-tre tru-pe-le Nor-du-lui), ast-fel că ul-ti-ma treaptă de granit da di-rect pe trotuar, un trotuar se-pa-rat de asfaltul străzii de o fâșie în-gus-tă de iar-bă, care ră-mâ-ne ver-de doar câ-te-va săptămâni pe an, îna-in-te că ar-și-ța verii și un lung șir de pași ne-pă-să-tori să transforme ve-ge-ta-ția pri-mă-vă-ra-ti-că în-tr-o
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
Oamenii sunt meschini. Când mă supăr, pe acela pe care-l ating, ți-am spus, îl ofer neantului. Tu însă ești nevinovat și vii de pe o stea. Mi-e milă de tine, ești atât de plăpând pe Pământul acesta de granit! Aș putea să te ajut într-o zi, când o să-ți fie dor de planeta ta. Aș putea... Dacă ai să vrei, mă chemi, și eu vin. MICUL PRINȚ: Am înțeles prea bine. Am să mă gândesc. Dar de ce vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Erfahrung: “În măsura în care legile matematicii se referă la realitate, nu sunt sigure; iar în măsura în care sunt sigure, nu se referă la realitate” Apoi șlagărul gândurilor mele de toamnă cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un rock, / Dans cu noroc. Cutezi / Să nechezi?/ Hm! Calul belit/ E vestit.” Sunt în sfârșit, mai mult decât frapat, cred, de ceea ce scriam prin mai ’77
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
staccato a mitralierelor și contrapunctul gurilor de foc. Războiul nu mi-a plăcut totuși niciodată: prea multă lume Înghesuită pe spații mici, prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deja restaurante fast-food, peste tot străluceau reclame, mașini treceau În viteză, ca visurile dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
istoria arhitecturii moderne chineze". Hotelul Păcii din Shanghai a fost construit în 1929. La început a purtat numele Huamao. Este o clădire cu o înălțime de 77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare parte a resurselor și așa reduse ale planetei, În timp ce populația era decimată de mutații genetice și de boli. Ultimul om rămas a pierit și el Într-un viscol cumplit, În timp ce Încerca să tragă după el un bloc enorm de granit din Michigan. CÎteva secole mai tîrziu, o specie ce călătorea prin spațiu a aterizat Într-adevăr pe Pămînt. Aceasta a fost uimită cînd a văzut uriașa piramidă neterminată, și a construit aici un mare centru de cercetare, doar ca să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
după un model făurit de un singur gând...Acesta este ideocratul [...] care s-a crezut chemat și ales spre a fi purtătorul raționalității omenești. Trăsăturile sale sunt: credința dogmatică în puterea intelectului de a pune lumea în ordine, forța de granit a convingerilor sale, pe care nimic nu le-ar fi putut clătina, nici chiar puterea de negație a realității [...] Ideocratul s-a născut, așadar, în cadrul curentului anarhic european (iacobinismului) și a inaugurat era suprastructurilor totalitare prin cele două mari experiențe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
douăzeci de mii de dolari, mai bune ca alea naturale, și de cele mai multe ori Brandy ne arată și nouă pozele. Sari cu trei săptămâni în urmă, când eram într-o casă mare din Spokane, Washington. Eram într-un castel de granit de pe South Hill, cu Spokane lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
învolburate. Asta-i mai rău. Popândăi săpând bârloguri subterane. Păsări cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor. Proprietarii castelului de granit veneau pe drumul de acces. Brandy Alexander, cu ochii dilatați, abia mai respirând într-un pat cu apă din Spokane, zice: — Rona Barrett. Rona Barrett este noua mea Ființă Supremă. Sari la Brandy în Lincoln Town Car, zicând: — Rona Barrett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt la școală. Nu lucrează, dar nici nu sunt casnice. Nu-s gospodine. Educate, desigur, dar nu din cale-afară de deștepte. Au ajutoare pentru muncile grele. Angajează specialiști. Altfel ar folosi un praf de curățat nepotrivit distrugându-și blaturile de granit și dalele de gresie. Ar pune un îngrășământ nepotrivit și plantele decorative din grădină s-ar usca. Ar alege vopseaua nepotrivită și toate eforturilor lor minuțioase, toată investiția lor ar avea de suferit. Cum copiii sunt la școală și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și străbunii noștri și-au refăcut forțele ca voinicul din poveste, transformând înfrângerile în strălucite victorii. Râuri frumoase dătătoare de viață țâșnesc din culmile acestor munți în salturi sălbatice și curg printre prăpăstii adânci. Vegetația se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de Eau Sauvage pe care i l-am făcut cadou Înainte de plecare: Ia-l tu, i-am zis, a costat două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]