12,265 matches
-
colaboratori ai săi: distinsa doamna Donatella Donați, profesoara, jurnalista și scriitoare (societara și a Societății Scriitorilor Francezi), director responsabil al revistei „Poesia é” (periodic al Centrului Mondial de Poezie și Cultură), și domnul Ermanno Carini, specialist În italiană, latină și greacă, redactor la revistele „Poesia é” și „Studii leopardiene”, responsabilul mării Biblioteci Leopardiene (a celor două centre). De un real sprijin le este contesă Anna Leopardi, descendentă a poetului, care locuiește Într-o aripa a palatului. O parte dintre sălile acestuia
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
unguri și români , iar după război a rămas În Regat. După casa doamnei Iutzi, urmau câteva case vechi, dar frumoase, cu stucaturi maiestoase În jurul ferestrelor, cu uși grele sculptate și porți Înalte din fier forjat; unele fuseseră părăsite de armatorii greci când a venit războiul, apoi Închiriate diverșilor oameni veniți În oraș cu servicii la marile Întreprinderi dunărene, sau refugiați din alte părți ale țării ocupate de ruși, mai ales din Bucovina și Basarabia. Într una din aceste case locuia amica
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
dispărut, în emoționantul sau elogiu la adresa acestuia. Aceste cuvinte au o rezonanță atât de profundă și vibrantă cum numai un afro-american o poate exprima cu ecouri de la Martin Luther King. Long ne explică semnificația cuvântului Eliade, de la “helios”, în limba greacă “soare”, “lumină”, pe când Mircea provine din cuvântul slav “mir”, care este pace, sau lumea, cosmosul. “În acest nume găsim destinul lui”. Și cu aceeași voce de profet declama: “o mare viața a părăsit această lume”. După care Long ne arata
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Ténèbre chez Grégoire de Nysse ..., col. 1872 1835. footnote>. „Beția trează” este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu: „Acestea zicându-le Cuvântul către mireasă (suflet - n.n.)<footnote În limba greacă sufletul este de genul feminin. footnote>, îmbie prietenilor tainele Evangheliei, zicând: «Mâncați, prietenii Mei, și beți, și vă îmbătați, frații Mei». Căci cel ce cunoaște cuvintele tainice ale Evangheliei nu va vedea nici o deosebire între cuvintele de aici și învățătura
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
7, col. 2312-2337; J. Leclerq, Jour d’Ivresse, în Vie Spirituelle, 76, 1947, p. 574-591. footnote>. Anterior Sfântului Grigorie, Filon Alexandrinul (n. 25 î. Hr. d. 40 d. Hr.)<footnote Filon din Alexandria a fost un filosof mistic evreu de limba greacă din Egipt, șeful școlii iudeo alexandrine. footnote> utilizează termenul „beție” pentru a descrie o stare de extaz, din perspectiva profeției și a uniunii mistice<footnote Philon, Opera, Londra, ed. Mangey, 1742, I.103.32; I.60.31; I.16.22
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
ne dau mai multă credință, ne smeresc și ne învață să ne rugăm și să cerem sfat. Sfântul Paisie Velicikovski, cel mai mare propagator al filosofiei patristice din secolul al XVIII-lea și cel care a tradus Filocalia din limba greacă în limba slavonă („Dobrotoliubie”) în anul 1793, declanșând astfel o amplă mișcare de renaștere duhovnicească întemeiată pe întoarcerea la Părinții filocalici și rugăciunea lui Iisus, referindu-se la cauzele îngăduirii ispitelor de către Dumnezeu, învață că „după a Sa rânduială sloboade
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
specifică Greciei antice prezintă următoarea particularitate : două sau mai multe grupuri intonează la unison aceeași melodie, în timp ce un grup urcă la octavă, păstrând însă nealterat desenul melodic. Aceste două tipuri de antifonie - cea așa-zis clasică și cea de tip grec - se regăsesc și astăzi în diferitele repertorii din nordul Africii, dar și în muzicile populare din unele regiuni de pe teritoriul Spaniei - provinciile Andaluzia și Murcia. În Maroc, transformarea responsorialului în antifonie - preluarea de către un cor a rolului deținut de solist
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
în arhitectura-i hiperbolică, de asemenea, punctele de vedere artistic și filozofic ale domeniului tratat. Ceeace l-a minunat din primul moment, poate, pe Maestru, a fost, probabil, analogia, diverse similitudini, dintre metrica jocului nostru popular și aceea a versului grec. Cu o intuiție proprie genialității, el vede în pașii, timpii și măsurile acestui joc, dactili, spondei, trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
macedonean vechi (în cap cu Alexandru cel Mare și Aristotel), a neamului și cîntării, deci, cu nume phrygian, a miturilor orfice și dionisiace... Și aș veni și eu cu o stranie lămurire, emițînd părerea că analogia, similitudinea dintre metrica versului grec și aceea a jocului nostru popular să nu fie numaidecît datorită unei evazii a sudului asupra nordului, ori a nordului asupra sudului; ori unui proces mai larg, de osmoză, între nord și sud, ci pur și simplu unei răsăriri spontane
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
55, Roma, Libreria Herder, 1966), a se vedea R. Leys, L’Image de Dieu chez saint Grégoire de Nysse, Desclée De Brouwer, Bruxelles et Paris, 1951, Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 225. footnote>. În timp ce numeroși dintre primii Părinți Greci vorbiseră de participarea la Dumnezeu Însuși prin slava Duhului Sfânt, și deși Sfântul Grigorie de Nazianz pusese bazele acestui concept prin insistența sa asupra homoousion<footnote De o ființă. footnote> al Duhului Sfânt, Sfântul Grigorie de Nyssa a fost cel
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
lui Demétrios, care „cercetează hoitul lui Fric de sub mărăcini, burta lui cusută și gri-vineție, umflată și legănându-se ba Într-o parte, ba În cealaltă a lumii”. Proiecțiile biologice nasc monstruozități, profilând declinul realității imaginate. O frază ca aceasta: „Femeile grece călăresc pe valuri și așteaptă Întîmplările/ viitoare: un prunc zbierînd În mătasea de sînge!/ Bărbații se-adună, mănîncă placenta din femeia ce/ naște:/ grecii-și mănîncă alene copiii” nu poate fi ipostaziată drept o „impregnare cu Eros a universului”, citându
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
discursul erotic al Cântării permite exprimarea acestei gândiri<footnote Ibidem, p. 92-93. footnote>. Harrison discută Și inversiunea de sexe, prin care căsătoria dintre un iubit Și sophia feminină este declarată a fi aceeași precum căsătoria dintre suflet (psyche în limba greacă veche e de genul feminin) Și Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu este epectatică. Vederea Lui în întuneric. Să notăm mai întâi de toate ceea ce precizează Sfântul Grigorie în chiar secțiunea omiliei a treia<footnote Omilia a III-a, GNO, VI:91
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Pentru a explica ce simte sufletul rănit astfel, el apelează la tropul antic al străpungerii dulce-amărui a dragostei, astfel că textul vorbește de „rana dulce a Celui care este săgeata aleasă”<footnote Asupra istoricului acestei teme în literatura Și filosofia greacă, interesant este studiul semnat de Anne Carson, EROS the Bittersweet. An Essay, Princeton University Press, 1986. footnote>. Origen continuă prin a explica efectul emoțional al rănii invitând retoric cititorul să-Și imagineze o panoplie bogată de senzații, cogniții Și speranțe
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
vrednicie, totuși socotesc lucru evlavios să încerc cel puțin. Slăbiciunea mea o mângâie Domnul prin cuvintele: <<Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, nici odinioară>> (In., 1, 18)<footnote Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, cateheza VI, 5, traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, p. 83. footnote>. Urmând tradiția răsăriteană, Sfântul Grigorie Palama zice: Într-adevăr, ceea ce nu poate fi văzut de nimeni, fie acela Moise sau Pavel, cel ce s-a înălțat până la
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
diferența dintre masculin și feminin este rareori clară și niciodată definitivă.” Un alt obiect-simbol care accentuează această dimensiune a textului este tabachera Dorei, orferită cadou de Sascha, tabacheră În interiorul căreia era gravat „Cutia Pandorei”, obiect ce, În final, asemenea mitului grec din care se revarsă toate relele, se va dovedi a ascunde o bucată de film, dovadă incriminatorie a unor activități ilegale, totodată pretext al Întregii intrigi de factură polițistă. Acțiunea este, la rândul ei, deviantă prin simplul spectru de posibilități
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
de Gabriel Ștrempel<footnote Ștrempel, Gabriel - Catalogul manuscriselor românești B. A. R., vol. I, 1 - 1600, vol. II, 1601 - 3100, vol. III, 3101 - 4413, vol. IV, 4414 - 5920, București, Editura științifică și enciclopedică, 1978, 1983, 1987, 1992. footnote>, în limba greacă: de Constantin Litzica<footnote Litzica, Constantin Catalogul manuscriselor grecești, București, Edițiunea Academiei Române, 1909 footnote>, de Nestor Camariano<footnote Camariano, Nestor Catalogul manuscriselor grecești, tom II, București, 1940. footnote>, și de Mihai Caratașu<footnote Caratașu, Mihai - Catalogul manuscriselor grecești din B.
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
1000 de documente, număr care ulterior s-a dovedit a fi departe de a acoperi realitatea, numai în Athos fiind identificate până în prezent și prezentate circa 500 de manuscrise datorate românilor, scrise cu semiografie muzicală bizantină, în limba română și greacă, de către muzicieni români<footnote Vasile, Vasile Tezaur muzical românesc din Muntele Athos, vol. I și vol. II, București, Editura muzicală, 2007 și 2008, volumul III în curs de tipărire; footnote>. Se impune observația că psalții români au creat și scris
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
footnote Vasile, Vasile Tezaur muzical românesc din Muntele Athos, vol. I și vol. II, București, Editura muzicală, 2007 și 2008, volumul III în curs de tipărire; footnote>. Se impune observația că psalții români au creat și scris cântări în limba greacă în perioada în care limba română nu căpătase dreptul de limbă liturgică și creațiile lor fac parte deopotrivă din patrimoniul spiritual ortodox dar și din cel românesc, acești creatori fiind cunoscuți sub nunele generalizat de Moldovlahi, sau vlahi: Iovașcu Vlahul
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
XX - lea. Dintre creațiile copiate în aceste antologii - multe traduceri sau preluări din alte culegeri similare care circulau în epocă - merită amintite cele aparținând marilor psalți constantinopolitani: Petru Lampadarie, Grigorie Lampadarie, Petru Vizantie, Theodor Fokaeos sau unor psalți de limbă greacă stabiliți la noi în țară, ca Dionisie Fotino, sau Petru Efesiu etc. Într-o formă sintetică cele patru manuscrise integrale caligrafiate de Neofit (două sunt coligatele menționate) sunt: Manuscrisul nr. 34 - Chinonicar datat în anul 1847, fiind scris cu litere
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
o situație asemănătoare sunt unele cărți și manuscrise muzicale din fondul Mănăstirii Sinaia provenind de la unul și același psalt, amintit mai sus, Gheorghe Ucenescu - ucenic al lui Varlaam Barancescu Sinaitul și al lui Anton Pann caligraf și traducător din limba greacă a unui important fond de cântări de cult, considerat deopotrivă de muzicologi și bizantinologi „psalt cu ca mai mare autoritate în Transilvania secolului XIX (...) profesor eminent, folclorist, compozitor, copist caligraf, pictor și miniaturist”<footnote onescu, Gheorghe C. Muzica bisericească în
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
Sfântului Munte Athos și un altul de la Înălțare, scrise ulterior. În subsolul filei se poate descifra numele lui Ucenescu și anul 1851, dar caligrafia nu-i aparține și este evident că cel care a copiat manuscrisul nu știa bine limba greacă. Cele patru manuscrise muzicale caligrafiate de Ucenescu poartă numere de inventar proprii, ceea ce înlesnește realizarea unui prim catalog al manuscriselor sale. Așa cum constata lucrarea de doctorat citată, ne lipsesc în prezent doar două dintre acestea și anume cele purtând în
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
abandonase. Pentru un timp, platonicienii i-au satisfăcut setea de „știința ființei și cunoașterea adevărului”<footnote Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, III, traducere, și note de Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, în vol. Apologeți de limbă greacă, Editura IBMBOR, București, 1980, p. 122. footnote>. Telos-ul sau scopul omului în platonism, după cum spune Sfântul Iustin, este să-l consideri pe Dumnezeu cauza supremă a toate și să Îl vezi pe Dumnezeu față către față<footnote Ibidem, II, p.
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
al lui Dumnezeu Cuvântul Său, la Care participă toți oamenii: iată ce am învățat și am declarat”<footnote Apologia I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă, în vol. Apologeți de limbă greacă, p. 75. footnote>. În El se află ὁ πᾶς Λόγος sau τὸ Λοχικὸν τὸ ὅλον. După Sfântul Iustin, Logosul este rațiunea divină. „Toți oamenii participă la Logosul seminal, dar numai Hristos este Logosul perfect, Care este Dumnezeu, deosebit de univers și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Press, New York/Mahwah, 1997, p. 196-200. footnote>. Aceasta permite celor care „au trăit împreună cu Logosul”, sau „potrivit Cuvântului”, cum ar fi Socrate, Heraclit<footnote Ibidem, p. 109. footnote>, Musonius<footnote Apologia a II-a, 8, în vol. Apologeți de limbă greacă ..., p. 109. footnote>, să fie considerați creștini, „chiar dacă au fost considerați atei”<footnote Apologia I în favoarea creștinilor către Antoninus Pius, XLVI, în vol. cit., p. 75. footnote>, pentru că fiecare persoană a vorbit corect, câte un adevăr parțial, prin sămânța Cuvântului
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Scriptură folosește în scrierile ei o mare varietate de termeni. Astfel, în limba ebraică, această noțiune este redată prin termenul [hattat]<footnote Cf. „Dicționar Biblic”, Edit. Cartea creștină, Oradea, 1995, p. 988. footnote> care înseamnă îndepărtarea de la scop; în limba greacă întâlnim cuvântul αμαρτια cu același sens; în limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un sens foarte larg, putând însemna orice greșeală. În limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Astfel, potrivit
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]