276 matches
-
povară. Cine cumpăra vite sau berbeci la Bacău sau în altă parte să plătească acolo unde cumpără un groș de vită, un groș la 10 oi, un groș la 10 porci, 10 groși la 100 de piei de vită, un groș la 100 de piei de miel, doi groși la 100 de piei crude. Pentru ceara muntenească și ungurească se plătea un groș pe piatră. La vama de la Bacău se plătea pentru jderii ungurești un groș și jumătate de grivnă. Mănăstirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau în altă parte să plătească acolo unde cumpără un groș de vită, un groș la 10 oi, un groș la 10 porci, 10 groși la 100 de piei de vită, un groș la 100 de piei de miel, doi groși la 100 de piei crude. Pentru ceara muntenească și ungurească se plătea un groș pe piatră. La vama de la Bacău se plătea pentru jderii ungurești un groș și jumătate de grivnă. Mănăstirea Pobrata. Cu hramul Sfântul Nicolae, numită și mânăstirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
groș la 10 oi, un groș la 10 porci, 10 groși la 100 de piei de vită, un groș la 100 de piei de miel, doi groși la 100 de piei crude. Pentru ceara muntenească și ungurească se plătea un groș pe piatră. La vama de la Bacău se plătea pentru jderii ungurești un groș și jumătate de grivnă. Mănăstirea Pobrata. Cu hramul Sfântul Nicolae, numită și mânăstirea din Poiana Siretului, Pobrata este una din vechile ctitorii din secolul al XIV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de piei de vită, un groș la 100 de piei de miel, doi groși la 100 de piei crude. Pentru ceara muntenească și ungurească se plătea un groș pe piatră. La vama de la Bacău se plătea pentru jderii ungurești un groș și jumătate de grivnă. Mănăstirea Pobrata. Cu hramul Sfântul Nicolae, numită și mânăstirea din Poiana Siretului, Pobrata este una din vechile ctitorii din secolul al XIV-lea. Unul dintre cele mai vechi privilegii, date de domnii Moldovei, este cel din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu sare, sau după pește, fie că vor umbla cu marfă vie sau moartă, cu ce vor putea să aibă pretutindeni în țara noastră, vânzând și cumpărând și prin târguri și prin sate, iar vamă să nu dea nicăieri nici un groș fie că vama este vândută, fie că este nevândută”. Documentul ne arată că țara era temeinic organizată, că nu exista nici o activitate care să nu fie supusă la o dare față de domnie. Vornicii de Suceava nu aveau voie să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să mă Întorc... fără nici un motiv. Și am amânat pentru a doua zi să plec. M-am Întors, m-am urcat În pod și ghinionul a fost că m-am și dezbrăcat. Aveam cioareci, cum le spune, pantaloni d-ăștia groși, haină și opinci. M-am și descălțat... Altădată, când presimțeam ceva, dormeam Îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat În culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s Înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil, de-a fi discrete, în timp ce doi bărbați, groși și foarte volubili, așezați față-n față, lângă geam, erau preocupați de politică, în care se arătau competenți, se aprobau, se gratulau reciproc, fiind de acord amândoi că reforma agrară din primăvara anului anterior fusese o greșeală, deoarece „nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dealului voievodului. Unii cercetători au afirmat că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar o curte domneasca din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi) și în cătunul Zvarici(aici, s-au descoperit ducați moldovenești, cu cap de zimbru, din timpul domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare). Aceeași preocupare spre comerț o întâlnim câteva secole mai tarziu, la 19 august 1926, cănd
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
apelativului geografic care a stat la baza toponimului vechi cu numele proprietarului care deține satul; înlocuirea entopicelor cu nume de grupuri umane (Poiana înlocuit cu Poie nari); schimbarea naturii termenului (Groși devine Vînăta, după dispariția trunchiurilor rămase după defrișare, numite groși, poate și pentru a evita „poreclirea“ colectivă a locuito rilor); înlăturarea confuziilor omonimice (două localități omonime, Petrești, și-au schimbat denumirea în Tîrgu Bengăi, respectiv Petreștii Scurtului); stabilirea în zonă a unor populații imigrate din altă parte (nume ca Hobița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un deal în Vaslui, un pîrîu în Mehedinți și un Făgărașul nou în județul Constanța, (probabil cel aflat astăzi în județul Tulcea). Tradiția maghiară îl explică prin etimologie populară, din fagaras, „monedă de lemn (< magh. fa „lemn“ și garas > rom. groș, „monedă austro-ungară“), fiindcă muncitorii care au muncit la construirea cetății ar fi fost plătiți cu „groșițe de lemn“. Pornind de la această legendă, cetatea a fost supranumită latinește Lignopolis, ceea ce, în glumă, putea fi adevărat, dar cu referire la o parte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
deșugubina ori cisla. Execuția dărilor, care și azi e consfințită prin lege, căci nu toți birnicii își plătesc havalelele către stat de bunăvoie, ci silit, această execuție era în vechime mai neomenoasă. Amanetarea, zălogirea și vinderea moșiei pe bani, pe groși, era o datină des practicată în vechime, și cred din acele timpuri ne-a rămas vorba moși pe groși, adică bătrâni de pământ pe bani, când groșii polonezi aveau curs la noi în țară. Schingiuirea birnicului; baterea lui la tălpi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
către stat de bunăvoie, ci silit, această execuție era în vechime mai neomenoasă. Amanetarea, zălogirea și vinderea moșiei pe bani, pe groși, era o datină des practicată în vechime, și cred din acele timpuri ne-a rămas vorba moși pe groși, adică bătrâni de pământ pe bani, când groșii polonezi aveau curs la noi în țară. Schingiuirea birnicului; baterea lui la tălpi; închiderea lui în beciuri; punerea lui la gros, în butuci, la temniță: înădușirea lui în fum de ciocane de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
caznă, la bătaie" pentru câțiva bani: „bătutul măr, cu capul vâlvoi, cu spatele vânătăi, cu ochii scoși și înroșiți de fum și cu picioarele în usturime", săracul își lua lumea în cap. Revenind pentru a explica zicerea „trei moși pe groși", Gh. Ghibănescu scrie: „Grosul polonez era o monedă măruntă de argint, cam aproape de valoarea leului; și foarte multe monede de acestea se găseau în țară la noi, mai ales în Moldova în tot decursul secolelor al XV-lea și al
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
al XV-lea și al XVI-lea". Și detaliază: „Pe lângă moneda de argint și de aramă care au bătut-o voievozii noștri în trecut, avut-au curs la noi în țară tot felul de bani străini: unghii ungurești, zlotul tătărăsc, groșul leșesc, goltânul venetic, talerul nemțesc, cum și banii turcești de mai apoi; mai umblau apoi patronicul, costanda, asprul, tultul, tuzlucul, izenilicul icosarul etc. etc. că e lung pomelnicul tuturor banilor ce au avut curs la noi în țară" (Opinia, 12
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nimeni altul decât marele constructor și creator al podului de peste Dunăre și al silozurilor din portul Constanța - Anghel Saligni, fost președinte al Academiei Române, fost șef al Comisiei de cenzori de la Banca Națională a României. În secolul al XV-lea și al XVI-lea groșul polonez avea valoarea leului vechi românesc, care egala în valoare galbenul, iar argintul avea valoarea aurului, iar zlotul era una cu leul de argint, iar mai apoi, luând valoarea leșească, zlotul a ajuns să prețuiască numai 30 parale, pe când leul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
valoare galbenul, iar argintul avea valoarea aurului, iar zlotul era una cu leul de argint, iar mai apoi, luând valoarea leșească, zlotul a ajuns să prețuiască numai 30 parale, pe când leul vechi avea 40 de parale. Trecând de la bani, de la groși, la pământ, Ghibănescu arată care era obiceiul în transmiterea proprietății, cum se făcea împărțirea pământului. O moșie mare care la început aparținea vechiului proprietar se îmbucătățea la urmași, după numărul moștenitorilor. „Urmașii primului proprietar deveneau pentru urmașii lor bătrânii satului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
devenind greoi, cumpărarea a început a se face pe bani gata, pe bani bătuți, pe bani curați, iar cum moneda de argint în Moldova erau groșii polonezi, valoarea moșiilor - adică a bătrânilor de pământ - a devenit a se face în groși, cu bani peșin. Așa s-a întâmplat și faptul că valoarea banului scăzând, valoarea pământului să crească, iar tranzacțiile să nu se mai facă „groș pe un moș", ci mai mulți groși pe un moș, ori invers, funcție de vremea când
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
groșii polonezi, valoarea moșiilor - adică a bătrânilor de pământ - a devenit a se face în groși, cu bani peșin. Așa s-a întâmplat și faptul că valoarea banului scăzând, valoarea pământului să crească, iar tranzacțiile să nu se mai facă „groș pe un moș", ci mai mulți groși pe un moș, ori invers, funcție de vremea când se făceau schimburile, cumpărăturile. Despre bani și plățile fără numerar, interesant ni se pare studiul făcut pe această temă de Aurel Cordaș în revista „Lohanul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de pământ - a devenit a se face în groși, cu bani peșin. Așa s-a întâmplat și faptul că valoarea banului scăzând, valoarea pământului să crească, iar tranzacțiile să nu se mai facă „groș pe un moș", ci mai mulți groși pe un moș, ori invers, funcție de vremea când se făceau schimburile, cumpărăturile. Despre bani și plățile fără numerar, interesant ni se pare studiul făcut pe această temă de Aurel Cordaș în revista „Lohanul" nr.10/2009, p.22-24, pe care
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
explicate global printr-un simbolism erotic simplist. Se cunosc divinități mediteraneene, reprezentate ținând un șarpe În mână (Artemis arcadiană, Hecate, Persefona) sau cu părul format din șerpi (Gorgona, Eriniile etc.) Tatăl unui băiat de-nsurat Îi dă acestuia o sută de groși, ca să se ducă la oraș să muncească, să facă bani și să se căsătorească. În drumurile sale, de la o Întreprindere la alta, flăcăul Întâlnea, de fiecare dată, același om cu o ladă de vânzare, care spunea: Cine o s-o cumpere
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o Întreprindere la alta, flăcăul Întâlnea, de fiecare dată, același om cu o ladă de vânzare, care spunea: Cine o s-o cumpere, o să-i pară rău, cine n-o s-o cumpere, tot o să-i pară rău. Preț o sută de groși. În cele din urmă, băiatul o cumpără. Desface lada, vede un șarpe mare, gata să-l Înghită, Îi pune cuțitul În gură, șarpele se transformă Într-o zână frumoasă. Era gata s-o ia de soție, dar ea Îi mărturisește
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
care i se Întâmplă ceva, curge sânge din ele). Eu, ce sunt cu lada asta de 5000 de ani, vrăjită de o vrăjitoare, șî singura condiție ca să scap era să cumpere cineva lada șî să aibă numai o sută de groși În buzunar, cât cere acela șî fără să se tocmească. Tu nu te-ai tocmit și m-ai scăpat, că altfel nu puteam scăpa. Într-o legendă, Dragostea. Hulubii, Sfânta Duminică a avut un fecior, Ioniță, și, pentru că el a
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să mă întorc... fără niciun motiv. Și am amânat pentru a doua zi să plec. M-am întors, m-am urcat în pod și ghinionul a fost că m-am și dezbrăcat. Aveam cioareci, cum le spune, pantaloni d-ăștia groși, haină și opinci. M-am și descălțat... Altădată când presimțeam ceva dormeam îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat în culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din cele ale vistieriei, ajungând în unii ani să rivalizeze cu acestea. “Sămile” vistieriei Moldovei ne furnizează informații interesante asupra acestor aspecte. Din “sama” vistieriei pe anul bugetar 1816-1817 reiese că veniturile se cifrau la suma de 1.105.568 groși, iar cheltuielile pentru turci se ridicau la 930.348 groși, adică 84 % din veniturile statului. Un sfert din această sumă o reprezentau “zaharelele trimise la Constantinopol”, urmate de haraci, bairamuri, cadouri, bani pentru cetăți etc.. în ultimul an al regimului
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu acestea. “Sămile” vistieriei Moldovei ne furnizează informații interesante asupra acestor aspecte. Din “sama” vistieriei pe anul bugetar 1816-1817 reiese că veniturile se cifrau la suma de 1.105.568 groși, iar cheltuielile pentru turci se ridicau la 930.348 groși, adică 84 % din veniturile statului. Un sfert din această sumă o reprezentau “zaharelele trimise la Constantinopol”, urmate de haraci, bairamuri, cadouri, bani pentru cetăți etc.. în ultimul an al regimului fanariot, tributul împreună cu celelalte obligații bănești, pretinse de turci, ajungeau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]