9,562 matches
-
față de grozăvia celor deja cele întîmplate? Ziua de 15 mai 1971 era o zi obișnuită la New York. în exilul său parizian, Ali Ahmad Esber, cel mai cunoscut poet arab contemporan acreditat literar sub pseudonimul Adonis, își încheia poemul intitulat O groapă pentru New York: descrierea unei gigantice explozii în inima Manhattanului, a distrugerii orașului de către "oameni care nu cunosc altă istorie decît cea a focului" și care "pregătesc cel de-al treilea război mondial". Poemul luI Adonis, tradus în germană în volumul
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
la Editura Amman și lansat în zilele Salonului Internațional de Carte de la Frankfurt pe Main, nu se rezumă la evocarea devastatorului atentat sau la un periplu imaginar și real în același timp între Harlem și Lincoln Center. Autorul poemului O groapă pentru New York întrevede lumea din care el însuși provine, istoria arabă, sub înfățișarea unei "mîrțoage care pusă la jug își ară brazda". Între timp - harta lumii s-a schimbat, incendiul a luat proporții universale, Orientul și Occidentul sunt o singură
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
pentru New York întrevede lumea din care el însuși provine, istoria arabă, sub înfățișarea unei "mîrțoage care pusă la jug își ară brazda". Între timp - harta lumii s-a schimbat, incendiul a luat proporții universale, Orientul și Occidentul sunt o singură groapă în care se află cenușa amîndurora. Anvergura apocaliptică a versurilor scrise cu peste trei decenii în urmă de Adonis are o vibrație profetică, ea trimite cititorul de azi cu gîndul la fatidicul 11 septembrie 2001. Dacă o bună parte din
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
fanclub.ro); "Vai săracu..., trebuie să fii prost grămadă dacă nu reușești să scoți un cinci" (facultativ.home.ro). O serie bogată și deschisă o constituie propozițiile consecutive cu valoare superlativă; și aici există cazuri clare - prost de dă în gropi ("cu Claudiu nu înțeleg ce aveți? doar pentru că e prost de dă în gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția și mașinile pe primul loc" (fortunecity.com); în ultima vreme
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
un cinci" (facultativ.home.ro). O serie bogată și deschisă o constituie propozițiile consecutive cu valoare superlativă; și aici există cazuri clare - prost de dă în gropi ("cu Claudiu nu înțeleg ce aveți? doar pentru că e prost de dă în gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția și mașinile pe primul loc" (fortunecity.com); în ultima vreme pare să fi ajuns la modă și superlativul de bubuie ("Sub 5 puncte. Câinele
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
constituie propozițiile consecutive cu valoare superlativă; și aici există cazuri clare - prost de dă în gropi ("cu Claudiu nu înțeleg ce aveți? doar pentru că e prost de dă în gropi?" (fanclub.ro); Nu spun că e prost de dă în gropi, dimpotrivă. Dar la el, distracția și mașinile pe primul loc" (fortunecity.com); în ultima vreme pare să fi ajuns la modă și superlativul de bubuie ("Sub 5 puncte. Câinele tău e prost de bubuie. Dar nu dispera..." (alfone.ro/teste
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
Altfel, cauza zbaterii rămâne, cum îi stă bine, învăluită într-un expresiv obscur. Dar, ca și la Margareta Curtescu, de pildă, versurile lui Nicolae Popa sunt inegale valoric, uneori chiar și în cadrul aceluiași poem. Între Vai, zațul! Vai, semnele! și Gropile, focul și apa, două poeme consecutive, diferența de valoare este mai mult decât sesizabilă. Chiar și ușor inegal și fără a impresiona prea tare, dacă găsiți prin librării volumul lui Nicolae Popa - dacă nu, oricum Târgul de carte Gaudeamus se
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
dintre portretele realizate de ea surprind perfect personalitatea unor scriitori consacrați de azi, aflați la vremea respectivă la începutul carierei. În 1956, autoarea se întîlnește pentru prima dată cu Eugen Barbu: "La Sinaia, l-am cunoscut pe Eugen Barbu, autorul Gropii. Nu e prea interesant ca individ, cam crispat, inabil în societate, cam deplasat, cu unele grosolănii, totuși aparent "băiat bun", ceea ce accentuează uneori latura deplorabilă, de inegală grație sufletească" (p. 43). Despre Nicolae Breban scrie în 1962: "Ce mă nemulțumește
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
este cea mai strălucită epocă a romanului. Din perioada comunistă (1948-1989) colecția selectează 30 de titluri, începând cu Bijuterii de familie de Petru Dumitriu. Cu câte trei romane din această epocă intră în prima sută din toate timpurile: Eugen Barbu, Groapa, Princepele, Săptămâna nebunilor, și Zaharia Stancu, Jocul cu moartea, Ce mult te-am iubit, Șatra; cu câte două: G. Călinescu, Bietul Ioanide, Scrinul negru; Marin Preda, Moromeții, Viața ca o pradă (putea fi altul în loc de ultimul); Nicolae Breban, Animale bolnave
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
întărit în articulațiile lui, segmentat în mod savant, pentru ca abia finalul să întregească, la propriu și la figurat, romanul. Cărți atât de diferite precum Răscoala lui Rebreanu și Patul lui Procust a lui Camil Petrescu, ori, venind către perioada postbelică, Groapa lui Eugen Barbu și Lumea în două zile a lui George Bălăiță sunt compuse pe această linie creativă, larg-integratoare, dând senzația unei umanități și a unor vieți comprimate în pagina de hârtie. Complementară acestei modalități prozastice este cea care, lăsând
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se simt germenii unei ironii de tip Ioan Groșan. Pretextul narativ este unul pe cît e banal, pe atît de actual. Descoperirea accidentală de către un copil a unei gropi comune într-un mic oraș de provincie pune pe jar comunitatea și înfierbîntă spiritele. Într-o societate bolnavă de teoria conspirației, în care toată lumea face și desface scenarii, ca cea a României din primii ani ai tranziției, cazul ia proporții
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
României din primii ani ai tranziției, cazul ia proporții nebănuite și pentru rezolvarea sa se implică oameni de toate condițiile. Este chemată inclusiv o echipă de specialiști din Argentina care, în final, trage o concluzie dezamăgitoare pentru mulți: în respectiva groapă comună erau rămășițele, vechi de cîteva secole, ale victimelor unei epidemii de ciumă, nicidecum ale victimelor comunismului, cum se bănuia. Ca întotdeauna, această concluzie este contestată de unii martori care susțin că anumite tigve purtau urmele gloanțelor. Deși este pretextul
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
rămășițele, vechi de cîteva secole, ale victimelor unei epidemii de ciumă, nicidecum ale victimelor comunismului, cum se bănuia. Ca întotdeauna, această concluzie este contestată de unii martori care susțin că anumite tigve purtau urmele gloanțelor. Deși este pretextul narațiunii, povestea gropii comune nu are cine știe ce pondere în cadrul romanului. Ea nu face decît să aducă laolaltă, ca în Boccaccio sau la Sadoveanu, oameni din lumi diferite, cu propriile lor experiențe de viață și stiluri narative. Pentru Filip Florian importantă nu este acțiunea
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
un aliat al imaginației, probabil unul din prietenii ei fideli". (p. 73) Degetele mici sînt terminațiile aparent cele mai lipsite de importanță ale corpului uman. Fără ele, corpul uman nu este însă complet, iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel provincial. Dar
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
publice. Oamenii au fost îngroziți, politicienii și-au schimbat cravatele viu colorate cu altele mai sobre, dar nimeni nu a fost tras la răspundere pentru acele crime. Filip Florian privește întreaga evoluție prin ochii tinerilor veniți să expertizeze oasele din groapa comună din România care erau copii în momentul comiterii crimelor și tineri studenți în cel al dezvăluirilor: , La urechile celor cinci absolvenți de colegiu, trecuți și de surescitanta încercare a bacalaureatului, ajungeau din cînd în cînd noțiuni precum principiul răspunderii
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
mai mult strică și cît, prin aplicarea lor. În aceste prostii se multiplică modelul Vanghelie, unul dintre cei mai cinici primari din București. În sectorul lui Vanghelie se dă cu pensula și bidineaua pe fațade, iar pe străzile laterale gunoaie, gropi și mocirlă, într-o combinație de suburbie abandonată. Dacă mergi pe bulevardele împărăției lui Vanghelie îți vine să-l votezi. Se cunoaște ceva, îți spui, chiar dacă blocurile sînt vopsite în combinații de culori detestabile. Dacă Vanghelie și-ar fi luat
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
într-un sector cu o populație cît ale orașelor mari din restul țării, noul primar își dă cu stîngul în dreptul, enervîndu-i din ce în ce mai mult pe cei care l-au votat. Predecesorul lui și-a amintit de Bucureștiul dintre blocuri, cîrpind cîteva gropi, înainte de alegeri. Cu asta i-a otrăvit și mai tare împotriva sa pe alegători. Aviz amatorilor care își închipuie că au primit Bucureștiul în arendă, pe parcele.
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
Cruce la pace, la fericire, la viitor. Cruce la viață. Cu omul acesta nu e nimic de făcut. Nimic de sperat, nimic de prevăzut. Nimic care să poată fi construit pe el. Vom suporta cheltuielile viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx. Și nu vorbesc de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
Anul Nou funcționează la fel. În Gazeta literară din 3 ianuarie 1957 sunt reproduse răspunsurile mai multor scriitori la întrebarea La ce veți lucra în 1957? Eugen Barbu: ,În primele luni ale anului 1957 va apare șsic!ț la ESPLA "Groapa". După aceasta, tot ESPLA va scoate de sub tipar volumul ŤPatriať. Editura Tineretului îmi va publica până la sfârșitul anului următor volumul de nuvele ŤTreptele măriiť. În prima jumătate a lui ianuarie voi depune la ESPLA două piese de teatru: ŤSfântulť și
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
mai ales motivează o poveste care nu poate fi spusă decît așa. Cînd tema e Holocaustul, e greu să nu pici în patetisme sau în clișee hollywoodiene, încercînd totodată să rămîi fidel documentului și să nu aluneci prea adînc în groapa ficțiunii. Recentului film al lui Oliver Hirschbiegel, Ultimile zile ale lui Hitler ( Der Untergang), i s-a reproșat o excesivă umanizare a protagonistului în dauna adevărului istoric. Ceea ce nu înțeleg cei care au formulat obiecții de acest tip e că
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
ci sintonie, identificare cu istoria trăită și evocată de Cesare Pavese, ca în poezia Mesagera: Partizana-sol / trece peste punți și șanțuri / pedalînd agale / ea, tînără țărancă. Duce misivele ascunse / în pieptu-i de colombă. Tot mai aud clopoțelul / cînd trece peste gropi, / suflarea grea a mesagerei / cu aripi la picioare./ Ne vom iubi printre șirurile de vie,/ vom alerga, ținîndu-ne de mînă / pe potecile abrupte. / Se vor deschide într-un zîmbet / pupila-ți verde, / obrajii rumeni, ca un măr. Ne vom încrusta
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
spontan situațiile, găsind versurile lui Catalfamo explicite, cum le decodifică oare necunoscătorii? Pornim de la prima poezie, Santo Stefano Belbo: Pur și simplu arat, urlă Pavese / și galbenele coline / se umplu de morți,/ obsedanți, pretutindeni. Cadavre de fasciști trădători/ ieșite din gropi/ și Nuto reia mereu / firul roșu al istoriei, / ce curmă viața tiranilor./ Irene, Silvia, Santina, / căi de salvare / baricadate./ Cinto, singurul supraviețuitor, / înaintează trudnic/ pe drum / iar durerea-i bufnet / de broască în mîl. Poezie ermetică? Nu, doar construită din
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
intrarea în clădirea Teatrului însă, se ridicau perdele de praf, din cauza unor lucrări la caldarâmul neodihnit al Bucureștiului. (Un citat pe temă dintr-o antologie de Vorbe de duh lansată la Târg: "De fapt, nu repară străzile. Doar schimbă locul gropilor ca să nu le poată ține minte șoferii"). Pe jos, în drum, un pantof stingher, pierdut de cineva în noaptea de vineri spre sâmbătă, indica direcția Teatrului. Vremea a fost cu noroc, adică, cum se spune în buletinele meteo, răcoroasă pentru
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
întreb, caraghiosule, eu, eu cât mai am de trăit și când voi trece eu râul cel întunecat? Foarte curând, spune Antipa, azi chiar. He, he, rânjește preotul Zota. Și crezi tu cu adevărat că nu eu am să slujesc la groapa bunului Costache Onu? Nu, spune Antipa. Liniște și hohotele de râs reizbucnind, ura, strigă Agop, încă un rând de coniace, Moiselini, Moiselini, toată lumea pe coniac (...) la douăsprezece am o întâlnire, spune Antipa. Vă salut. În drum spre ușă. Mâna pe
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexul stelei polare din antecamera sînului tău roșu cu sfîrcuri albe hiperhalucinante/ însămînțez versurile în pămînt de fier ca pe brazii de fier sap adică groapa adîncă și largă cu dinții cu limba/ pun apoi în fundul ei literele una cîte una litere sobre întunecate de fier le-nvelesc meticulos cu țărîna neagră le ud cu sîngele/ să aibă cu ce se hrăni pînă cînd încolțesc pînă
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]