5,849 matches
-
primitive până la trubadurii feudali, vecini cu noiî * Invers: Omul este rău de la natură și societatea îl obligă să fie bun... Dreptul de a muri, singurul drept, de fapt, al săracilor. Comunismul, altfel gândit, s-ar putea să fie doar amânat... * Groaza mărește lucrurile impunându-le cu brutalitate spre atenție instinctului de conservare. * Distrugând, copiii învață să construiască. * |mbătrânind, redevii ceea ce, cu multe prefaceri și viclenii, ai crezut mult timp că ești... Ceea ce lăcomia, minciuna, iubirea de sine, fantezia mai mult sau
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
celor care de-a lungul a 175 de ani și-au adus contribuția publicistică la "creșterea limbii românești ș-a patriei cinstire"... -Adică, cum? s-a auzit glasul chițăit al lui Haralampy de sub masa unde ne ascunseserăm toți patru cu groaza în inimă. Că n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
pitită în tăcere, teama-mi care se sfarmă și devine răul necunoscut. Fie binevenit misterul. Dar felu-mi de-a răspunde, pe care nu-l știam, misterios chiar mă doboară. Atunci teama-mi nu are vreme să își gîndească propria-i groază iar frumusețea toată mă subjugă. Preștiutul nu există Și asta e teama cea mare. Vreau să te văd în aceeași poziție, zguduită-n plîns, lipsită pentru doar o săptămînă de firavele-ți proptele. Fiecare bărbat ucide ce iubește.” Fiece femeie
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
la ce se referă. Deși simțeam că vorbele ne privesc direct pe amândoi - originea, o sorginte comună probabil... Cu atât mai mult am fost frapat în ziua când, întorși de la Moscova în urma unei călătoriie interminabile cu trenul, după ce discutaseră o groază de lucruri, de plitiseală, Fănuș Neagu, cu sinceritatea lui, îmi spusese că, venind vorba și despre mine, Bănulescu avusese un gest evaziv , fără să precizeze nimic, în sensul că eram așa și-așa... Înțelesesem că nu mă plăcea. De atunci
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
tînăr, făr^ dorinți să fiu. Ce poate lumea să-mi ofere? Lipsește-te de-orice plăcere! E-același veșnic cîntec vechi Ce ne tot sună în urechi Și care, aspru, prinde glas De-a lungul vieții, ceas de ceas. Cu groază mă tot scol în zori de zi Și-amare lacrimi plîng întruna, Că ziua,-n goana ei, nu-mi va-mplini Nici una din dorințe, chiar nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău șicanată,-i tot mai mică; Creația din piept prin
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Faceți nou să fie cîntul, Nu mai stați cu capu-n jos: Că-l va naște iar pămîntul, Cum l-a tot născut vîrtos. Linkeu Nu-s eu pus aici de pază, De plăcere să stau sus; Mă amenință o groază Din al lumii-afund, nespus! Cum țîșnește-o vîlvătaie, Văd prin noaptea grea din tei; Tot mai tare dă bătaie Vîntul în suflarea ei. Ah, ia foc bordeiul iute, Mucegaiul și el arde; Cineva acum s-ajute! Nu-i salvare mai departe
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
ianuarie), Stretenie (2 februarie), Martinii de Iarnă (1-3 februarie)” cf. Cristina Cioară, Lycantropia <endnote id="1"/>. Extrem de slabul efort al creștinismului de a asimila energetico simbolistic zalmoxianismul este mai mult decât evident. Mereu, Lupul este expediat În tenebrele nopții și groazei și pustiului demoniac, În loc să i se ofere/păstreze Tronul Solar Demiurgic...sau, măcar, bivalența nocturndiurn. (Bivalență evidentă, totuși, dacă luăm În considerare „postarea” prioritară, a Sărbătorilor LUPULUI, În zona calendarului de toamnă-iarnă - din septembrie și până, hăt, În februarie 24
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
dacă lui i-ar fi frică de o stafie căreia nu-i putea reproșa decât că-și face rondul de noapte. Susținut de curajul străbunilor săi, bărbatul lovi cu putere în obiectul nezburător de care se împiedică brusc, trezindu-i groaza... Stupoare!?! Fără să-i pese de șutul maradonic primit, la picioarele sale zăcea victorioasă bereta cu vulturul roșu... Nedorin-du-și, fiul lui Aristhu Bart nimerise în miezul furtunii.
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
spus, celebrînd rodirea morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă și Indurînd „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul bănuielnic. Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
tîmpi, cu fluxuri și refluxuri erotice, asemeni trupului „iluminat” ori al celui „otrăvitor”. De la acele versuri de ruga și de libovie, tincturînd tînguiri amoroase („...prea frumosu-ti chip/ e numai muzică și taină”), poetul ajunge la marea revelație: trupul e amenințat, „groază de a fi om pe pămînt” strecoară sentimentul torturant al destinului tragic. „Eu mă-nvăt să mor” - va spune Poetul (reluînd aici vocea eminesciana), „timpul dus n-o să mai vină/ TÎnăr eu nam să mai fiu”. Observăm Însă că Moartea e
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
curețe de moloz - fără a îmbrăca mănușile de rigoare - o nișă din colțul cel mai îndepărtat al bucătăriei, dînd spre un zid unde se aciuiaseră cîndva niște porumbei. La scurt timp după aceea, vîrstnica necugetată constatase cu uimire amestecată cu groază, că deși nu avusese pînă atunci nici un fel de probleme cu ochii, nu mai putea să-i țină deschiși la nici o oră din zi sau din noapte. Practic, pleoapele ei - arcuri refuzînd să se încordeze, gloanțe lipite indelebil de trăgaciul
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Cînd m-am întors, am găsit-o întinsă pe jos în salon, aproape în nesimțire. Cu chiu cu vai a reușit să articuleze cîteva cuvinte. Păsările, păsările, am deslușit pînă la urmă bolboreasla ei. Iar mai tîrziu am constatat cu groază că nu-și putea deslipi pleoapele. La scurt timp după aceea, fantoma înaripată a creaturii, gigantică, grotescă, lividă, cu ceva din aerul înfricoșător al Comandorului, m-a vizitat din nou. Cine ucide inocența trebuie să piară", s-a gîngăvit ea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
o constituție logică. Moartea este străină și dușmănoasă, o taină cumplită, respingătoare. O realitate care, prin greutatea și concretețea ei, anulează tot ceea ce nu este „real”, inclusiv promisiunea vieții veșnice, a raiului. Nicio mângâiere, nicio iluzie, nicio alinare, niciun sens. Groază adâncă și cea mai deplină criză a Înțelegerii. (Nu este Prohodul Domnului o reamintire permanentă a spaimei, a neputinței În fața crudei victorii a morții? Cuprinși de spaimă, Îngerii strigă „Cum se vede mort Stăpânul a tot ce-i viu/ Și
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
cărturar, căci în curând aveau să-l năpăstuiască altele mult mai grave - pierderea universității, a publicațiilor sale dragi Junimea Literară, Glasul Bucovinei, Codrii Cosminului, dimpreună cu tipografia, editura și librăria din fosta capitală a Bucovinei”; 5. ,,Invocând acea perioadă de groază, îmi amintesc de figura monumentală a academicianului Vladimir Trebici, care și-a săvârșit drumul vieții pământești la 13 februarie 1999, la vârsta de 83 de ani.(...) Știam că, puțin mai înainte, vizitase Cernăuțiul, după grele încercări pe drumul războiului și
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
documentata ΨEYΔO-KYNΗΓETIKÒΣ, gândul ni se va-ndrepta, urgent, și spre un alt text, de data asta, al lui Constantin Negruzzi, scris în februarie 1846, prin care aflăm despre răzvrătirea... lupilor. E binecunoscut, lupul este o fiară „nesățioasă”, „dușmanul păstorilor și groaza oilor”. Dar în momentul în care s-a-nceput, în urma unui decret domnesc (de la 1841) uciderea, cu nemiluita a acestor animale - ne istoricește Negruzzi - , iar această „osândă” fiind mult prea mare, bietele animale (lupii, precum mistrețul din imaginarul lui Mircea
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
apar că reprezentări din alte timpuri istorice, văzute în diverse ipostaze. Jidanii, ca grup de mascați, se întâlnesc în toate cetele, ei jucând rolul de negustori lipsiți de scrupule. Pădurarii apar în compania cerbilor, dracul și moartea amenință și răspândesc groază în jurul lor, doctorii încearcă să „vindece” cu un instrument improvizat, perceptorii, cu registre mari în mână, caută să încaseze sumele datornicilor etc. În timpul deplasărilor prin sat, „urații” formează grupuri independente care au rolul de a capacita asistență și de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de copilandre Iubita mea frumoasă-n nuri Nu trebuie să te ferești Eu te iubesc așa cum ești Mi-e sufletul un lung murmur Venit din vechile povești
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
de-o intolerabilă meschinărie. Știam, știam întotdeauna că realitatea esențială este aceea a ultimului prezent, aceea a sfîrșitului, a morții. O știam fără să o știu. Acum trăiesc lucrul acesta. în vasul acesta al lumii care se scufundă trăiesc, multiplicată, groaza mea individuală, și groaza celorlalți. Nu știu dacă să plîng pentru mine mai întîi, sau pentru lume? Se sfîrșește, poate, tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie, o suferință grea
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
Știam, știam întotdeauna că realitatea esențială este aceea a ultimului prezent, aceea a sfîrșitului, a morții. O știam fără să o știu. Acum trăiesc lucrul acesta. în vasul acesta al lumii care se scufundă trăiesc, multiplicată, groaza mea individuală, și groaza celorlalți. Nu știu dacă să plîng pentru mine mai întîi, sau pentru lume? Se sfîrșește, poate, tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie, o suferință grea, apăsătoare. O milă sfîșiată
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
de n-au făcut nimica". Un episod erotic care implică înalte fețe bisericești și duce cu gândul la cunoscutul fragment din }iganiada cu intrarea diavolului în mănăstire în chip de fecioară, portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de literatură. Timotei Cipariu s-a ilustrat și ca
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
Ți-aș da mai încet și sonorul, cuvîntul. Dar mai ales aș vrea să opresc vîntul. De cîte ori îți suflă în pînza unei rochii Se dezlipesc retine și sîngerează ochii. Natură Fluturii mei cu cap vidia Stîrnesc în natură groaza, invidia. Florile mele învățate să sîngere O asupresc cu uimire, cu înfrîngere. Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
prea bine ce se petrecuse cu psihologia românilor, dar iubea România și de foarte multe ori spunea, cu un viu regret, că dac-ar fi fost mai tânăr s-ar fi mutat înapoi la București, de unde îl alungase în 1947, groaza de dictatura comuniștilor. îi spunea lui Liviu Călin că prin el regăsea toată România, că îi restituia toată vechea lui iubire pentru România. După ce ne-am cunoscut la Paris, Vona a venit câțiva ani la rând, la București. M-a
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
Florența Albu 28-I-1996 (gânduri la sfârșit de viață...) "Mâine iau calea Fundenilor. Mă simt din ce în ce mai rău - mă mir că nu am făcut hemoptizie de atâta tuse... Mi-e groază de spital acum - l-am evitat cât am putut... Regret că nu a apărut încă vol. "Aurolac". Dacă mor: rog pe Lori să nu uite: vreau să fiu incinerată..." " De fapt ce mai vreau de la viață? Volumele importante mi-au
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura dintre
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]