2,871 matches
-
după masă pornirăm spre Brașov. Aci furăm primiți de Tiberiu Brediceanu, cunoscutul folclorist și compozitor român. Și aci succesul fu mare. De aci plecarăm spre Cluj. N-am să uit frigul îngrozitor îndurat în sălile de concert în acea iarnă grozavă. Însă din fericire, de la primele acorduri mă încălzeam și uitam de sala înghețată. La fel și publicul, mai ales deplângeam pe doamne, care veneau în mare toaletă de seară. Și aici, în frunte cu episcopul român Ivan, publicul mă ovaționă
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
care va rămâne pururi în literatura pianistică universală. Între timp se întâmplă la București lucruri de mare importanță politică. În vara anului 1940, fără veste, se ocupă de către rușii bolșevici, Basarabia noastră și o parte din Bucovina. Mare emoție și grozavă desperare în toate părțile țării noastre! Acestă întâmplare tragică fu ca urmare a nefastului regim politic, care dăiunuia de câtva timp în România mare. Carol al II-lea dotat cu ascuțită inteligență politică, însă rău sfătuit de sfetnicii netrebnici, ducea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
abia ajunse acasă începe să se-audă un zgomot asurzitor, bubuituri enorme, erau bombe care cădeau asupra Bucureștilor, bombe americane. Ne coborâm cu toții la subsol, așa cum eram, îmbrăcate încă cu paltoanele și cu notele la subțioară, căcide-abia sosisem. Jos, jale grozavă, bucătăreasa leșină de spaimă, toți eram palizi însă ai mei îți păstraseră calmul. Ca prin minune casa noastră scăpă teafără; la spatele nostru ardea o altă casă mare, iar pe aceeași stradă se aprinsese alta. După 2-3 ceasuri, bombardamentul încetează
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
mai bazează la Negruzzi, în această fază, pe mecanismul naiv al opozițiilor, ci pe un complex afectiv, cu turnură caricatural-carnavalescă. Fiziologia provincialului are scene labruyeriene și culori "vrednice de penelul lui Hogart", cum zice scriitorul: "Provincialul îmblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele trei neapărate elemente a boierului ținutaș, fără el nu se vede nicăieri. Figura lui
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
de demarcație, totuși faptul mi s-a părut spectaculos. La puțină vreme după acest eveniment memorabil în biografia mea, am ajuns în Eschternach, o mică localitate din Luxemburg unde mi s-a recomandat să nu beau cafea, că nu e grozavă. Cafeaua bună o găseam la capătul celălalt al unui pod mititel nu mai lung de 30 metri. Acolo, însă, nu mai era Luxemburg, era Germania. Trecerea graniței ca să bei o cafea, iată ce mi-a desăvârșit șocul cultural european. La
Europa, dragostea mea by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6899_a_8224]
-
previzibil, cu o altă ruptură de nivel între Austria și Germania, a doua țară fiind o culme a civilizației și confortului. Aici, progresul este cvasi-maximal, deși olandezii vor pretinde, cu patriotică mândrie, că șoselele și autostrăzile lor sunt chiar mai grozave decât ale nemților. Sunt grozave, nu zic nu, dar nemții sunt nemți. Călătoriile occidentale și central-europene ale lui Virgil Nemoianu, descrise și documentate într-un volum consistent, Străin prin Europa, nu urmează acest grafic al esticului amărât, copleșit de ceea ce
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
de nivel între Austria și Germania, a doua țară fiind o culme a civilizației și confortului. Aici, progresul este cvasi-maximal, deși olandezii vor pretinde, cu patriotică mândrie, că șoselele și autostrăzile lor sunt chiar mai grozave decât ale nemților. Sunt grozave, nu zic nu, dar nemții sunt nemți. Călătoriile occidentale și central-europene ale lui Virgil Nemoianu, descrise și documentate într-un volum consistent, Străin prin Europa, nu urmează acest grafic al esticului amărât, copleșit de ceea ce vede în Vest. Plecat din
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
trebui să-ți fie rușine. În timp ce stăteai lungit în pat sau pe fotoliu, silindu-te să nu aluneci pe covor, gândul tău s-a oprit în tot felul de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext grozav pentru visare!". Cum să nu subscrii? În lumea adevărată, chiar dacă scuturată de halucinații, de temeri întinse pe-un fir de ață, revine jurnalul de operație al lui Luca Niculescu, sub titlul Fine del primo tempo. Un final de repriză, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
locală au pretins că au văzut o apariție ce plutea pe câmpul din fața lor. Puterea acestei viziuni a fost atât de mare, încât amândoi au căzut într-un somn adânc și s-au trezit a doua zi dimineața cu o grozavă durere de cap și cu vederea tulbure. În săptămâna mare, din Duminica Floriilor până la Paște nu se mănâncă carne, iar începând din vinerea mare perechile căsătorite se abțin de la orice violență casnică. Sf. Fyodor - Sfântul protector al Molvaniei Sf. Fyodor
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
primilor creștini era cel cunoscut și sub denumirea de "Apocalipsa lui Petru". Acest capitol a fost scris ca o conversație între Isus și apostolii lui. Cuprinde, în mare, descrierea tuturor lucrurilor oribile ce se petrec în Iad și toate lucrurile grozave ce se petrec în Rai. 9. Epistola lui Barnaba Acest capitol a fost scris între anii 70 și 130 după Isus. Se spune că i-ar fi atribuită lui Barnaba, însoțitorul lui Paul, dar există posibilitatea să fie vorba și
Enigmele Bibliei: Despre cele 10 cărți care nu au fost incluse în Noul Testament () [Corola-journal/Journalistic/81107_a_82432]
-
punctul știutor că un boem născut în asemenea mediu n-are ce căuta între aurării, alburi, damasc și oameni cărora un venit anual de un milion li se pare leafă de mizerie. Totuși, Kasper revenise aici mereu. Fiindcă mâncarea era grozavă, și cine caută supremul nu trebuie să ignore nici o cale. Și pentru că în maestrul bucătar se auzea pe el însuși... Doamna Albastră ședea pe o bancă de piatră, ținând sub braț cutia viorii. Se ridică și preluă scaunul pe rotile
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
nici prenume, nici poreclă... El este un anonim, un poporan, o celulă din poporul turmentat... El pare să știe totul, părând că nu știe nimic, așa cum Ghiță Pristanda pare că nu cunoaște exact nămica, știind totul!... Ghiță joacă un rol grozav, al imparțialului (la o adică părtinitor, fiindcă leafa de la buget este cum este!), așa cum Cetățeanul turmentat nu este, după noi, ce se crede că este, turmentat de alcool, ci de fericire!”... Care ar fi această fericire? D.R. Popescu ne oferă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
atunci, icoanele erau sub sticlă. Într-o zi, când se făcea curățenie mare în casă, icoanele erau puse sub formă de cruce pe măsuța bunicii, unde au rămas așa și peste noapte. În toiul nopții s-a auzit un pocnet grozav. Toți s-au sculat și au început să caute, să vadă ce s-a întâmplat: m-au găsit aproape sufocată de un ghem de viermi (intestinali), de care m-au scăpat cu o lingură de gaz, cum se proceda pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nostru) Și ne mântuiește de cel rău, În numele Tatălui, al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
roșie de sus, de undeva. În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă, calmă, ca o bucurie, mai spunea Slava; tot el mai povestea că cei cărora li s-a arătat vor cunoaște o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea un dar: se va isca o pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lipsit ieri. Așa că fiecare vine acasă cu câte un patru. Când să spele vasele, mai sparg vreo două pahare în chiuvetă, punând farfuriile deasupra, dar în rest totul e bine. Seara e emisiunea lor preferată, iar apoi începe un film grozav. Adorm pe la miezul nopții. Cum să se trezească la șapte? Nici vorbă. Și iar lipsesc vreo trei ore. − O să-mi iau temele de la Marta, zice Shelley. Dar când sună la Marta după masă, află că e la tenis. Iar Andrei
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
Virgil o luă la goană spre Bărzăun. Ce să-i spun, bre?! se năpusti întrebarea lui Tomiță după el. Virgil mai întoarse o dată capul din fugă: Să vii, că altfel... Că altfel ce? răcni cît putu Tomiță. O faci pe grozavul cu mine? Lasă căă... Și o rupse și el la fugă să caute drojdie. Bărzăunul sări în sus de bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oferi fiecăruia cîte un biscuit. Adică... ce spun eu? Nu chiar cîte unul! Și nu la toți la fel! Nimeni n-a observat că singurul care a primit nu doi biscuiți, ci trei! a fost Virgil. Ce altă dovadă mai grozavă de prietenie îi putea arăta în acele momente? Și, dacă atunci a existat pe întregul pămînt un om cu adevărat fericit, desigur că omul acela nu putea să se cheme decît Virgil Năsturel! Iar pentru a le dovedi celorlalți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că ți-ai pus motor la buze de bîzîiai așa. Mă duc la lac. E tot ce poate fi mai frumos într-o zi ca asta. Ești într-o ureche? Tocmai la lac? Și de ce? Să pescuiesc... Am o poftă grozavă de un pește fript, așa cum știu eu, și mai vreau să prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cînd o fi cald și frumos, ca și azi. Plecăm de dimineață, cu tot ce trebuie și facem, încaltea, o treabă ca lumea, nu ca atunci la cetate... Ori nu-ți mai aduci aminte? Voi, ăștia mai mari, vă dădeați grozavi mereu, mai ales Vlad, și mă țineați pe mine la distanță ca pe un burete pucios... Și cine a descoperit, mă rog, pînă la urmă cele mai multe lucruri? Voi?... Ori cumnatul meu, care se laudă că-i cel mai mare arheolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să mai știți voi ceva: s-ar putea ca acolo, sus, să fi fost atunci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr? Și i-l oferi, cu un zîmbet luminos, pe cel mai mare și mai rumen pe care-l găsi în plasă. Bărzăunul mușcă cu poftă din el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
își reaminti, deodată, de ochii ei mari și de privirea aceea ca un fulger care i-a răscolit toată făptura cînd i-a cerut să-i aducă și ei păstrăvi... Apoi, deși a țipat la el, tot ochi frumoși avea... grozav de frumoși!... Și Bărzăunul trăi din nou fiorii acelei priviri și se hotărî să-i prindă păstrăvi cu orice preț. Numai așa o va putea convinge, poate, să meargă altă dată cu el în pădure, la pescuit... s-o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]