722 matches
-
între horile sale și un cântec din cu totul alt spațiu: cel arabo-persan. "Pe 10 septembrie, în Piața Artelor din București, în cadrul Festivalului Enescu, voi susține un concert împreună cu muzicieni din Iran. O să vedeți apropierile: doina din Maramureș (horea în grumaz) are mari afinități cu cântecul arabo-persan. Deci nu suntem buricu' pământului, asta trebuie să reținem." Având un interlocutor de valoarea și competența domnului Grigore Leșe, nu puteam să nu-l întreb ce crede despre "manelizarea"cântecului popular românesc. "Stați să
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
Ierusalim cresc în cale Și spre fiii fiilor tăi rod au dat PSALMUL 128 De multe ori s-au tot luptat cu mine Din tinerețe și nu m-au biruit Păcătoșii spatele meu au lovit Întins-au nelegiuirea lor bine Grumajii păcătoșilor a tăiat Domnul să se rușineze i-a făcut Cei ce urăsc Sionul să stea în lut Întoarcă-se-napoi că ne-au mâniat Iarbă să fie pe acoperișuri Care mai înainte de-a fi smulsă S-a uscat
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
le-am pus în sălcii dincolo Iar cei ce ne-au robit cereau cântare Să cântăm cântarea Ta pe loc străin De te voi uita Ierusalim amin Uitată să-mi fie dreapta cea tare Să se lipească limba mea de grumaz De nu-mi mai aduc aminte de tine Ca început al vieții după necaz Adu-Ți aminte Doamne de cei păgâni Cum vine la stup roiul de albine Că-n Ierusalim suntem acum stăpâni PSALMUL 137 Te voi lăuda Doamne
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
întâmple, tu, nevastă! Numai de-ar fi om de treabă hoțul acela de ficior. Ce zici tu să-i dăm la fată, bivolița cu lapte, din poiată, ori îi cumpărăm mobilă de bucătărie domnească?...”). Ăla cu „janta” este prins de grumaz și tras, justițiar, spre tăietorul de lemne, după ce tata Teofil i-a întâmpinat, pe el și pe cei din suita lui, ca pe niște călcători de avut, ce erau, cu geniala frază defensivă, tipică gândirii românești, frază putându-se întâlni
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
direct din slujba principelui Alexandru. Ajuns în dreptul călăului, își întoarse fața spre voievodul sub îndemnul căruia luptase. Privirea lui o întâlni pe cea a lui Alexandru. Ochii lor tineri se priviră îndelung. Călăul îi rupse gulerul înalt ce-i acoperea grumazul dând a-l apăsa spre butuc. Tânărul se smuci, și își privi încă o dată Principele din ochii căruia lacrimi fierbinți se prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
își privi încă o dată Principele din ochii căruia lacrimi fierbinți se prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se așeză în genunchi, își potrivi capul, rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul. Elisabeta împietri, dar nu se clinti din loc. Auzea zbieretul copiilor, al fetelor luate pentru haremurile demnitarilor otomani. Plânsetul lor o îngrozea. Cei prezenți gemeau ușor la fiecare cădere
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
a ajutat să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin descrierea stărilor Daciei, care oscilează permanent între speranță și deznădejde. Semnificația paradisiacă a visului Daciei, în care este descris un univers nevăzut, naște o întrebare - ceea ce
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
țârâind. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
arareori mai fiind învredniciți de către divinitate cu bucuria de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria Luminii christice, și ne izbim peste tot, din ce în ce mai mult, cu propriile noastre încălțări tocite, de chipuri cioraniene spelbe, cu funia atârnând înfiorător în jurul grumazului ori cu țeasta făcută praf și pulbere de caldarâmul prăfuit al străzii și, din ce în ce mai puțin, de câte un facies eliadesc cu parabola florii de nufăr bine înfiptă în cap și în restul de suflet rămas să moară încet în existența
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
a salșcâmilor care abia se zăreau spre sat, razele soarelui țâșniră pe nesimțite și umplură cu lumina lor roșie întreaga văgăună.” Pare că soarele va umple văgăuna de sângele calului, trimițând suliți subțiri, ori cuțite cu tăișul în jos pe grumazul calului, ca o prevestire. Dar omorul îl va săvârși omul. Și aici, Preda subliniază, prin contrast, credincioșia calului care-și urmează stăpânul fără să se zbată, deși presimte că se va întâmpla ceva rău și cruzimea și nerecunoștința omului, căruia
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
și la un curs pentru operatori tv.,,Viața a râs de mine, Carmen! A mușcat din mine adânc, cu colți ascuțiți de hienă. Dar nu-i voi permite să mai facă ce vrea. Îi voi pune piciorul de fier pe grumaz, învingând durerea și suferințele care, deși cicatrizate, nu au încetat să doară. Toată viața am făcut compromisuri, pentru a învinge și a fi o persoană puternică pe scara socială. Viața în Statele Unite este o curvă cu mai multe fețe. Azi
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului REMEMBER Dragul meu cititor, fii mândru de înaintașii tăi, trezească-se în sufletul tău flacăra patriotismului național de Român, urmaș al geto-dacilor "cei mai viteji dintre traci", iubitori de glie și dreptate. De ce să ții grumazul plecat în fața impostorilor, obedienților cinici care ți-au vîndut țara la mezat? E dreptul tău să ceri cuvântu-n apărare. E datoria ta sfântă a lăsa moștenire fiilor tăi un plai roditor și înfloritor. Numai așa vei fi venerat cu
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
purtat pe umerii tatei în vinerea mare când mă suiam eu la spovedania otăvii în podul din care aflasem dintr-un vis îngerii casei vorbesc nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind decât în zilele când mieii plâng și la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roșii ca bujorii din grădina bunicii nu băuse vinul necredinței la poartă ridicase iubirea ca pe-o cruce de piatră o văd când mi-e dor să citesc volumele aniversărilor fără durere șade pe scaunul
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]
-
pe calea ferată iar câinii ne trăgeau osemintele după ei, semnalele toate erau pe roșu și trenul a rămas fără de osii, țiganii le vânduseră la fier vechi, la semnalele de intrare stăteau soldații spălați de ploi cu carabina spânzurată de grumaz, iar ciorile le ciuguleau glontul ce rămânse-se pe țeavă, la poarta de intrare a gării stătea mumia poștașului și mă striga prin semne ca să îmi de-ie solda de trei parale să îmi pot cumpăra măcar un kil de benzol
MI-A VENIT SOLDA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365511_a_366840]
-
de descifrat, chiar și la o a doua sau a treia lectură. „Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret!” (din poemul În asemenea zile) Fără a mai lua în discuție teama nejustificată de a cădea în ridicol, teamă
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce spintecă-n larg văzduhul, De nimic concret! Sufletul se-neacă de cenușa cea mai rece.... Cât de mult ai vrea atunci să călătorești pe tăcerile tale
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
ele atât de grațioase, dar te puteai baza pe ele oricând. Deodată, Talestri simți o lovitură de la spate. Se întoarse brusc, o namilă de om ridicase sabia către ea. Prințesa făcu un salt înapoi, apoi se avântă, fără milă, către grumazul piratului. Se auzi ceva șters prin ploaie, apoi un tăiș de sabie, sunetul surd al omului căzut pe punte și căderea amazoanei pe puntea udă. Talestri se dezechilibră și, fără să mai poată face altceva, alunecă în afara corabiei. Melestri țipă
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Grăbeau din codri la poiene,/ Strângând săcuri la subțioară,/ Feciorii mândrei Cosânzene.// Zdrobită-n praf, murea arama,/ Și codrul chiotea, viteazul;/ Iar tu, frăține, mare meșter,/ Biruitor frângeai zăgazul/ Și-nbujorându-te la față,/ Treceai prin văile afunde,/ Înconvoindu-ți îndărătnic/ Mărețul tău grumaz de unde.// Slăvite fărmituri a vremii,/ De mult v-am îngropat văleatul.../ Neputincios pari și tu astăzi/ Te-a-ncins cu lanțuri împăratul/ Ca unda ta strivită, gemem/ Și noi, tovarășii tăi buni,/ Dar de ne-om prăbuși cu toții,/ Tu, Oltule
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
cruci, smerit, rotind ochii prin tavan) Os cu os, de la picior pân' la cap, va fi zdrelit, Pentru fiece vapor și tot ce s-a șterpelit, Iar în clipe de răgaz, a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți bage pe grumaz doar cârnați de la Pleșcoi, De-ai să ceri tu, disperat, dracușorilor zapcii, Ca, în groapa cu rahat, să te-arunce să-ți revii” ... “Auăleu, sfinția ta!” Spăimântat de-așa calvar, Prăvălindu-mă-n podea să pup poala popii iar, “Uite
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
Articolele Autorului UN ET ÎN RURAL Ținutul de legendă al Vrancei. Satul Răstoaca, așezare milenară, obște a vechilor răzeși, urmașii vestitei Vrâncioaia, vitejii care înfruntaseră cu demnitate și nobilă dârzenie toate relele vremurilor, fără să-și plece genunchiul și nici grumazul, preferând moartea în locul dezonoarei și a silniciei... Mileniul al treilea își strecura alene zilele printre frunzele prăfuite ale salcâmului sub care domnul Aristide Duluman transpira muncit de gânduri. Că domnul Aristică, așa cum îi spuneau șefii, transpira, nu era ceva neobișnuit
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
vară, mimezi că mă adori, Și pentru mine-i iarnă - al morții ritual... Să facem dragoste, străino, ln amiaza Irepetabilelor noastre clipe de extaz, Când toamna ta ucide toamna mea cu raza Ce mi se-mplântă-n piept și în grumaz... Să facem dragoste, străino, spre amurg Dumnezeiește, chinuitor, fenomenal, Când nu ai anotimp și ca o umbră curg În ochiul beznei unui timp atemporal... Să facem dragoste, străino, noaptea Când lumea-și inversează polii inegal, Când lacrima de vid a
TREI ELEGII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350570_a_351899]
-
propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghiarele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin asumarea ei conștientă și responsabilă, și aceasta l-a făcut, până la urmă, victorios” - potrivit aprecierii cuprinsă în „Predoslovia” cărții, semnată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]