221 matches
-
opunem altor grupuri. Un individ își structurează, în consecință, identitatea punîndu-se în acord cu formele de afirmare ale ansamblului la care se raportează. Conform unei ipoteze a lui Henri Tajfel (1972), distingem două componente ale identității: personală și colectivă. Inserția grupală conduce la depersonalizare (Turner, in Doise W. [coord.], Expériences entre groupes, 1979, Paris/La Haze, Mouton/EHESS), la uniformizare și la adoptarea normelor elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Aceasta implică, la ele, o mai mare rigiditate în lectura conduitelor masculine/feminine. Femeile utilizează, mai des, schema de interdependență (colectivul, publicul, modelul oriental). Bărbații generează o viziune plurală și nedeterminată, fondată pe aplicarea unei scheme de independență occidentală. Apartenența grupală este totuși departe de a fi exclusivă, conform unei definiții prototipice a unui ansamblu social. Un prototip este o figură centrală (gospodina) în jurul căreia variază formele de includere mai mult sau mai puțin periferice ale elementelor (gospodina salariată, femeia divorțată
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Principiu organizator: "program sociocognitiv", actualizat în raporturile sociale simbolice, sau colecție de conduite potențiale de opinii, atitudini și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali, statutari, ierarhici, de apartenență socioprofesională sau de clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt RS și deci la activitățile simbolice și perceptive ale actorilor sociali. Prototip: categorizare reperată
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
emergența conștiinței naționale. "Capitalismul de tipar" sau, mai aproape de sensul termenului englezesc, "capitalismul întipărit" print- capitalism este sintagma în care Anderson închide tripla relația dintre i) tehnologie (tipar); ii) sistem economic (piața capitalistă a cărților) și iii) sentimente de apartenență grupală și credințe politice (conștiința națională și naționalism). În conjuncție cu alți factori (religioși: Reforma; economici: articulare sistemului capitalist de producție; sociali: destrămarea raporturilor feudale și apariția societății de masă etc.) alături de care a format un nex cauzal foarte încâlcit, cuvântul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
identității naționale. Școala a devenit astfel laboratorul ideologic al autorităților statale în experimentele de antropogenie politică și cureaua de transmisie prin intermediul căreia s-a făcut difuzarea în masă a definiției socio-politice a trecutului (i.e., memoria istorică) în vederea fixării unei identități grupale în conștiința colectivă. Manualele de istorie națională și celelalte cărți școlare care alcătuiesc literatura didactică pot fi înțelese ca vectori ai memoriei istorice prin care autoritățile statale au urmărit să fixeze în conștiința colectivă o definiție împărtășită social asupra trecutului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înțelese ca vectori ai memoriei istorice prin care autoritățile statale au urmărit să fixeze în conștiința colectivă o definiție împărtășită social asupra trecutului ca suport al identității naționale. Una dintre asumpțiile centrale ale lucrării este că memoria colectivă și identitatea grupală sunt intrinsec legate, ceea ce face ca schimbările survenite în conștiința identitară să antreneze mutații în conștiința istorică și viceversa. Programele de construire statală a identității colective presupun cu necesitate, potrivit acestei teze a interdependenței identității de memorie, programe corelate de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de prieteni, colectiv profesional, confesiune religioasă etc.), în sensul că individul își amintește evenimente și experiențe din trecut doar prin prisma grupului, ca membru al unei colectivități sociale. Ca atare, cadrele sociale modelează memoria individului, conferindu-i un caracter perspectival grupal. Teoria cadrelor sociale ale memoriei a lui Halbwachs se referă însă doar la memoria individuală, nu și la cea colectivă. Elaborând pe baza acestor concepții halbawachsiene, poate fi dezvoltată "teoria cadrelor societale ale memoriei colective", construită prin extrapolarea concepției individualiste
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ne dă posibilitatea să Înțelegem mai bine diversitatea de comportament a consumatorilor, care de multe ori au atitudini și iau decizii diferite În condiții identice. Literatura de specialitate recunoaște unanim interacțiunea personalității individului, a contextului social și cultural, a apartenenței grupale și profesionale În conturarea stilului de viață. Vom Încerca, În cele ce urmează, să delimităm modalitățile În care fiecare din acești factori contribuie la personalizarea și definirea unui anumit stil de viață. Personalitatea, consideră specialiștii, constituie un factor care explică
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
blocaje devenite subiective se mai adaugă uneori tendința cadrului didactic de a pune accent pe armonia grupului mai mult decât pe progresul celui care învață individual. Pentru rezolvări creative ale sarcinilor este nevoie de o anumită încordare a relațiilor intra-grupale. Tot ca o manifestare a convenționalismului este și rigiditatea metodologică. În experiența școlară elevul deprinde anumiți algoritmi valabili pentru rezolvarea unui anumit gen de probleme, învață să folosească anumite metode. Din nevoia de a-i face cât mai repede pe
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
nu sunt atât de intense încât să-i mobilizeze toate resursele într-un efort concentrat. Școala, ca instituție socială, include în clasele sale colective egale ca vârstă, tutelate, care parcurg programa de instruire cu un pronunțat spirit competitiv, iar relațiile grupale sunt supuse acelorași reguli și regulamente. Astfel se conturează rolul de elev din clasele mici și statutul social legat de randamentul școlar. Primii patru ani de școală, chiar dacă au fost pregătiți prin frecventarea grădiniței, modifică regimul, tensiunea și planul de
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
se va face lent sau deloc, rezultatele sale la învățătura fiind adesea sub limitele posibilităților lui reale. Școala ca instituție socială include în clasele sale colective egale de vârstă, care parcurg programe de instruire determinate într-un spirit competitiv, relațiile grupale fiind supuse acelorași reguli și regulamente. Datorită acestor condiții de socializare a conduitei, se conturează rolul de elev din clasele mici și statutul social legat de randamentul școlar și de participarea copilului la sarcinile implicate de viața școlară. Școala impune
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
1.1 Definirea și clasificarea grupurilor Gruparea indivizilor în colectivități mai mult sau mai puțin organizate - unele naturale, iar altele anume create de societate, este o cerință legica pentru existența și dezvoltarea ființei umane. Omul singur, izolat de un cadru grupal și în afara interacțiunii cu ceilalți din colectivitate este de neconceput. Esența omului nu este abstractul, caracteristic individului izolat. În realitate ea este totalitatea relațiilor sociale. Fizionomia lui morală, intelectuală, estetică derivă din valoarea morală, intelectuală a grupurilor prin care individul
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
sarcină și succesul în joc al echipei lor. Teorii referitoare la conducerea specifică în sport au formulat Grusky (1963) și Loy și Sage (1970). Essing în 1971 afirmă că rolul conducătorului funcțional și afectiv diverge în grupe cu o evoluție grupală progresivă. Astfel, la echipele de fotbal Șchule (1969), Essing, Eberspacher, Bertram (1973) au demonstrat experimental că alegerile sociometrice de popularitate și capacitate diverg proporțional cu nivelul de performanță. Grupul sportiv prezintă avantaj în cercetare prin existența unor multipli indici de
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
cu alte cuvinte, fără organizare, scopurile vor rămâne inaccesibile și irealizabile. # Organizarea este originar o trebuință resimțită de un grup pentru a atinge un obiectiv comun acceptat, ceea ce face solidaritatea a priori a grupului, angajarea personală a indivizilor în acțiunea grupală de definire și de pregătire (Mucchielli, 1973, p. 6). # După opinia autorului francez, participarea „asigură unitatea morală a grupului”, ea manifestându-se fie sub forma unui contract de bază (adeziunea tacită sau formală care implică intenția de a participa și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pot periclita buna funcționare a întregii organizații. Subminarea și compromiterea treptată, dar sigură, a structurilor formale. Aici intră instituirea unor norme comportamentale care conduc la restricția voluntară a randamentului, la opoziția pasivă sau la sabotaj. Alteori se recurge la ostilitatea grupală deschisă prin forme sindicale cu caracter revendicativ. Greva constituie unul dintre mijloacele cel mai frecvent utilizate în acest scop. Într-o asemenea situație intră în funcțiune un fenomen foarte interesant: normele de randament impuse în urma unor revendicări sindicale nu sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu ca grup, apoi ia decizia care poate reflecta sau nu influența subordonaților); - stilul consultativ II (liderul comunică problema subordonaților ca grup, obținând ideile și sugestiile lor colective, apoi ia decizia care poate sau nu să reflecte influența grupului); - stilul grupal (liderul comunică problema grupului, evaluează împreună cu grupul diferite alternative, încearcă să obțină concursul, nu‑și impune propria soluție, dimpotrivă, este dispus să accepte și să implementeze soluția grupului). # Aceste stiluri decizionale sunt apoi analizate în funcție de șapte factori dintre care trei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decât cea prezentă. Aflat în fața necesității de a depăși situația, de a schimba ceva în mediul înconjurător sau în propriul său comportament, individul sau grupul inventariază o multitudine de mecanisme de rezolvare. În funcție de particularitățile situației, acestea pot fi individuale sau grupale, deci mecanisme care să implice doar o singură persoană sau mai multe, care să decurgă practic din interacțiunea acestora, din efortul colectiv de a găsi cele mai bune mecanisme acționale. Mecanismele de rezolvare odată evocate, inventariate, urmează alegerea și reținerea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfacere a intereselor personale, care nu coincid întotdeauna cu interesele colective, duce adeseori la astfel de rezultate. Dacă situația care trebuie depășită este determinată și impregnată de factori de natură obiectivă și organizațională, atunci probabilitatea inventarierii și alegerii unor mecanisme grupale de acțiune este mai mare, fapt care va permite ca decizia să dispună de un caracter psihosocial. În această situație, probabilitatea inventarierii, evocării și reținerii unor alternative favorabile organizației este mare. Aceasta se explică prin faptul că alternativele alese trebuie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
treia. În caz individual, decizia satisface psihologic pe cei doi, dar nu și organizația, mai ales când cei doi au o bună calificare profesională, și pentru recuperarea lor, sau altora în locul lor, organizația trebuie să depună eforturi suplimentare. În caz grupal, decizia a fost, de fapt, controlată de organizație: grupul nu putea alege prima variantă de teama șomajului; dacă ar fi ales-o pe a doua, organizația n-ar fi avut de pierdut nimic; cea de a treia este însă net
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fără predominarea marcată a unora sau altora dintre ei, probabilitatea alegerii mecanismelor personale sau a celor de grup de rezolvare este mai mult sau mai puțin egală. Dar și în acest caz s-ar părea că predominanța mecanismelor de rezolvare grupală este mai mare, deoarece, deși cauzalitatea poate fi uneori subiectivă, finalitatea este întotdeauna organizațională. În această formă se încearcă îmbinarea pe cât posibil armonioasă a intereselor particulare cu cele colective, adică elaborarea unor decizii care să fie în egală măsură favorabile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizația în întregul ei. Dar, chiar în acest caz, doleanțele muncitorilor vor fi satisfăcute în limitele impuse de organizația respectivă, perspectiva organizațională primând. Cele trei modalități concrete ale desfășurării procesului decizional evidențiază corelația dintre subiectiv și obiectiv, dintre individual și grupal și mai ales atenționează asupra necesității interpretării lui situaționale. Etapele procesului decizional Din cele două procesualități ale deciziei - lungă și scurtă - vom alege procesualitatea scurtă, pe care o vom trata dintr-o perspectivă organizațional-managerială. Aceasta înseamnă că vom insista mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cercetat de J.L. Janis (1972). Analizând împrejurările în care autoritățile Statelor Unite ale Americii au luat decizii în situații dramatice (în timpul atacului de la Pearl Harbour, în războiul din Coreea, în timpul pregătirii unei invazii în Cuba etc.), Janis arată cum gândirea indivizilor noncritică și grupală funcționează în detrimentul gândirii critice și independente. Beneficiile potențiale pe care le-ar putea aduce gândirea de grup (cele notate în tabelul de mai sus în coloana „avantajele gândirii de grup”) sunt înlocuite cu efecte negative dintre cele mai neplăcute (pasivitatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cunoștință subordonaților decizia (uneori aceste persoane nu au autoritatea și competența cerută de decizia respectivă; hotărâri importante ale conducerii sunt adeseori transmise prin persoane prost selectate sau, și mai grav, prin intermediul ordinelor și dispozițiilor scrise, evitându-se contactul interpersonal sau grupal direct); greșeli de organizare a unor întâlniri și discuții cu cei care urmează să accepte și să participe la executarea deciziilor (acestea sunt făcute în pripă, în momente insuficient de bine alese din punct de vedere psihologic, nepregătite. Ecuația deciziei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tehnică de schimbare propriu-zisă la Bavelas; ca o tehnică de acceptare a schimbării la Coch și French. În toate cele trei cazuri ea se dovedește a fi însă un instrument esențial în obținerea schimbării comportamentelor umane, fie ele individuale sau grupale. Aceasta ne atrage atenția asupra necesității bunei organizări a discuțiilor, asupra conducerii lor abile de oameni care cunosc bine psihologia umană și mai ales dinamica grupurilor. De cele mai multe ori, o acțiune nu este acceptată sau eșuează nu pentru că n-ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
bine ce anume se „ascunde” sub fiecare variabilă a ciclurilor stresului și, mai ales, de a preciza natura relațiilor dintre variabile. Astfel, Matteson și Ivancevich (1979) diferențiază stresorii în patru categorii: individuali - conflicte de rol, ambiguitatea rolului, responsabilitatea pentru subordonați; grupali - conflicte intragrupale, incongruența statutelor; organizaționali - climat, tehnologie, stil managerial, structură organizatorică; extraorganizaționali - familie, economie, calitatea vieții. Apoi ei introduc variabile moderatoare (ereditate, vârstă, sex, suportul social, coping-ul, trăsăturile de personalitate) pentru ca în final să subdividă „ieșirile” în: comportamentale (satisfacție, performanță
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]