412 matches
-
din mediul rustic sau de la periferia marilor orașe, licheaua a dat mult din coate ca să ajungă într-un post de conducere. A avea pâinea și cuțitul, chiar dacă nu la un nivel ierarhic important, a fost întotdeauna ambiția ei. A se gudura mereu pe lângă cei care aveau pâinea și cuțitul la nivel ierarhic avansat a fost, pe de altă parte, un alt scop constant al lichelei. Slugărnicia a făcut mereu parte din sângele ei marcat de parvenire. Aceeași slugărnicie a pretins-o
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
o poziție ierarhică avantajoasă de unde acesta (șeful, liderul) era proiectat ca dispunând de puteri aproape discreționare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai utilizat la noi, la români, pentru a însoți substantivul ori adjectivul (în funcție de context) lingău este a se gudura. Interesant este faptul că prin acest verb, sensul de a linguși primește inclusiv o poziționare specială: întrucât cel care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
cel mai utilizat la noi, la români, pentru a însoți substantivul ori adjectivul (în funcție de context) lingău este a se gudura. Interesant este faptul că prin acest verb, sensul de a linguși primește inclusiv o poziționare specială: întrucât cel care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care se gudură pe lângă un om-om. Verbul a se gudura îl animalizează pe lingău, preschimbându-l într-un patruped. Am o
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
este faptul că prin acest verb, sensul de a linguși primește inclusiv o poziționare specială: întrucât cel care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care se gudură pe lângă un om-om. Verbul a se gudura îl animalizează pe lingău, preschimbându-l într-un patruped. Am o singură rezervă la demonstrația mea: fiind comparat cu un câine, lingăul jignește de fapt rasa canină, câinele fiindu-i superior lingăului
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
a linguși primește inclusiv o poziționare specială: întrucât cel care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care se gudură pe lângă un om-om. Verbul a se gudura îl animalizează pe lingău, preschimbându-l într-un patruped. Am o singură rezervă la demonstrația mea: fiind comparat cu un câine, lingăul jignește de fapt rasa canină, câinele fiindu-i superior lingăului, cel puțin așa cred, într-o logică morală
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
superior lingăului, cel puțin așa cred, într-o logică morală universală. Este limpede, însă, că poziția de patruped pe care și-o arondează lingăul ține de altă nuanță: el nu este un simplu om-câine, ci unul care schelălăie și se gudură dezagreabil și lamentabil pe lângă omul-om. În zilele noastre - căci textul de față face parte dintr-o încercare de radiografie a fiziologiei românilor -, lingăul este destul de vizibil în spațiul public. Înrudit cu lingăul comunist, cel postcomunist nu mai are nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
va ieși la clăci după sărbători. Vara ei, Valonia, tocmai Își Încheia clinii cămășii ale cărei ornamentații erau alese În stative cu ajutorul vergelei, după moda mai nouă. Ursul, care era slobod prin ogradă, le Întâmpină vesel Încă de la deschiderea portiței, gudurându-se pe lângă Anuța. Sărea cu picioarele din față până la brâu, gata să-i dea jos traista În care erau așezate găluștele toarse de mama și cămașa la care lucra cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu migală. Stai cuminte, răule, că-mi dai traista jos! Acuși te cârpesc cu furca de tors și n-o să-ți mai ardă de joacă! Rușinat parcă de amenințarea cu furca de tors, câinele se astâmpără, continuând Însă să se gudure pe lângă picioarele lor. În odaia cea mare Încă era cald și cei doi frați ai Anuței, Sandu și Nuțu, erau dezveliți, iar țolul alunecase jos de pe ei. Badea Mitru dormea și el dus, sforăind de zor Încât Îl puteai auzi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație intensă în proces din partea subiectului personal"), sugerează rolul reflexivului de focalizator al
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
senzația de gheață a brățării metalice care-mi săruta gleznele. I-am adus o bucățică de pâine și i-am dezlegat curelușa din jurul gâtului. Mi-a lins mâna, s-a tăvălit de bucurie peste florile dintr-o brazdă și se gudura la picioarele mele. Hai, du-te, ești liber! Nu mai sta! M-a privit atent, a sărit pe pieptul meu, apoi peste straturi, spre gardul din fundul ogrăzii și nu l-am mai văzut. Am rămas cu lanțul în mână
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în colonie. În fața porții am lăsat bagajele din mână, am căutat cheia care nu era la locul ei. Fără să stau pe gânduri m-am cățărat pe poartă și am aterizat în curte. În clipa următoare am simțit câinele nostru gudurându-se lângă mine. Cu o mână mângâiam câinele de bucurie că am ajuns acasă, iar cu cealaltă căutam cheia pe care am găsit-o în broasca porții. Am deschis poarta pentru a recupera bagajele, după care am încuiat-o din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
publica oricînd, datorită legăturilor pe care le am cu secția de critică ce mi-a acordat, încă de cînd eram student (1960), o încredere pe care ieșenii, scumpii mei ieșeni, nu mi-au acordat-o niciodată . Cei de la Cronica se gudură (acesta e termenul) pe lîngă mine fiindcă se tem de mine. întotdeauna am dus o luptă demnă pentru ca opiniile să-mi fie respectate, ca demnitatea cu care mă comport să o simt și la cei cu care am de-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
favorabilă tot mîzgălitorilor de hîrtie, acelora care au compromis, în parte, presa literară și de cultură, fapt ce a impus exigențe de altă natură (micșorarea spațiului tipografic), decît cele normale. Zurbagii, proștii și cei care cunosc arta de a se gudura și au șira spinării de material plastic vor fi, în continuare, în frunte, căci multe din reviste nu se pot dispensa de mercenarii care au făcut servicii (la Luceafărul se pare că se schimbă ceva) . Important este, așa cum am și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în picioare, sala asistă respectuoasă la plecarea pe aceeași ușă laterală a maestrului iubit. PE URMELE LUI LABIȘ Opțiunile se schimbă odată cu istoria ca roata care leapădă noroiul din drum în alte părți. Cei care, înainte de revoluția din ’89, se gudurau pe lângă un secretar de partid, cei care, în fața directorului securist, lipeau palma la vipușcă (ei fiind simpli informatori), cei care îți instalau microfonul în lampa de pe birou, tocmai aceia se uită urât, acuzându-te că ești „criptocomunist” dacă susții că
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
celor din casă mereu cufundată în bezna adâncă licărea ca flacăra focului gata să se stingă în vatră, în liniștea încremenită, se deslușiră de undeva din curte, un mârâit scurt, un schelălăit ușor, ce aminteau de felul de a se gudura al câinelui lor ciobănesc. Cei dinăuntru tresăriră. Femeia ezită puțin nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape târându-se, cel pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
palmele micuțe Împodobite de ghiuluri barosane, freamătă din toată ființa blindată cu lănțișoare și brățări, ei, cum merge treaba, băieți? Oh, șefu’, merge și-ncă cum. Vino să-ți arăt. Vino să vezi. Ceva-ceva tot e de văzut. Andrei se gudură și se hlizește, iar eu Îl urmez și-i urmez exemplul. Amândoi suntem trup și suflet pe lângă grămada asta de fiare devenită pe de-a-ntregul și cu acte-n regulă proprietatea familiei. Și eu și părințelul facem parte din familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de antricoate pe care le frigeau pe jar În curte. Ne cam luau de nas pe mine și pe Andrei fumul și mirosul de carne friptă. Aia era Însă În exclusivitate treaba lor. Câinii barem s-alegeau cu oasele. Se gudurau și schelălăiau excitați când Îl vedeau pe plutonier intrând pe poarta Unității. Îl recunoșteau după uniformă, Înainte ca părințelul să mă facă atent că iar a venit ăsta să-și ia dreptu’ de la moșu’. Era un țărănoi zdravăn și fălcos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe moșu' aici, să stingem lumina și să Închidem ușa. — S-o fi Întors Viorel cu mă-sa, fac. Doar ăștia mai lipsesc. Și noi stăm aici să-i așteptăm pe toți ca tâmpiții! Să fugim! Se auzeau câinii schelălăind, gudurându-se parcă pe lângă cineva de-al casei. Andrei arăta Însă calm și foarte stăpân pe sine. — Stai aici În dormitor cu lumina aprinsă. Ies eu să văd, șopti, și o luă spre poartă prin Întuneric, cu țeava-n mână. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar nu-i puțin lucru că-l luăm În serios, iar el crede cel mai tare În ce spune. N-o să vă pară rău că m-ați luat cu voi, o să vedeți... A simțit că am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de partid și de stat. Nici măcar aceștia nu credeau În doctrina partidului. Își asumau această condiție pentru un trai mai bun. Se evidențiau ușor acești inși (vânau funcții În asociațiile comuniste ale studenților, arborau limbajul cerut, declamau lozincile regimului, se „gudurau” pe lângă profesorii politruci etc.) și erau desconsiderați, uneori fățiș, de colegii onești, interesați de adevăratele valori ale filosofiei. Unii colegi veniseră din pasiune pentru domeniile subsecvente filosofiei, alții pur și simplu din Întâmplare, ademeniți de disciplinele de concurs (doar două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar degeaba... Mă simt ceva mai bine, aerul curat îmi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
casă, apoi se crede că va urma vreo nenorocire. Cînd urlă cînele, face a moarte. Atunci să zici de trei ori: „Urlă, urlii, du-te pe pustii.“ Cînd latră cînele a pustiu, trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în acea casă. Cînd ți s-a pișa cînele pe păreți însemnează că unul din soți nu prea trage cu casa; cățaua vestește patima femeii, cînele, pe a bărbatului. Cînd cînii simt așa ceva, apoi la cel necredincios soț nu se gudură cînd intră în ogradă. Cînd se udă cînele pe păretele casei, femeii îi place alt bărbat. Cînd trage cînele pe nări (sforăiește) e semn rău, de moarte. Omul pe care-l latră cînii vrăjmaș* e răutăcios. Cînd ți-a tot
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înecat. 3. Granițele marilor democrații La granița țărilor Uniunii Europene se află cele mai performante aparate de pază: în mod normal, nici un câine n-ar putea pătrunde ilegal în spațiul comunitar. Doar câinii din interior pot să latre, să se gudure și să muște acolo. Uniunea Europeană, asemenea Statelor Unite ale Americii, dispune de cea mai mare democrație de pe pământ. Nu există o șansă mai minunată pentru un cățel decât să se nască într-una dintre țările cu economie, asistență socială, învățământ și democrație dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria și foamea își disputau prioritatea între closet și vagonul „restaurant”, pancartele roșii curgeau dintr-o stație în alta, trădând zelul secretarului de partid din Mehedinți sau obediența josnică a primarului de la Strehaia. România se gudura la picioarele tiranului. Între diplome și coronițe, anii curgeau într-o gimnastică a indiferenței. Comandant de detașament, mă atașez de emisiunile postului de radio Europa Liberă, unde fraza lui Malraux - „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]