183 matches
-
mai mare de 600 guldeni, era plătită de 8‰ din populația galițiană, față de 28‰ în Boemia și 99‰ în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni/persoană. Se poate trage concluzia că această regiune a fost folosită de guvernul austro-ungar pe post de sursă de forță de muncă ieftină și de recruți pentru armată, dar și ca zonă tampon față de Rusia. Industria
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
guldeni, era plătită de 8‰ din populația galițiană, față de 28‰ în Boemia și 99‰ în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni/persoană. Se poate trage concluzia că această regiune a fost folosită de guvernul austro-ungar pe post de sursă de forță de muncă ieftină și de recruți pentru armată, dar și ca zonă tampon față de Rusia. Industria grea s-a dezvoltat
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
numit „pozitiv”, a fost trimisă la un meșter din oraș pentru reparații. În 1858 a fost instalată o orgă (cu o claviatură de 4 octave, 9 voci, fără pedală) comandată la Karl Schneider din Brașov pentru suma de 1750 de guldeni. În anul 1916, tuburile de cositor ale orgii au fost confiscate de autorități pentru cauza războiului, și au fost înlocuite doar în 1928 cu țevi de zinc Laukhuff.
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
olandezii reușind să captureze mai multe vase englezești decât pierduseră și recuceriseră colonia New Amsterdam în 1673. Mare parte din condițiile de pace cerute de englezi în acordul de la Heeswijk din 1672 nu fuseseră îndeplinite, dar olandezii plătiseră două milioane de guldeni (în loc de zece milioane cât se ceruse inițial) pe o perioadă de trei ani (pentru a compensa pierderea subvențiilor franceze) și au reafirmat dreptul de "Dominium Marium" al englezilor între Land's End spre nord către Staten Land, cu amendamentul că
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
împotriva Prusiei. Totuși el nu avea ambiții militare, și politica și conducerea militară a lăsat-o pe mâna miniștrilor săi. După înfrângerea militară din acest război, Bavaria a fost silită nu numai să plătescă Prusiei despăgubiri de 30 milioane de guldeni, dar și să cedeze acesteia unele provincii bavareze (Gersfeld, Orb). În tot acest timp Ludovic al II-lea și-a petrecut timpul călătorind (în Elveția, Bavaria și Franța). Apoi s-a dedicat în special ideilor sale romantice, retrăgându-se în
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
la 18 ianuarie 1871 la Versailles, cu ocazia Unificării Germaniei. Toate aceste construcții și proiecte au fost finanțate personal de Ludovic al II-lea, ceea ce i-a provocat deficite financiare private importante. Apanajul său se ridica la 4,2 milioane guldeni anual. Totuși a reușit ca în 1884 să aibă datorii la bănci de 7,5 milioane guldeni. În afară de asta, pentru a termina construcțiile sale, în 1887 ar mai fi trebuit încă circa 15 milioane de guldeni. După moartea sa, casa
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
finanțate personal de Ludovic al II-lea, ceea ce i-a provocat deficite financiare private importante. Apanajul său se ridica la 4,2 milioane guldeni anual. Totuși a reușit ca în 1884 să aibă datorii la bănci de 7,5 milioane guldeni. În afară de asta, pentru a termina construcțiile sale, în 1887 ar mai fi trebuit încă circa 15 milioane de guldeni. După moartea sa, casa de Wittelsbach a reușit (până în anul 1902) să plătescă înapoi toate datoriile făcute de regele Ludovic al
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
la 4,2 milioane guldeni anual. Totuși a reușit ca în 1884 să aibă datorii la bănci de 7,5 milioane guldeni. În afară de asta, pentru a termina construcțiile sale, în 1887 ar mai fi trebuit încă circa 15 milioane de guldeni. După moartea sa, casa de Wittelsbach a reușit (până în anul 1902) să plătescă înapoi toate datoriile făcute de regele Ludovic al II-lea. În ultimii ani ai vieții sale Ludovic al II-lea s-a retras din ce în ce mai mult din viața
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
nopțile și să se plimbe noaptea prin parcurile palatului. Din cauza datoriilor din ce în ce mai mari unele construcții de palate au trebuit întrerupte sau chiat oprite. La începutul lui 1886 consiliul de miniștri nu i-a mai aprobat creditul de 6 milioane de guldeni pe care-l ceruse. Ludovic II i-a cerut atunci părerea lui Bismarck, care l-a sfătuit să poruncească miniștrilor săi să înainteze cererea sa la parlament ("Landtag"-ul bavarez). Dar în loc de aceasta, guvernul bavarez a pornit demersuri pentru ca să fie
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
și s-a înființat în locul ei o organizație dominată de Prusia, Confederația Germană de Nord. Presupunând că Bismarck își va onora partea sa din înțelegere, guvernul francez i-a oferit lui Willem al III-lea al Țărilor de Jos de guldeni pentru posesiunea sa personală asupra Luxemburgului. Din cauza problemelor financiare serioase, Willem a acceptat oferta la 23 martie 1867, dar francezii au avut surpriza să constate că Bismarck se opune. Bismarck nu doar că reușise unificarea a marte parte din nordul
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
Cryn Fredericksz Van Lobbrecht" construiește cetatea "Fort Amsterdam" în partea sa centrală, pentru a proteja coloniștii, în conformitate cu legislația olandeză. Guvernatorul Noii Olande, Peter Minuit, în 1626 cumpară Insula Manhattan de la tribul indian Manahatta cu o sumă evaluată la 60 de gulden (24 dolari la acel moment), o sumă echivalentă cu 500 de dolari astăzi.
Noul Amsterdam () [Corola-website/Science/325016_a_326345]
-
vechiului oraș medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetății (actualul oraș de jos). Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) - au fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
francez Coulomb scria în 1822: "Prințul Eugène de Beauharnais trăiește într-un lux mai mare decît la Curte [a lui Napoleon]". Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru peste 2 milioane de guldeni. Pe lângă München si Schloss Eugensberg, familia deținea conace la Eichstätt și Ismaning. Odată cu moartea tatălui ei în 1824, Eugénie a moștenit Schloss Eugensberg. La 22 mai 1826, la Eichstätt, Eugénie s-a căsătorit cu catolicul Prinț Constantin de Hohenzollern-Hechingen. Eugénie
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
Eugensburg, la reședința de vară a regilor Bavariei la Tegernsee, iar în 1833 au făcut un Mare Tur în Italia, care a durat aproape 18 luni, și a mers până în Sicilia. Eugénie apoi a vândute Schloss Eugensberg pentru 32.000 guldeni lui Heinrich von Kiesow de Augsburg.. Veniturile din această vânzare au finanțat reconstruirea Vilei Eugenia din Hechingen, unde cuplul și-a stabilit reședința în 1834. La marginea de sud parcul vilei, ea a achiziționat Gasthaus Zur Silberburg și în 1844
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
1829 o placă comemorativă în amintirea colonelului Johann von Vecsey, care amenajase Platforma Invalizilor. Inițial, fântâna arteziană era înconjurată de un gard de fier forjat. Monumentul a fost restaurat în anul 1883, cheltuielile în sumă de circa 1.000 de guldeni fiind suportate de împăratul Franz Joseph. Rotonda cu fântâna arteziană aflată în fața monumentului a fost refăcută în 1981. În timpul Revoluției din decembrie 1989, bustul împăratului Francisc I a fost vandalizat. Au fost trase câteva gloanțe în statuie, astfel că bustul
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
părți ale orașului medieval, magistratul orașului a luat decizia de a demola acest rând de case, ce se întindeau până aproape de Turnul Sfatului. Clădirile aflate în zona tunelului (Biserica Arcadelor, clădirea cântarului oficial al orașului, casa Jickeli și casa Thomas Gulden) au fost demolate în 1851, iar tunelul a fost spart, în locul său amenajându-se un culoar de trecere. La început, peste strada Ocnei a fost construită o pasarelă pietonală de lemn care făcea legătura între Piața Mică și Piața Huet
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
piesa principală, "My One True Friend", în cursul genericului de final. Piesa a fost lansată inițial pe albumul lui Midler din 1998 "Bathhouse Betty". Filmările au fost realizate la Morristown, New Jersey, Maplewood, New Jersey, precum și la Universitatea Princeton. Ellen Gulden are o slujbă foarte presantă de jurnalist la revista "New York". La începutul filmului, ea merge în vizită la casa familiei sale pentru petrecerea surpriză de ziua de naștere a tatălui ei. Devine evident faptul că ea îl admiră profund pe
Mamă și fiică (film din 1998) () [Corola-website/Science/326647_a_327976]
-
aceste ocazii au fost direcționate pentru construirea bisericii noi. Localitatea a primit de asemenea și scutiri de taxe și impozite în anul 1507, sume care au fost investite în construirea edificiului religios. Aceste scutiri se ridicau la suma de 10 guldeni. Având după cum s-a văzut mai sus, o grămadă de privilegii și libertăți, localitatea a beneficiat de o deschidere europeană deosebită, fapt care a făcut ca o mulțime de localnici să-și trimită copiii să studieze la Universitățile din Viena
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la pește 5.000 florini (guldeni) de argint. Tratamentul de speleoterapie și climatoterapie cuprinde practic inhalarea aerului din mină, fiind foarte util în cazul bolilor căilor respiratorii (boli astmatice, bronșitice și alergice). Durată tratamentului este de 18 zile. Acest tratament subteran se desfășoară la orizontul "50
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
scurtei ocupații bavareze din 1805, Teatrul din Innsbruck a fost purtat numele de "Königlich bayrisches Hof-Nationaltheater". Clădirea a fost închisă în 1844 din cauza stadiului avansat de degradare. O companie de teatru s-a constituit și a adus 40.000 de guldeni pentru construirea unei noi clădiri. Noua clădire a fost inaugurată în 1846. Ea a fost bombardată de forțele aliate în 1945. "Innsbrucker Stadttheater" a devenit în cele din urmă în anii 1945/1946 "Tiroler Landestheater". În 1959 s-a deschis
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
etajul al treilea. În anul 1803 clădirea a fost demolată, fiind înlocuită cu o clădire nouă, în stil clasic, care a fost ridicată în perioada anilor 1805-1807 după planurile lui Christoph Stadler. Construcția noii clădiri a costat 150.000 de guldeni, care au fost strânși prin aplicarea unui impozit special pe vinul importat. Clădirea a început să fie extinsă în 1869. Cu toate acestea, necesitățile administrației locale erau în creștere, iar în 1887 a început construcția unei noi clădiri după planurile
Primăria din Graz () [Corola-website/Science/328015_a_329344]
-
mai nobile scopuri. Pe langă sprijinul pentru numeroase instituții publice el a susținut și promovat mulți artiști, pictori, scriitori și sculptori, dar și oameni săraci sau cu probleme financiare, din anii 1840, anual în mediu cu peste 100.000 de guldeni. De asemenea a lărgit, dupä preluarea moștenirii sale, salariile ocupaților săi de peste tot în mod remarcabil. În 1857 l-a delegat pe cunoscutul arhitect Theophil Hansen, cu cumpărarea terenurilor nevoite pentru construcția Universității de la Atena. Hansen a proiectat planul acestei
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau de obicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint.
Saline din România () [Corola-website/Science/337530_a_338859]
-
de aur" al timpului său. El a devenifost numit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe. Ierbarul valoros al lui Persoon, exemplarul incluzând multe specii, a fost a cumpărat de guvernul olandez, în 1825, pentru o sumă de 800 de guldeni și este astăzi inclus în colecția " Herbarului Național al Olandei" în Leiden, împreună cu o importantă colecție a corespondenței sale cu oameni de știința din această perioadă de timp. Genul "Persoonia" precum revista micologicä "Persoonia" sunt numite după el. Savantul a
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
venituri din închirierea trupe auxiliare pentru regele George al III-lea al Marii Britanii pentru colonii din America. Margraful a închiriat trupe suplimentare pentru Olanda. Cu aceste venituri a plătit datoriile principatului, care s-au ridicat la 5.000.000 de guldeni în momentul în care a preluat mandatul (1757). Până în momentul abdicării sale, 34 de ani mai târziu, datoria principatului a fost de numai 1.500.000 de guldeni. Prima soție a lui Karl Alexander a murit la 18 februarie 1791
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]