220 matches
-
ea însăși un reflex al noii realități, repede însușită de cine vrei și de cine nu vrei. E dincolo de ridicol tonul cu care canalii veroase, paiațe resentimentare, bișnițari nădușiți, escroci ce-și ascund ticăloșia îndărătul ochelarilor cu rame fine, nulități gureșe, târgoveți rătăciți prin studiourile de televiziune își clamează dreptul la sfânta, imaculata imagine! Când e vorba de o țară, lucrurile sunt încă mai încurcate. Obsesia imaginii o au, de regulă, doar guvernele ce se știu în deficit de onestitate. Conducătorii
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
primele luni ale lui 1990 îl are în centru pe Gabriel Andreescu. Auzisem, evident, de la "Europa liberă" de opoziția sa neînfricată la regimul Ceaușescu. îi știam, din articole sau din prezența la televizor, opțiunea radicală în raport cu ticăloșia comunisto-securistă. Chiar dacă personaje gureșe, demagogi cu grade securiste, politruci dotați cu o nesimțire gigantică, securiști în blană de oaie acaparaseră microfoanele mini-parlamentului - faimosul C.P.U.N. -, știam că undeva în penumbră există și Gabriel Andreescu și speram că, deși acoperită de gâlgâiturile respingătoare ale
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
fel grupul doamnelor americane: "aceeași nevoie imperioasă, vitală, de a aparține unei colectivități plăcute, întemeiată pe o preocupare comună și pasionantă." Romanul Ultimele iubiri se încheie în mod abrupt și inspirat, prin "mormăitul" aprobator al lui Radu interpelat telefonic de gureșa Marieta, convențională și fățarnică, în timp ce el eșuase pe patul său de spital lovit de comoția cerebrală. Un roman complex al importantului prozator Virgil Duda.
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
afumătoare, printre cărnuri desfrînate, care pufăie ca niște beizadele la taifas. trage de șoric slănina cu pulpanele ei late și trezește caltaboșul pus la adormit de-un ceas. nu te da însă la mațul încă roșu de plăceri, nici la gureșa bășică atîrnată abia ieri, treci grăbit de frica lenei de clevetitoarea chișcă, pînă vezi că universul cărnurilor nu mai mișcă. acolo,-n adînc de lume, unde n-ai fi zis că este nici mișcare, nici lumină, nici ființă de vreun
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
nu o mai vezi. Zumzetul ei, pe care toată vara îl urmărești cu bătătoarea și cu sprayuri ucigașe, ca să-l curmi, acum ți se pare, și el, tot un zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
picioare, Însă doar pe două sare. Are coamă și e mare, Se-nțelege că-i și tare; Numai el nu înțelege De ce lumea-i zice „rege”? Prin livezile cu duzi Numai gura ei auzi; Mică ca un ou de rață, Gureșă precum o țață. Mai mult coadă decât trup, Nu-i nici vulpe, nu-i nici lup. Neagră ca o supărare Provocată de-un necaz: Ea nu are nici un haz Dacă nu-i cârâitoare. Carnea lui e bună-rea, Fie mare, fie
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a fost făcută de mâna ta, și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți, nici o stea nu-i frumoasă. Din fântâni sfredelite-n osia planetei iți scoți gălețile de foc. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
acestora. Conștiința că doar ei sunt capabili să conducă țara, doar ei îi vor binele, doar ei sunt patrioți și generoși a devenit a doua natură a indivizilor cu chitanțe și cotiere. Dacă la oraș există posibilitatea ca vreunul mai gureș să i-o întoarcă funcționarului obraznic, scăpând printre dinți un "Ba pe-a mă-tii" absolut democratic în contextul dat, vă asigur că o astfel de probabilitate e exclusă la țară. Acolo, amărășteanul venit cu căciula în mână nu crâcnește
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
ideală mostră de „inteligență” pesedistă. Arogant și neinformat, el a fost pur și simplu spulberat de-un Băsescu urcat brusc pe cai mari, sub privirile patern-aprobatoare ale poetului de format XXL. Că operațiunea a reușit, o dovedesc ploaia de comunicate gureșe, la marginea paranoiei, emise de oamenii lui Băsescu: da, s-a înțeles bine, dl Băsescu va candida la președinția României! Hodoronc-tronc, de parcă asta ar fi fost urgența maximă a țării. Orgolioși gata să plesnească, politicienii noștri își pierd uzul rațiunii
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
și pe Lea, iar noi doi, eu și Dorin, am rămas singuri. Ne-am așezat așadar pe marginea drumului acela de țară și, în vreme ce unchiul sforăia ușurel în spatele nostru, noi căscam gura la cârdurile de gâște și rațe care lipăiau gureșe în praful uliței. „Până și ele își râd de noi”, a mormăit cu năduf Dorin, azvârlind la întâmplare o pietricică. „Gâștele nu pot să râdă.” „Ba uite că da.” „Hmm.” Așa a fost duminica noastră la râu. Era o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la rigoare, și într-un caz și în altul, precedentele sînt, vorba aia, gîrlă. Nu degeaba ciupește diavolul, ziua și noaptea, sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă (citat). Și nu degeaba ne alfabetizăm (perpetuu!), la urma urmei, șușotind gureș pînă ne vine sorocul. Cu un nume de familie involuntar expresionist (ce mult contează!), martirul, prin alterație consonantică, Horia își propune să tragă frumușel de guler în colecția "nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo 66 de replici celebre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rachete de tenis, biciclete, combine muzicale, calculatoare, televizoare, aparate video, casete cu filme și camere video și câte și mai câte. Și cei din schimbul de noapte veniseră să pună umărul, și cei care apucaseră să intre în concediu. Harnici, gureși, entuziaști, păi, s-o facă pă treabă dacă tot l-au dat jos pe Ceaușescu. Noi suntem poporul, și așa se face că primele patru TIR-uri venite din Franța și Italia au fost prăduite la nimereală, de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-mi meargă mai bine, dar nici n-aș fi avut cine știe ce cărneturi să mănânc. Păi, foamea, Mirelo, o să te ierte. Acuma n-ai ce face dacă te-ai spurcat. Getuța n-a mai postit și râvnește, și vorbește, cât de gureșă și veselă, cu gura plină de cârnați și de Roberto al ei, plecat de o lună cu afaceri în turneu prin Europa, cică, mă fute de mă rupe, și să vezi ce tip agreabil, distins, la cincizeci și doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal care suferă, iar asta pare să-l incite pe Mărgărit, vesel și gureș și îmbiindu-l cu mici, păi, cum să nu-i fie foame după atâta bălăceală? Apa te trage, te suge, îți zgândăre foamea și setea, hi-hi-hi, păi, bineînțeles că trebuie să mâncăm. Câte zile om avea pe pământu’ ăsta, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la care stătea fără să-i plătească chirie... Ce mare lucru să-i fi sugerat că se grăbește și că, oricum, nu agreează genul ăsta de conversație? Să fi făcut pe mojicul, deh, poate asta ar fi meritat puștoaica aia gureșă, care o întrecea și pe Roșioara în pasiunea ei pentru intrigăraie. N-ar fi vrut s-o jignească, dar nici să-i dea apă la moară. Replicile lui distrate, într-o doară, aveau menirea de a ocoli bârfele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius o apucă de mână iar ea îi zâmbește recunoscătoare. Ce s-a întâmplat? Să nu râzi de mine, dar mi-e frică. Imposibil, pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deterministă a tinereților și finețea crepusculară a Adelei; apoi Lovinescu, ambițiosul dominat de tentația stilului și refugiindu-se la senectute în imperativul moral; în fine, impulsivul Călinescu, campion al schimbărilor de atitudine, artizan al unei opere monumentale și al unor gureșe compromisuri în anii comunismului. Salvarea criticului Cazul lui G. Ibrăileanu a fost unul fericit, în cele din urmă. Criticul s-a salvat, nu prin apariția, în ultimii ani de viață, a superbului roman Adela, ci prin aceea că s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mare Scriitor, poate Cel mai Mare. Am fost născut, culcușit și alăptat pe carcasa desfrunzită a celei mai puțin citite capodopere a lumii. Eram o familie numeroasă și, curînd, treisprezece dintre noi ne grămăzeam Înlegănat, ca să păstrez limbajul de acolo, “gureșe gurițe Îmbulzite, cocoloașe-mbulucite, după picătura dulce.” (Chiar și după atîția ani, Încă mă mai Înnebunește cînd aud punctișoare-mbulucite după picături, fărîme. O, ce visuri !) Curând, ne luptam cu toții pentru cele douăsprezece mameloane : Sweeny, Chucky, Luweena, Feenie, Mutt, Peewee, Shunt, Pudding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Universul” și cele ale d-nei de Staël. Nepotul observă prin conștiința bunicii gospodăria: „vaca se întoarce de la câmp, câinele casei se răsfață prin somn, pisicile grațioase calcă pe iarbă cu băgare de seamă.” Atenția bunicii este atrasă de scena găinilor gureșe care aleargă după grăunțe. Sandu învie din trecut păsăretul mai numeros și cirezile mai mari, prin respectarea legilor memoriei involuntare și a fluxului conștiinței. Moartea își face apariția sub forma bolii și e simbolizată de un obiect de îmbrăcăminte al
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mai frunzărit prin cele cărți. Somnul a venit pâș-pâș printre rânduri, cuprinzându-mă duios, ca o mamă. Visele mi-l aduceau mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am ospătat, m-am întins în așternut cu gând să mai citesc ceva la lumina lumânării... Pâlpâitul flăcării isca umbre tremurânde, care mai degrabă mă îmbiau la somn decât la citit. Am suflat în lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de taifas taman sub fereastra mea. Am deschis ochii împins și de lumina moale a răsăritului, furișată prin perdea... Am rămas așa o bucată de vreme... Pașii de pe cărăruie m-au pus în gardă că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și bănuiam de ce. Toată bucuria trăită alături de bătrân lua sfârșit. Nu știam când îl voi mai revedea. Odată ajuns acasă, apoi greu mă hotărăsc să pornesc încoace... Dar mare-i Dumnezeu!... În zori, abia am deschis ochii, trezit de sfatul gureșelor vrăbii. După o vrme am și auzit pașii călugărului. Bună dimineața, dragule! Dacă tot ai făcut ochi, apoi să guști ceva. Te așteaptă cale lungă... Am urmat îndemnul bătrânului... Pe un colț al măsuței adăsta o legăturică... Văzându-mi privirea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cam lung. Visa în fiecare zi s-o rețină, să o întrebe ceva, să lungească vorba, doar nu de pomană Lie îl poreclise "marele trombonist", dar nici nu apuca ședința să se termine că și era acostat de o tînără gureșă, o adevărată propagandistă, învățătoare sau educatoare undeva, într-un sat, pusă pe ascensiune, frumoasă de altfel, dar odată pornită să vorbească, a reușit s-o oprească doar sărutînd-o cu foc sub coroana imensă a unui brad îndepărat, în pădure, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rolul și locul scriitorului în societatea contemporană, dovadă clară că citise imens. Și zi de zi, ritualul se repeta; drumul nesfîrșit, că uneori pierdeau și masa, îmbrățișarea, haina lui așternută pe stratul gros din ace de brad uscate și tăcerea gureșei doar cît era sărutată. "Vezi că te așteaptă tovarășa Mioara; mai are să-ți pună ceva întrebări", l-a atenționat Camelia Prisecan cu un început de ironie în glas cînd a reușit s-o rețină într-o zi, ajutînd-o să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]