303 matches
-
mort. Asta ar cam însemna că moș Vasile n-o mai apucat să încheie socotelile cu bunicul tău... Da’ și bunicul tău s-o dus repede în Rai după Vasile Căpitanu. Taică-tu poate nici nu s-o uitat în hârțoage. El o închis toate hârtiile în lădița asta și o tras zăvorul pe ușa crâșmei. Știi doar că el făcea fântâni și nu avea vreme s-o facă și pe crâșmarul. Abia tu te ai gândit să calci pe urmele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întreg... Și tot așa, până s-o făcut atâta bănet”... Toader își frângea mâinile neștiind ce să mai spună. Costică îi era bun prieten, da’ până la bani. După ce i-a citit mai multe socoteli, l-a lăsat pe Toader cu hârțoaga în brațe și el s-a dus după tejghea, cu chip că ar mai avea ceva socoteli pe acolo. Toader, speriat, l-a întrebat: „Da’ ce faci, Costică? Mai adaugi crăițari la socotelile aiestea?” „Păi cum să fie socoteala rătundă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bună. La urma urmei, se consolă singur, chiar dacă suferi al naibii până să crapi, de moarte tot nu scapi. Și cine moare află odihnă. Pe când depăna În minte aceste vesele gânduri, văzu deodată că atotputernicul favorit lăsa la o parte hârțoagele și Îl privea fix. Ochii aceia negri și vii păreau a-l studia atent și a-l scormoni adânc. Alatriste, ale cărui veșminte și Încălțări purtau urmele nopții petrecute În carceră, regretă că nu arăta mai bine. Un obraz proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
făcu un gest lent din cap, de parcă și lui i se rețineau uneori beneficiile sau salariile. Ori poate doar aproba În sinea-i reținerea secretarilor, administratorilor și grefierilor În a cheltui banul public. Alatriste văzu că Își consulta mai departe hârțoagele cu minuțiozitatea unui funcționar. — Lăsat la vatră după bătălia de la Fleurus pe motiv de rană gravă și onorabilă... continuă Olivares. Acum se uita la oblojeala de pe fruntea căpitanului. Ai o anumită tendință de a fi rănit, după câte văd. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitan cu ochi injectați, părând gata să fie lovit de dambla. Mânia și pica Îl făceau să scrâșnească din dinți. — Limpede ca apa, Excelență. — Atunci te poți Întoarce la treburile domniei tale. Și fără a-și mai ridica privirea din hârțoage, omul cel mai puternic din Europa Îl expedie pe secretarul regelui cu un gest neplăcut al mâinii. Când rămaseră singuri, Olivares Înălță capul ca să-l privească lung pe căpitan. — N-am de gând să-ți dau explicații, fiindcă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trimită ajutoare, pentru că Takahashi a leșinat, dar tremuram groaznic și nu puteam să articulez nici un sunet. Tremuram așa de tare, încât mă gândeam că îmi va fi imposibil să mă duc a doua zi la muncă. Am început să verific hârțoagele pentru ziua următoare. Voiam să fac ordine cât mai puteam. Deja chemaseră ambulanța să ne ducă la spital, și nu aveam de unde să știu când urma să mă întorc la serviciu. Era clar că nu a doua zi. Așa gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nici religie pentru diavol. Și apoi, la cine aș mai putea ține aici, pe pământ? Am renunțat deliberat la tot ce a fost viață. Când nu voi mai fi aici, la dracu’! Cine dorește n-are decât să-mi citească hârțoagele rupte, nu-mi pasă absolut deloc! Nu scriu decât din nevoia de a scrie, care, pentru moment, a devenit indispensabilă. Am nevoie, din ce în ce mai multă nevoie, să-mi comunic gândurile ființei mele imaginare, umbrei mele. Umbra asta sinistră care se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca-n carte, fătul meu. Nu te uita tu oamenilor ce zic, mergi înainte cu dreptul tău pîn-în pânzele albe, Vulpițe voinice, că dar n-a intrat zilele-n sac, ce n-aduce ziua de azi aduce vremea cârpită cu hârțoage vechi de mână de răzăș. Mergi înainte, Vulpe. (vornicului) Ia sama, vornice, prea-mi are multe judecăți. Să nu fie vreun târâie brâu, să-și bată joc de noi. De câți ani te judeci, Vulpe? [ȘTEFAN VULPE] Apoi am vrut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătaie de cap. Acum, alt salt în timp ne va aduce în primăvara anului curent când, în stația de autobuz din orașul de munte în care ne aflăm, stația aia din fața primăriei, Nae Stabiliment parchează regulamentar pentru a obține ceva hârțoage de la funcționarii care funcționează în primărie. În stație îl descoperă pe Jean, care suportă lapovița asta de martie, zăpada mieilor, pentru că parcă în sezonul ăsta ne aflăm. Jean are un rucsac absolut imens, bumbăcit am putea spune, legat strâns. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
frică? întreabă Roja. Ba da, răspunde Tîrnăcop, e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie pentru că era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu să pun mîna pe unul, dar cineva mi-a luat-o înainte, se zgîrie pe ochi Roja, nu vă mai faceți sînge rău
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din palmă, cum merg toate ca unse, de parcă ar fi fost exersate de o mie de ori înainte. O clipă se gîndi cît de ușor i-ar fi venit să se amestece și el printre sacourile alea șifonate care mișcau hîrțoage dintr-un birou într-altul, sau printre cozile de topor care-și dădeau aere grave făcînd pe paznicii neclintiți ai noii democrații pe cale de instaurare, și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult timp aici. Păi s-a găsit În grădină o canistră de benzină, așa că bănuiesc că asta Înlătură orice dubiu. — Auzi, Wilhelm, te superi dacă arunc o scurtă privire pe-aici? M-ai scăpa de osteneala de a completa niște hârțoage. Mai devreme sau mai târziu, oricum trebuie să mă lase să mă uit pe aici. Nici o problemă, mergeți, Herr Gunther, zise el deschizându-mi poarta. Nu că ar prea multe de văzut. Mă Îndoiesc că ar fi ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spun oamenii. Cum cum cum acum acum acum? Ceva ce ar putea auzi noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din el. Pași pe care-i face. De jur împrejur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înainte omul ăsta a vorbit, a râs și a scris scrisori. Sigur este așteptat de cineva să se întoarcă acasă. Acum viața i s-a încheiat iar din el a rămas doar un nume și un număr matricol pe cine știe ce hârțoagă. Tot ce se poate. Dar ai fi preferat să fie invers? Cum celălalt întârzie răspunsul, locotenentul continuă: Vezi tu, pe front ești pus în fața unei opțiuni simple. Moartea lui este viața ta. Cât despre procesele de conștiință, lasă-le pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lună, s-au întins până când, pe rând, au închis două cercuri. Primul cerc a cuprins o poveste de șantier: lui tata i s-au aprins călcâiele după o fufă din Constanța pe care-o angajase să aibă grijă de niște hârțoage; fufei, căreia nu i se distingea tenul sub farduri, dar i se distingeau sânii sub decolteuri și picioarele sub fuste mini, i s-a năzărit să profite de sfârâitul călcâielor și să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
moment nu-l putea ajuta să intre În posesia acelui „Buletin de analiză!”. Când Îl văzu pe maior intrând, se ridică În picioare. „Aduce-ți o veste bună...?” Maiorul Înălță din umeri, privindu-l insistent. „A fost imposibil domnule...! Toate hârțoagele sunt Într-o dezordine incredibilă și, efectiv uiți ce trebue să cauți...! Poate mai târziu...”. Se apropie de el extrem de politicos, punându-i o Întrebare de rutină. „Ce maserie practicați...?” „Inginer constructor...” „Probabil, munciți mult...?!” „Așa se pare...” „Ultima dată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ascunzându-i adevărul. Cum nu descoperi nimic suspicios pe fața lui impenetrabilă, suspină. „Am Înțeles...Totuși, când pot intra În posesia analizei care mi se cuvine...?” „Păi, după părerea mea, În două-trei luni s’ar putea să terminăm cu clasificarea hârțoagelor...!” Văzându-l Încruntat, Atena nu Îndrăzni să-i mai pună vreo Întrebare Însă atunci, când Tony Pavone opri un taximetru, dând șoferului adresa „Institutul Medico Legist”, murmură nedumerită. „Iarăși...?” „Dacă nu reușesc să opțin rezultatul analizei, fac mare tărăboi...!!” Afișând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Of Doamne! Am atâtea probleme de rezolvat pe ziua de azi Încât nu știu dacă-mi va ajunge vremea...!” - suspină Șeful Șantierului Închizând ușa biroului. Coborând la parterul clădirii, Șeful Șantierului dădu unele indicații de complezență celor cu munca la hârțoage, mai atrăgând atenția celor doi tehnicieni ce Încă nu plecaseră pe teren să aducă producție mare cât se poate de repede deoarece luna era pe sfârșite... De data aceasta tranversară piața cu mai puține salutări fară strângeri de mână, un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal schițele finale ale planului de bătălie. Avocații celor cîteva familii condamnate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi amintesc Cartea tibetană a morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova de Dostoievski și un album de William Blake, cu planșele la Cartea lui Urizen. Una dintre aceste planșe fusese smulsă din album și prinsă cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Arestează-l pe Dinardo, D-I-N-A-R-D-O, Sanchez, douăzeci și unu de ani, bărbat, mexican. — Recepționat. Tu trimite o patrulă pe Evergreen, la 1486. Un suspect bărbat, alb, arestat. Eu n-o să fiu acolo, dar or să-l vadă ei. Zi-le că fac hîrțoagele mai tîrziu. — De la secția Hollenbeck ? Bud confirmă și Își luă cătușele. Reveni la casă și văzu un tablou electric exterior. Trase de Întrerupătoarele siguranțelor pînă cînd luminile se stinseră. Numai sania lui Moș Crăciun rămase aprinsă. Bud apucă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mașină. — N-am chef de nici o harță. CÎți arestați avem? — Nici unul. SÎntem la primul. Atunci zi-le albaștrilor să stea locului. Stens clătină din cap. — SÎnt amici cu Brownell și vor să participe. — Nexam. E-al nostru. Îi Înhățăm, scriem hîrțoagele și facem petrecerea Între schimburi. Am trei lăzi: Walker Black, Jim Beam și Cutty. — Exley e adjunctul comandantului de tură și se cacă pe el. N-o să aprobe nici o dușcă În timpul programului. — Da, dar Frieling e șeful de tură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aleg cu o acuzație de Încălcare a bunelor moravuri: puștiul minor, iar Bobby și-așa era un poponar notoriu, cu un ditamai cazierul, plin de acuzații de codoșlîc homo. Deci pachetul era complet: mărturisiri, localizarea suspecților și o grămadă de hîrțoage care să-l satisfacă pe Millard. Marele V distruge filiera mizeriilor și se Întoarce la Narco În calitate de erou. Din nou pe Hollywood Boulevard, cu un ocol pe la Stan’s Drive-in. Christine Bergeron servea clienții pe patine cu rotile. Buze răsfrînte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care-l știa de mai demult, cînd stătuse de veghe aici. Flori pentru camera 875: zilnic buchete mari și vesele. CAPITOLUL 23 Bud veni la slujbă devreme și găsi pe birou un bilet. 19 aprilie 1953 Flăcău, Știu că hîrțoagele nu sînt punctul tău forte, dar trebuie să faci pentru mine niște verificări de acte (două la număr). (Dr. Layman a identificat cele trei victime din rîndurile clienților.) Folosește procedura standard Învățată de la mine și verifică mai Întîi buletinul informativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și frig. Îl văzu pe Dick Stens prins În curele de scaun, mort. CAPITOLUL 43 Bud Își studie noua insignă: scria „Sergent“ acolo unde Înainte scria „Polițist“. Își ridică picioarele pe masă și spuse adio Omuciderilor. Birouașul lui era vraiște - hîrțoage adunate În cinci ani de muncă. Dudley i-a spus că transferul la brigada de la Hollywood e doar temporar - proaspăt cuceritul grad de sergent al lui Bud șocase ștabii, iar Thad Green s-a opus de formă, din cauza numărului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]