301 matches
-
tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul cu o bucurie exuberantă. Uite asta! Poți să le și spui oamenilor, ca să știe și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sperând astfel să se aleagă cu un câștig bun pe urma suferințelor sale. ― Apoi tot la conașul Grigoriță e nădejdea! zicea Pravilă. D-aci încolo numai bunătatea dumnealui mai poate să ne ajute... La cancelarie trebăluia secretarul Dimitrescu, copleșit de hârțoage, căci primarul era când la postul de jandarmi, când la curte. Plutonierul Boiangiu ar fi ținut anchetele încă un an de zile dacă Grigore nu I-ar fi povățuit să le isprăvească și să se domolească. ― Când îți spuneam eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi amintesc Cartea tibetană a morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova de Dostoievski și un album de William Blake, cu planșele la Cartea lui Urizen. Una dintre aceste planșe fusese smulsă din album și prinsă cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu pașapoartele voastre și cu un dosar plin de hîrțoage care nu prea știți ce Înseamnă și cred că nici nu vreți să știți. După care... sînteți În avion și avionul chiar zboară, nu glumă. Zburați, pentru prima oară În viață. E ceva fenomenal, nemaivăzut, vă servesc micul dejun, iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și de ce mă urmărești?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat, ci a venit repede și răspicat: „Cine sunt eu ai să afli la timpul potrivit. Acum nu-ți pot spune decât faptul că eu țin rânduiala acustui nesfârșit șir de hârțoage pe care le vei răsfoi rând pe rând. Nimic nu este întâmplător pe lumea asta. Așa că nici întâlnirea noastră nu este întâmplătoare...Și pentru că Dumnezeu ți-a hărăzit norocul aceasta, trebuie să te folosești de el și ajutorul nu-ți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Dragostea!” Dragostea? Nu prea pricep. „Nu-i greu deloc de priceput. Eu am în vedere dragostea față de trecutul neamului din care te tragi și ne tragem.” După acest scurt dialog cu bătrânul călugăr, încep să răscolesc și mai cu sârg hârțoagele prăfuite de pe rafuri... Printre ele găsesc un act din 13 mai 1629 (7137), în care este vorba de un diac domnesc. Citesc și simt că mă trec fiorii la cele spuse de Miron Barnovschi voievod: „Adecă domniia mea m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și uricele pe care le tot muți dintr-un loc în altul. Ia seama, să nu treci cu vederea tocmai peste unul care ne-ar interesa.” „Cum se vede treaba, nu numai eu vreau să aflu ce scrie în cele hârțoage, ci și sfinția sa. De asta mă și ține așa din scurt. Și nu-i rău deloc. Ba, dacă stau și mă gândesc bine, îi în folosul meu. Așa că, am să-i urmez cu sfințenie orice sfat. Știe el ce știe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acest sulger Enache, de vreme ce a fost în grațiile lui vodă și a ierarhilor țării.” Întocmai așa cred și eu, sfinția ta. În timp ce vorbesc cu bătrânul, același gând ca altădată nu-mi dă pace: „De unde știe el ce scrie în toate hârțoagele? Numai că a fost de față când s-au făcut. Dar cum? Câte vieți a avut? Uite, și de data asta cum mă face atent: „Vezi că ai în mână o hotarnică de mare însemnătate.” Ce-i aceea „hotarnică”, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ta de două biserici armenești? E adevărat acest lucru? „Este adevărul gol-goluț, dar despre asta, la timpul potrivit...” „Cu alte cuvinte, mă lasă să fierb în zeama mea până să aflu adevărul.” Mă înarmez cu răbdare și răsfoiesc mereu printre hârțoage, cu gândul că odată și odată îmi va spune el povestea bisericilor armenești. Tocmai pe când mă legănam pe aripile acestor gânduri, bătrânul m-a luat din scurt: „Fii cu băgare de seamă, dragule, pentru că tocmai treceai fără să iei în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Galata, zidită de Melentie Balica hatman,...” „Nu-i prea limpede ce spune vodă. Poate încerci tu să mă dumirești ce-i cu cele două mănăstiri.” Să încerc, sfințite părinte. Voi apela la ce mi-a rămas în cap din niște hârțoage la fel de vechi ca acestea pe care le avem în față. „Atunci, dă-i drumul!” Mănăstirea Sfânta Vineri a fost ridicată de vornicul Nestor Ureche „în dricul târgului”, la 1610. Numai că, n-a avut viață prea lungă, fiind dărâmată. Pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
diavolului...Parcă nu-i prea bine... „Așa erau vremurile, fiule, și este târziu să le judecăm.” Mă închin părerii tale, părinte. Cu gândul la o crâșmă în care un purtător de sutană drege paharul unui înrăit la băutură...răsfoiesc la hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora - în care se spune că vodă a dăruit mănăstirii sale Cetățuia cinci moruni cu icre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în vârtejuri domoale. Privirea mea curioasă și insistentă îl face pe bătrân să se explice, privindu-mă ghiduș: „Apoi am adus și eu câte o ulcică cu ceai din roadele pădurii, ca să ne mai spălăm gâtul de colbul adunat de pe hârțoagele iestea. O bucurie mai mare nu-mi puteai face, sfințite părinte. Numai că... „Te văd întunecat. Ce s-a îtâmplat cât am lipsit eu?” Păi, cum să nu fiu supărat? M-am obișnuit cu prezența nevăzută a sfinției tale și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
De fapt cine a zidit biserica Sfântul Ioan Zlataust? Gheorghe Duca vodă sau ginerele său Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă?” Nu am stat mult pe gânduri și l-am întrebat pe călugăr. La auzul întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înaintea Zlataustului a existat o altă biserică, ctitorită de Ștefan Tomșa I, domnitor al Moldovei între anii 1563-1564.” Nici nu știu cum să-ți mulțumesc, părinte, pentru că mi-ai înlăturat îndoielile. „Lasă asta și hai mai bine să mai răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc, pentru că am revenit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și hai mai bine să mai răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc, pentru că am revenit la același ispisoc din 2 august 1685 (7193) al lui Constantin Cantemir voievod, unde citesc mai departe: „...Adică domniia mea m-am milostivit de am dat ș-am întărit la sfânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar ochii îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și ale altor slujbași din cele două biserici armenești și ale celei catolice din Iași, dovada este mai mult decât grăitoare. „Bine ai zis, dragule, dar iar ne-am întins la cislă și treaba stă. Ia uite colo grămada de hârțoage. Numai nu cade pe noi. Ia să vedem ce spune cartea asta domnească? Și spune ea ceva, după cât de mult este scris acolo. Citește, să aud și eu.” Luând manuscrisul în mână și uitându-mă prin el, i-am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dragule.” Încurcată de tot, dar „casile” s-au vândut cu două sute cincizeci de lei. Dar, mai important e faptul că aceste case sunt în picioare și astăzi, părinte. Bătrânul mi-a dovedit de multe ori că el cam știe cuprinsul hârțoagelor de pe rafturile colbăite. Așa s-a întâmplat și de această dată: „Multe am întâlnit noi prin atâtea acte citite, dar de data asta eu am în mână unul deosebit. Despre ce se poate vorbi într un act, de poate fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Asta se vede limpede din ce am citit, unde se spune că: „făptura bisericii să fie după cum este cea vechi”. Bătrânul nu are liniște măcar o clipă. Mereu îmi întinde câte un manuscris sau, pur și simplu, mă trezesc cu hârțoaga pusă dinainte fără nici o vorbă. Așa s-a întâmplat și de astă dată, când îmi întinde un manuscris, pentru care, însă, mă face atent: „ Citește acest permis de liberă trecere dat preotului Basilius Frenk, misionar apostolic în Moldova și profesor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
spun oamenii. Cum cum cum acum acum acum? Ceva ce ar putea auzi noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din el. Pași pe care-i face. De jur împrejur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate lui de Incomparabilul Marpa-Traducătorul când tânărul Jetsun, încă naiv învățăcel, deși mare vrăjitor, voia să-și pună cărțile din bocceluța lui, ca dar omagial, lângă cele ale Maestrului. „Ieși afară cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu un acut sentiment al derizoriului. Mă încăpățânez totuși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din nou să-l aștept și, zîmbindu-mi, dispăru pe ușă lăsîndu-mă iarăși singur în încăpere. Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]