173 matches
-
nu ai de spus. {EminescuOpI 228} DIANA Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană Șoptesc cu sgomotul de guri Ce se sărută, se hârjoană În umbr-adîncă de păduri? În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă vieață-n orice svon, Și numai tu gândești aiurea, Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
traducător. Așa, ce comod e să dai totul pe prostie, se îmbufna Zina când ajungeam la partea asta. Atunci aruncam cât colo pixul zdrențuit, o înghesuiam în perete, o ciufuleam nițel, îi băteam hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi în bucătărie, cu focul stins, pe urmă în camera ei dispusă spre nord pe un stâlp de rezistență al blocului, mai răcoroasă și, prin compensație, mai luminoasă decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spatele drept și cu bărbia puțin adusă spre piept. Până să ating pământul, n-am scos niciun sunet. Cineva alerga către mine.Eu târâiam mâinile în sus și în jos ca o zbatere de aripi frânte. Sini avea chef de hârjoană, așa că mă încălecă prinzându-mi mâinile pe lângă corp, iar picioarele ei deveniră fălcile unui clește cu care mă strângea. Nu mai puteam să mă mișc, iar ea profita și-mi arunca zăpadă pe brațe, pe piept și pe față. Eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pune mâna, nu-i așa? Altă zi, altă cârciumă. Fat Paul și Shakespeare. Eu și Fat Paul - suntem ca doi frați. Cu el făceam toate drăciile și scandalurile, cu el mă hârjoneam și mă băteam toată ziua. Am încetat cu hârjoana și bătăile pe la douăzeci și cinci de ani. Durea prea tare. El nu pierdea niciodată. Azi îmi e frică de Fat Paul și am grijă să nu fiu beat când mă aflu alături de el. Scoate doctorul buni pentru că e mai bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care pe ascuns venise, pe ascuns plecase - ar fi dacă nu pricina, atunci, sigur, vestitorii celor ce se tot petreceau. Jocul lor - se spunea - nu era întâmplător. Pentru cine nu avea darul să-l priceapă, totul nu era decât o hârjoană păsărească. Ceasornicarul însă, știutor, putea să le citească zborul: pentru el, fiecare tumbă era un semn precis, iar numărul rotirilor, durata lor, cât și dispunerea păsărilor în diferite formații alcătuiau semne pe care le deslușea fără greș. Pe urmă, aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot ceea ce ne fusese dat să vedem. Zoream spre ieșire. Ester dădea să se scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până atunci. Rămași împreună, și căutam să rămânem cât mai mult timp împreună, mă pierdeam. Deveneam un cu totul altul, stingher, nespus de fals. Mă uram și mă disprețuiam cu intensitatea înmiită a dorinței de ea, de mângâierile și de hârjoana noastră. Era un prag peste care nu puteam trece. Și Ester a simțit-o. Și mi-a și spus-o: „Ești prea crud. Stupid de fragil. Mai bine să ne oprim aici. Oricum, curând terminăm facultatea și ne risipim“. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
colegă de grupă din anul pe care-l pierdusem. Ei erau acum în anul trei. Îmi plăcea de ea. O mai înghesuiam uneori prin câte-o sală de seminarii, după-amiezile când venea și ea la Bibliotecă. Ne jucam mai mult, hârjoană adolescentină încă. Când dădusem prima dată concursul de admitere, Lia era în banca din fața mea. În timpul probei de gramatică s-a întors spre mine cu o față disperată: „Știi analiza?“, m-a întrebat. O știam. „Dă-mi-o și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fișe (sau din paișpe în paișpe), cele care aveau 300 de pagini, cele care aveau în cotă cifrele 2, 5, 7, cele care aveau în titlu patru (sau opt) cuvinte, cu titlul din 13 litere și multe, multe alte asemenea hârjoane cu fișierul. Nu era chiar joacă. Știam că nu voi putea citi niciodată toate cărțile dintr-o Bibliotecă. Nu voiam însă să mă las copleșit de această imensă umbră a zădărniciei. Nici nu voiam să nedreptățesc vreo carte, vreun autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tură jos ca să o folosească pe cea de lângă dormitorul meu. Ar fi fost mult prea riscant să se furișeze la mine în cameră, așa că obișnuia să lase un bilețel sau desen în baie când avea chef de un pic de hârjoană, cum ar fi zis tata. Bineînțeles că bilețelele nu erau niciodată grosolane: de fapt, erau concepute pentru a fi cât se poate de inocente și, în cazul în care ar fi fost descoperite, să pară niște simple bucățele de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu..." Am văzut-o apoi întorcându-se și mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câteva ore se încheiase ultima partidă de vânătoare la iepuri. Gospodarul grupei, om cu adevărat gospodar, a organizat o masă comună. Cu mâncare, cu băutură, cu fete frumoase, care mai tinere, care mai ofilite, dar, pentru bătrânii grupei, bune de hârjoană, cu muzică bună, vestită prin partea locurilor, și totul se desfășura potrivit prevederilor conducerii grupei, pentru că, nimic, în acea grupă, nu mișca fără program. Acum, era la faza de joc. Unii mai mâncau, mai sorbeau câte ceva, dar, cei mai mulți, se aflau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
directă către înălțimile cerului, unde sălășluiește duhul Domnului cel Veșnic. Acum și pururea, și-n vecii, vecilor, amiiiiiin! Viol general Tare poznaș mai este locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe rând în brațe să le învețe să facă pluta... după care a început să le arunce, însă cu toate că erau speriate și țipau, căderea lor vertiginoasă era amortizată de ape și nu se loveau... le-a plăcut mult și această hârjoană. Radu a înțeles mișcarea, a prins curaj, și cum ele mai vroiau să se joace la infinit s-au prins cu toții în vâltoarea dansului. Însă, zbuciumul și zgomotul mării au îndepărtat perechea de ceilalți până nu i-au mai zărit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat de ochiul meu, intră victorios În camera ce-i atrage intens după această hârjoană anticipativă. (dimineața) Tot mai mult simt o nejustificată greutate În a-mi Îndeplini unele dintre Îndatoririle curente ale vieții cotidiene. Mă acaparează de la un timp o enormă oboseală; este o senzație acută, ce urcă Încet În corpul meu, tras În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau, cum îi ziceam noi copiii satului: cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la anul 1883 sau 1884 și duduca Henrieta, sora lui Eminescu, venind să privească și ea hîrjoana noastră a tuturora, aducea de mînuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl des mierda și îl numia într-una Mihai, zicînd că ea l-a botezat și ea i-a dat numele de Mihai, ca și fratele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
n-a Înfățișat-o decît rareori și superficial „bolnavă”, agresivă, cotropitoare. Copilita (pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de misterul pe care Îl ascunde. Pasiunile se consumă În afara poemului. În poem e vorba doar de o fugă, o „hîrjoană”, de o plecare În codru. Sentimentul este privit dinafară, cu oarecare răceală. Noțiunea de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Canalul cu români, a umilit, a schingiuit și a ucis istorici de mare vocație, păstrîndu-și-l doar pe Roller. De cîtă istorie avea nevoie drăguțul de el, Ghiță, Roller era perfect. Urmașul, pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie. A umplut stadioanele cu yesmeni (care puteau aplauda și-n somn), a făcut rost (nu era mare lucru) de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
le spun colegilor: Nu puteam să dispar așa de stupid, tocmai la tropice!!! Terasele cu bere și sucuri reci naturale sunt cele mai asaltate În timpul zilei. Disneylandul vizitat de cei la vârsta poveștilor, dar și de adulți, ne oferă prilejul hârjoanei copilărești, cu ingenioasele jocuri de apă și tobogane etc. Și ca mine erau Încă foarte mulți alții... Pentru cei care fac sejurul la Surfers Paradise există și alte distracții În imediata apropiere a stațiunii: spectacole cu delfini la Sea World
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
macaci, În grupuri sau solitari. O femelă Își ține strâns la piept puiul abia născut de o zi, ca o mamă grijulie. Surprindem scene familiale deosebit de nostime: joacă, salturi de pe o creangă pe alta, pendularea În aer cu ajutorul lianelor, despăducherea, hârjoana, lupta pentru supremație Între masculi etc. Cumpărăm pungi cu semințe și banane pe care le Împărțim cu dărnicie celor mai rapide. Dar În câteva minute, ca din senin, se adună puzderie de maimuțe Înfometate, de toate mărimile, făcând o zarvă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]