233 matches
-
după ce își pusese o dantură nouă și relansase hit-ul Strangers in the night. Are de aceea un smile dezinvolt și de cum pășește în cameră, începe să vorbească scoțând din buzunarul de la piept, cu un gest ocrotitor și grijuliu, o hârtiuță ponosită pe care i-o prezintă reginei (alături de care fusese așezat), explicând însă în așa fel încît să audă toată asistența: e vorba de un xerox, care a ajuns pe căi ocolite la el, făcut după o fotografie dintr-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așa fel încît să audă toată asistența: e vorba de un xerox, care a ajuns pe căi ocolite la el, făcut după o fotografie dintr-un ziar de epocă în care se află și Majestatea Sa Regele! Regina îmi trece hârtiuță ― pe care se disting cu greu câteva siluete cenușii (într-un parc?) și o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da Regelui. "De când e?", întreabă, nazal, Regele. "De când e?", îi transmit întrebarea dlui Holender. "Nu știu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăise "ultima îmbrățișare activă" etc. Vrând-nevrând, "Puiu", cum îi spuneau meteorologului nostru prietenii, fusese integrat în destinul lui Noica, ajunsese specialist în Noica sau cel puțin în unele "detalii" din viața lui Noica. Așa se face că atunci când a primit hârtiuța noastră cu cele câteva cuvinte ― " Aici a trăit Constantin Noica între anii..." ― Puiu a tresărit. Cum adică "a trăit"? Așa, a trăit, pur și simplu? Puiu a simțit nevoia să introducă un mic detaliu: "și a creat". Era clar că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și cine se duce azi la Păltiniș poate citi pe placa de pe "cabana lui Noica": Aici a trăit și a creat..." Dar Puiu Nicolae mai observase, pesemne în ultima clipă, și alt detaliu important care le scăpase celor doi: pe hârtiuța trimisă lui Relu Cioran la Sibiu nu se preciza nici profesiunea lui Noica. Ce fusese el? Fusese poet? (Se spune doar: În casa asta a locuit poetul Mihai Eminescu...") Fusese medic? Aviator? Sublocotenent? Nimic din toate astea. Fusese filozof. Puiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
confortabilă Începu să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa la care trebuia să ajungă, casa lui Cano. Din fericire am scris adresa pe o hîrtiuță de pe noptieră și Carlos o să mă ducă după-masă. Mămica se culcase și el nu simțea nevoia să facă pipi și un căscat Îl făcu să Închidă din nou ochii, pe urmă a fost ca la cinematograf cînd se stinge lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
isonul Ferdâșcenko. De altfel, doamnele nu intră în discuție, încep bărbații; ordinea o stabilim prin tragere la sorți, ca atunci! Neapărat, neapărat! Cine nu vrea, desigur, poate să nu povestească, însă n-ar fi deloc politicos din partea lui! Dați-mi hârtiuțele cu numele dumneavoastră, domnilor, puneți-le aici, în pălăria mea, prințul o să tragă. E foarte simplu ce aveți de făcut; veți povesti fapta cea mai urâtă pe care ați făcut-o vreodată, e grozav de ușor, domnilor! O să vedeți! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
două tăișuri“. De la etaj se auzi iarăși gălăgie. — Pleci? întrebă Ganea și se întoarse brusc cu fața spre ea, auzind-o că se ridică. Stai puțin. Ia uită-te la asta. Se apropie și aruncă pe masa din fața ei o hârtiuță împăturită sub forma unui bilețel. — Doamne! strigă Varia și plesni din palme. Biletul avea exact șapte rânduri: „Gavrila Ardalionovici! Convingându-mă de bunăvoința dumitale față de mine, m-am hotărât să-ți cer sfatul într-o problemă importantă. Aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate secretele macro și microcosmosului. De două secole e deja la modă tot ce e oriental, În special dacă nu se Înțelege ce Înseamnă.” „Mereu fac așa. Ești Înfometat, frustrat, asuprit? Cere cupa misterului! Ține...” Și-mi făcea sul o hârtiuță. „E din cel bun.” „Vezi că vrei să te prostești și tu”. „Ba eu știu că e chimie și atât. Nu există mister. Sar peste cal chiar și cei care nu știu ebraică. Vino-ncoa”. „Așteaptă. Pe urmă Rosencreutz trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trebuia să merg mai departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare pe masă, la intîmplare. O batistă... chibrituri... țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a lungul străzii, păreau ca o plasă cu ochiuri inegale. Mi-am ațintit privirea asupra autobuzului și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Cred că uit și de mine. Nu mă recunosc de cele mai multe ori și vă mărturisesc, deși îmi vine greu și mă rușinez, că... Confesiunea asistentei a fost întreruptă de intrarea furtunoasă în salon a doctorului Grigore. Flutura cu satisfacție o hârtiuță ținută cu două degete și, fără să salute, se grăbi să comunice motivul bucuriei sale. - Am găsit! ... Am găsit ceva extraordinar! Până și incoruptibilul doctor, bunul meu prieten, va face ochii mari și va rămâne cu gura căscată, cum se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu e frumos să le citești corespondența intimă din ultimii cincisprezece, douăzeci, treizeci de ani.” Dar lui X nu-i pasă. „nu e frumos să răscolești prin garderoba lor și să-i cauți prin buzunare.” De ce ? Biletele de autobuz, diversele hîrtiuțe și chitanțe, monedele și în general tot ce oamenii își uită prin buzunare spun atît de multe despre proprietarii acestor buzunare. „nu e frumos să răscolești prin valize, prin sertare, prin cutii. nu e frumos să forțezi casetele cu bijuterii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
puteau fi. Cam pentru acest soi de cazuri era folosit "fondul albastru". Probabil, ce probabil, mai mult ca sigur și raportul ăsta va intra acolo. Iar, de va fi vreodată nevoie ca să se stingă ceva pe la Arsenal ori pe la Pirotehnie, hîrtiuța asta va fi bună. Bună de tot. Îl găsi pe Șerban Pangratty în ultima odaie, în dreptul geamului deschis, conversînd cu unul din locotenenții bătrîiori, un bărbat frumușel, creț, cu ochi verzi și pielea închisă la culoare, pasiunea damelor. "Aaa, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Niță, grăi Faliboga cătră Lepădatu... ai văzut și tu pe omul stăpânirii... primarele de la comună... Domnu Vâlcu îi vulpe șireată... Cum vine boieru, adulmecă îndată spre noi... Da’ altfel, cine-l mai vede pe-aici? I-a dat boieru o hârtiuță albastră - și gata, el se chiamă că și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și n-avem nici popă, nici primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amânată de câteva ori, la care își anunțau sosirea fel și fel de politruci mari, siguri că începe în sfârșit când s-au închis ușile, a fost ales un prezidiu în bloc, cu listă dinainte, am văzut cu ochii mei hârtiuța dată unuia, iar activistul ăla, Panaite, s-a ridicat și ne-a spus bomba, buimăcindu-ne, vrei să spui că toate astea nu sunt în mintea ta și mai e nevoie să-ți spun eu ce s-a petrecut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu cre’să țin-așa ceva l’alde d-ăștia. Cată mai bine al’ceva. O mână întunecată se întinse după una dintre legitimații. Hei, ce-nsamnă Colder Age? Bătrânul îi smulse cartonașul din mână și-l așeză înapoi pe picior. — Hârtiuțele astea n-or s’ te-ajute la nimic. Te bagă la zdup cu ele cu tot. Pe toț’ i-aruncă la zdup. — Așa crezi? întrebă bătrânul spre norul de fum. — Păi cum? Alt nor luă drumul tavanului. Cum d-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cân’ ai lucrat de cân’ ai terminat universitatea și-ai stat acolo numa’ două săptămâni. — Este exact ceea ce îți spun, răspunse Ignatius, țintind cu un ghemotoc de hârtie în globul candelabrului de sticlă mată. — Nu făceai decât să lipești niște hârtiuțe în cărți. — Da, dar le lipeam după propriile mele principii estetice. În unele zile nu reușeam să lipesc decât vreo trei, patru, ca să pot fi satisfăcut de calitatea muncii mele. Conducerea bibliotecii era nemulțumită de integritatea de care dădeam dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să te cred, Duncan? De ce am senzația că atunci când o să vină raportul de la Criminalistică, o să fie dovezi care o să arate că ai legătură cadavrul ăla? — N-am făcut nimic! Nicholson lovi cu putere În masă, făcând ca micul morman de hârtiuțe să se Împrăștie și să cadă precum fulgii de nea. — Sunteți Încolțit, domnule Nicholson. Vă păcăliți doar pe dumneavoastră dacă vă gândiți că veți scăpa basma curată. Cred că puțin mai mult timp În Închisoare o să vă ajute. Vom vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aștepta ca să vie rândul fiecăruia. Apoi ereau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mititeii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii. Zecimi [zeci] de mii de mititei treceau astfel din mâinile bucătarilor în mâinile grataragiilor și de pe grătare pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros de cârnați, înădușeală. în sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
50 unora dintre contemporanii lor intelectuali care urcau cu energie și fără scrupule pe scena socială și care, dacă ar fi aflat, i-ar fi privat pe acești urmuzieni de libertate pentru multă vreme. Aveau însă grijă să distrugă acele hârtiuțe. Ma mir cum mă suportau între ei, fiindcă după fiecare scandal plecam trântind ușa și aveam sentimentul că am rupt cu grupul lor pentru totdeauna. Nu, după un anumit timp mă invitau din nou, ca și cum nimic nu s-ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Evacuarea avusese loc când intra abia. pe cale;; vindecării, dar fără de el. N-ar fi putut spune cum se făcuse că n-a plecat cu trenurile sanitare. își terminase deci convalescența subt nemți și ieșise din spital cu o mulțime de hârtiuțe doveditoare, pe care le păstrase cu grije. Urâte timpuri! Era la dispoziția inamicului și, lucru curios, inamicul îl întrebuința tot pe lângă serviciul de aprovizionare. Lică nu putea suferi capitala subt ocupație si credea că e mai bine să nu fie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
decorații ... cu panglică roșie . Cu nemții nu avusese alte raporturi decât cele nevoite. Prin bunele lui tratative, moșia cumnatului fusese cruțată. Din fericire, coloanele nemțești nesuferite erau acum departe. Lică se credea bun patriot, dar nu avea destulă încredere în hârtiuțele nemțești. De aceea, după un timp, când regimentul trebuise să plece în Ardeal. Lică, deși nesupărat de nimeni, se decisese să treacă pentru 153 totdeauna la viața civilă. O împrejurare îl făcuse să plece pe un timp din București. Duduia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sumar și mai clar, să vie în dimineața următoare la locuința lor, a cărei adresă i-o notase pe o foaie de carnet; avea să fie vorba de un post în vederea grajdurilor de curse pe care le proiectau. Lică pusese hârtiuța în buzunar fluierând și se uitase de aproape cu ochii lui de trubadur de mahala în ochii tot aprinși ai negricioasei. înțelesese de ce "post" anume era vorba și era dispus să-1 ocupe. Atît! Bruna Ada intrase apoi într-un magazin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe fratele tău. Sunt malaezi. Asta-i tot ce știu. Adam luase hârtia și citise cele cinci cuvinte, numele unei persoane urmat de Kuala Lumpur. Rămăsese cu ochii fixați pe ea Îndelung, dar de simțit nu simțise nimic deosebit. Împăturise hârtiuța și o pusese În buzunar. Karl oftase. — Urma ca la șaisprezece ani să te duc În vacanță În Malaysia. Plănuisem totul. Aveam să luăm masa Într-un loc plăcut și să-ți spun totul, apoi te lăsam să hotărăști singur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ndată ce pleacă ceilalți, indiferent că-i vorba de vecini, paroh sau menajeră, devine iar mut că un pește, nu-i pasă de ce-i spun și-mi lasă biletele scrise. Bagă mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fetiței, la plecare, câte o bancnotă de zece lei. Nașul ei, Martirie, un bărbat Înalt, frumos, rămas nebotezat, care Îi vizita destul de des, mai ales În luna premergătoare sărbătorilor, stând În prag, lipea pe fruntea Mașei un Tudor, adică o „hârtiuță“ albastră de douăzeci și cinci de lei. Uneori, dacă era Într-o dispoziție mai bună, În loc de Tudor Îi dădea un Bălcescu nou-nouț. O sută de lei reprezenta, În mintea Mașei, o sumă de-a dreptul fabuloasă. Cu o sută de lei nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]