512 matches
-
tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens încât te va durea și fericirea... Respiră și amintește-ți mersul în șaretă, zdruncinăturile ei prin hârtoape, legănatul plăcut când intra pe un drum lin, câmpul verde desfăcându-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu le văd pe ale două cucoane, în blană de astrahan și cu pălării pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon, și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în brațe. Și io, când îi văz, mă opresc în loc, și mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bineînțeles că din pricina promiscuității În care trăiesc se petrec violuri, Încăierări, beții... Nu te uita la mine, dragă... — ...am fost chemată de cîteva ori să fac injecții după ora unsprezece noaptea și am fost nevoită să intru cu mașina prin hîrtoape, fără să văd nimic, Într-o beznă Înfricoșătoare... N-o să uit niciodată un băiat nespus de drăgălaș... — Pepone, doamnă? — Nu; pe ăsta Îl cheamă Santos. Acum, cînd știu că s-a făcut sănătos, Îmi amintesc noaptea În care delira de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sus a orașului. La un semafor, se uită după adresa lui Reilly în ziarul de dimineață, împăturit și pus între cele două scaune adânci. Merse de-a lungul râului spre Tchoupitoulas și coti spre Constantinopole Street pe care săltă peste hârtoape până găsi casa miniaturală. Cum putea oare nebunul acela uriaș să locuiască într-o casă ca de păpuși? Cum reușea să intre și să iasă pe ușa din față? Domnul Levy urcă scările și citi anunțul bătut în pioneze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și va duce acasă o farfurie crăpată, putem fi siguri că neplăcutul defect era acolo încă din magazie, sau va fi apărut, din pricina inevitabilei ciocniri dintre vase, provocată de hârtoapele drumului, în timpul transportului până la groapă. E destul să vedem cu câtă grijă coboară panta Cipriano Algor de fiecare dată, cu câtă atenție înșiră pe jos diferitele piese, cum le aranjează pe toate pe sortimente, cum le bagă unele în celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor versurilor centrifugale și care, fiecare în parte, își proclamă dreptul la autonomie. Și mai ales cît de puține aceste imagini expresive. Căci iată atîtea altele (...) al căror efect este de anihilare, și nicidecum de potențare” (ibid.). Deschis printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai cumpără și câte-o fițuică paranormală, o inimă sălbatică, un magazin. Astăzi deși e sâmbătă are o treabă în oraș, caută faianță rose cérise pentru baie, și unde nu s-a dus? A purtat-o Matizul ei prin toate hârtoapele, a cutreierat orașul în lat și-n lung în căutarea nuanței dorite, până la urmă abia prin Pantelimon a aflat ce căuta sau, oricum, ceva apropiat. Așa încât în dimineața asta de sâmbătă, domnișoara și-a luat în sfârșit faianța rose pale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea nașul pân’ la urmă. Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate hârtoapele din centru și după multe manevre, opresc în fața sediului Ministerului de Externe. Thoughtful ca întotdeauna, ministrul a pus trei aurolaci din zonă să dea la lopată și să degajeze curtea de omătul și noroiul depuse peste tot încă de la Intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sunt acum decât puțini călători. Unul sau doi au rămas în picioare, ca doi marinari lângă catargul ce înfruntă marea agitată, spumegând de furia lui Poseidon. Șoferul accelerează chiuind și cei doi temerari sunt zgâlțâiți de colo colo prin marile hârtoape, dar nu se dau bătuți. Restul pasagerilor, mai cuminți, stau jos și privesc cu sau fără luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să urcăm În motoneige. Tipul nu mi-a inspirat de la bun Început nici un pic de Încredere și prima impresie s-a dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile Încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, În timp ce vântul rece Îmi șfichiuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să urcăm în motoneige. Tipul nu mi-a inspirat de la bun început nici un pic de încredere și prima impresie s-a dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, în timp ce vântul rece îmi șfichiuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot... el tresări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o psihologie exponențială, specifică și o "memorie colectivă", care "traduce" sentimentul continuității istorice într-o formă de viață austeră, în spiritul naturii și al mentalității populare: "prelungirea trecutului o concepea nu numai în păstrarea pietrelor și bisericilor, ci și a hârtoapelor uliților nepietruite și în mărginirea nevoilor și plăcerilor vieții la un strict necesar...". Reveria dizolvă, astfel, "personalitatea" individuală (tot așa cum "natura" face inutilă "civilizația") și incită la euforia transferului afectiv: "în cei doi ani ai vieții lui ieșene, mai băștinaș
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
el se făcea cînd hîrleț, cînd cuțit, cînd topor și cînd armă grozavă... Cu traista largă pe umăr, Cu bățul asămeni întîiei cazmale, Cu ochii bortind oripeunde pămîntul, Cu gîndul cernînd ale vremilor cîrduri, Așa ne-m purtat peste cele hîrtoape Furînd cîte-o sculă din tainița lor. Da... furatu-le-am?... Pooi!... Și anume cam ce? Mărturii despre oamenii care de mult nu mai sunt... Știi... cam cite am strîns?... Poiii... atîtea, încît noi să nu mai cunoștem nici felul, nici
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
4 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: În decorul acela de la capătul orașului pe care îl vizitez în fiecare noapte de atâția ani de zile, se află un zid dărăpănat în marginea unui drum prăfuit vara, plin de hârtoape, unde vin adesea să mă odihnesc. În dosul zidului, a crescut un salcâm înalt cu frunzișul des care răspândește o umbră binefăcătoare în căldura insuportabilă a zilelor de vară. În iarbă, acolo stau lungit, puțin adăpostit de câteva pietre enorme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
uiți prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile și nepoții. El nu le răspundea. Era secretul lui. Ai vrea să mai mergi acolo? îl mai tachinau. Dacă n-ar fi granița, nici prin cap nu ți-ar trece să calci hârtoapele alea. Așa-i, le răspundea. Nu mințea, însă îi era groaznic de dor. Îi era tot mai dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia și-a făcut "cetatea" cât a fost puști, de cireșul pe care el
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
uiți prin gard? îl întrebau copiii, ginerii, nurorile și nepoții. El nu le răspundea. Era secretul lui. Ai vrea să mai mergi acolo? îl mai tachinau. Dacă n-ar fi granița, nici prin cap nu ți-ar trece să calci hârtoapele alea. Așa-i, le răspundea. Nu mințea, însă îi era groaznic de dor. Îi era tot mai dor de peisajul de dincolo, de nucul în ramurile căruia și-a făcut "cetatea" cât a fost puști, de cireșul pe care el
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Nu uită nici de baltagul atât de drag lui de care nu se despărțea nicicând. Bărbatul își făcu cruce când părăsi poarta și se puse a mâna boii. Într-o grozavă huruială, carul se porni pe ulița satului, plină de hârtoape. Îl hurduca într-atât de tare pe Ion încât acesta părea că sta să cadă numaidecât. Dar țăranului nici că-i păsa de zdruncin, văzându-și mai departe de treabă. Pocnea din bici și striga din când în când, ba
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se dezvoltă la Strindberg în strânsă legătură cu tema dublului și cu aceea a mortului viu, altă reprezentare interstițială a fantomei. În partea a doua a trilogiei Drumul Damascului, în momentul când se apropie ceasul socotelilor, pe drumul plin de hârtoape unde se întâlnesc Necunoscutul și Cerșetorul, cel dintâi, căzut la pământ, nu mai știe unde se află, unde a fost până atunci, cine este, dacă e copil sau moșneag, bărbat sau femeie, zeu sau diavol. Iar incertitudinea identitară nu poate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
4 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: În decorul acela de la capătul orașului pe care îl vizitez în fiecare noapte de atâția ani de zile, se află un zid dărăpănat în marginea unui drum prăfuit vara, plin de hârtoape, unde vin adesea să mă odihnesc. În dosul zidului, a crescut un salcâm înalt cu frunzișul des care răspândește o umbră binefăcătoare în căldura insuportabilă a zilelor de vară. În iarbă, acolo stau lungit, puțin adăpostit de câteva pietre enorme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu diametrul de zece centimetri, pentru copiii mai mici. Fiecare avea în mână câte o „ștangă”, o sârmă groasă îndoită la capăt, cu mâner, cu care trebuia să conducă cercul pe niște cărări înguste pe distanță de doi-trei kilometri, prin hârtoape, gropi, mlaștini scurte. Cine pierdea cercul din ștangă era descalificat și nu mai avea voie la cerc decât peste câteva zile. Era un vuiet și un zgomot nemaipomenit, mai ales pe traseul strada Socola, prin fața școlii Mârzescu, încât oamenii ieșeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
peste un puști, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte sigur pe strada pe care o căutam. Era departe de stație și în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă, și ție, i-am zis băiatului, și i-am dat niște mărunțiș. Dobrinescu era acasă și în mod bizar singur. Nu era o casă, ci un fel de dărăpănătură, cu o singură odaie. în odaie, frig ca afară
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Agora rămâne superlativul comunicării directe. În orice succes pot înmuguri noi speranțe. Deși provizoriu, trupul este o soluție. Discreția în suferință este un semn de noblețe spirituală. Voluptatea este superlativul sperat de orice dorință. Tandrețea ne-ar putea vindeca multe hârtoape sufletești. Nu e ușor să învingi. Dar e mult mai greu să-ți cenzurezi după aceea entuziasmul. Munca pasională poate da sens vieții. Modestia este, poate, cea mai dificilă probă a valorii. Atâta timp cât e verde, orice fir de iarbă rămâne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bărbată-miu vine peste un an acasă, timp în care putem dansa! Am muzică bună, în surdină și pereți izolați la orice descărcare fonică neașteptată... tocmai ce ne trebuie! Apartamentul este aproape... colea în Drumul Taberei la marginea și prin hârtoapele Bucureștilor; luăm un taxi, mai am niște bani rămași, ascunși de ochii vigilenți ai ospătarilor ! - Nu! - hotărăște Giulia, spre surprinderea mea, mergem la mine, stau lângă Cișmigiu, ne rămân astfel banii; mai luăm ceva... poate te văd săturat odată de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]