348 matches
-
dezamăgirea, furia, sarcasmul și vitriolanța. Un design al modului în care se concepe lumea poeziei îl întâlnim în poemul O viziune a fiecăruia. Acesta este poemul de manual al lui Nicolae Coande, el începe și se încheie astfel: „Pentru șobolanul hăituit de pisică poezia nu înseamnă/ nimic./ Viața îi e mai scumpă/ (...)/ Ceva orbitor li se arată: unuia clarul de lună/ celuilalt/ peretele întunecat de care stă agățată luna“. Șobolanul nu mai are nicio soluție, adică are: „peretele întunecat“. Eul poetic
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a meditației, căci reflexele
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
mântuială. Poate că ar trebui să ne reconsiderăm prioritățile, prieteniile, cercul de interese. Dacă nu ai timp pentru tine, fără îndoială că nu vei avea nici pentru ceilalți. Vei fi mereu în criză, un om chinuit, stresat, pus pe fugă, hăituit. Aș vrea să întâlnesc o persoană care să aibă timp berechet pentru toate. Și în special pentru mine. Să nu se grăbească altundeva. Să nu fie constrâns de secunde. Să-mi dăruiască mii de clipe, fără să le socotească, mereu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341403_a_342732]
-
oi în sat să fure, Că nu trăia din munca lui . Sătenii însă și cu câini , Cu mic cu mare , toți din sat , Având și furci și bate-n mâini, Din codrul lor l-au alungat . Cum el era de hăituit, Spăimântat și fără hrană , Fugind prin râpi a nimerit Cu o laba-ntro capcană . Zăcând în rapa-nfometat , Cu osul rupt de la picior , Aproape mort și speriat , Asa-l găsi un trecător . -Omule, te rog mă scăpa, Zise el cu glas mieros
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
am ajuns în sfârșit acasă!”. S-a lungit greoi pe pământul răcoros, iar eu l-am controlat cu atenție, dar cred că se culcase special pe partea rănită, ca să nu i-o pot vedea. Privirea lui tristă, ca de animal hăituit, arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu fiarele... de tot felul, ale acestei lumi. I-am adus apă și mâncare, dar atunci nu s-a mai atins de nimic. Când îl mângâiam inchidea ochii înlăcrimați și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
unei mame. Să-l iubești și să-l înțelegi. Atât. Am avut cunoștință despre un băiat pe care părinții l-au internat în spital, l-au dus la popi. Copilul acela a ajuns să aibă atacuri de panică, se simțea hăituit, neiubit și părerea mea ca mamă este că părinții sunt cei care creează o dramă din această situație a copiilor lor”, spune Camelia Coman. Cum recaționează când aude că home sexualitatea este un păcat sau o boală? „Cum să fie
„Mami, trebuie să îți mărturisesc ceva...” Ce spune mama românului care cere recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex () [Corola-blog/BlogPost/338042_a_339371]
-
de o Idee, Transmisă spre galactici și noi nimbi, Contemporană noastră Odissee C-un altfel de Ulise -n mute limbi, Miere uitată-n antice știubeie, Stea autohtonă, fixă, de neschimb. OVIDIU CRONICAR AL GEȚILOR Exil nedrept, dar chin mântuitor: Aproape hăituit că și Hristos, S-a- nnobilat la Pont, oricât de jos La pus Augustus cel neîndurător. Dobrogei, ´nalt herald a fost, izvor, Din care ma adap și azi, sfios, De n-ar fi fost taxat „ireverențios” N-ar mai fi scris
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
acest lucru și cine știe cum de ajunsese pe câmpia mongolă departe de sălașul său. Tolui, călărea un armăsar pursânge arab, fiind însoțit doar de șoimul preferat, Săgeata de Argint și zărind lupul acela îl rănise ușor, săgetându-l. Animalul simțindu-se hăituit, alerga căutând scăpare spre sălașul său din munte, astfel prințul era sigur urmându-l că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică la poalele muntelui de foc, dincolo de granița ce separa ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
foc, dincolo de granița ce separa ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
să mă despart de el. Cât ar fi trăit, ar fi fost, pentru mine, “soțul meu”. Ultimii ani mi-au fost de grea penitență: am încetat să merg în oraș, iar dacă trebuia să o fac, eram ca un animal hăituit, vânat. N-am mai frecventat locurile care-mi plăceau cel mai mult, de groază, ca să nu-l întâlnesc. Nu mă temeam de ce mi-ar zice, ori mi-ar face...pentru că m-ar fi ignorat total sau m-ar fi privit
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
disperat. Erau singuri în casă, doar ei doi, nici urmă de neamuri sau de musafiri. Poate dacă se întindea puțin... - Am închiriat camera ta! Glasul stins al mamei îl opri în pragul fostei sale încăperi. O privi ca un animal hăituit, neștiind încotro să o apuce sau ce să facă. În cele din urmă, se așeză pe unul dintre scaunele de la masa din sufragerie. Își turnă un pahar de apă din cana de sticlă acoperită cu șervetul alb cu margini roșii
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ULTIMUL CUVÂNT AL UNUI CONDAMNAT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului am ochii unui animal hăituit nu știu cum să vă spun dar azi am ucis în numele Tatălui al Fiului și al Omului din mine am degetele pătate și trăiesc într-un anotimp pervers rostuiesc cuvinte nerostite și-mi caut vina în tăcerea unei lacrimi fără identitate ucisă
ULTIMUL CUVÂNT AL UNUI CONDAMNAT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380016_a_381345]
-
Decembrie 1989, despre revoluționari și clasa politică de astăzi, într-un dialog cu Domnul Academician Florin Constantiniu... La cei 22 (25) de ani de la marea vărsare de sânge din luna decembrie anul 1989, România arată ca un animal bolnav și hăituit. Ne uităm în urmă și nu ne vine să credem că au trecut două decenii de speranțe zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea și deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe
DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, DESPRE REVOLUŢIONARI ŞI CLASA POLITICĂ DE ASTĂZI, ÎNTR-UN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/382078_a_383407]
-
să denumească neoromantic fenomenul literar de la începutul secolului al XX-lea, considerat de unii simbolist, iar de alții decadentist. Pentru Al. Macedonski, neoromantismul se asociază cu ascensiunea spre ideal.” * Înzestrat cu o imaginație fecundă, cu o fantezie debordantă, acesta este „hăituit” de metaforă până la punctul „0” al respirației. Tensiunea emoțională a fiecărui vers crește ca o flacără în mijlocul unui ocean de gânduri învolburate. Expulzat de pe pajiștile însorite ale cuvântului, de multe ori, se avântă pe culmile înzăpezite ale trăirilor, așteptând „vulturul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
sub pașii mărunți de turmă, mânată de muscalii roșii dintr-o parte și din alta. Calitatea morală, religioasă și intelectuală se refugiase la adăpostul familiilor creștine dezmembrate, cu mulți membri arestați, cu ani grei de închisoare, rămase văduve, de izbeliște, hăituite, flămânde, desculțe, zdrențuite, resemnate, dar aflate permanent în vizorul securității. Societatea, care în urmă cu ani buni era puternic înrădăcinată în Tradiția creștină, prosperă, cultă, frumoasă în portul ei popular-regal, distinsă, omenoasă, plină de elan și vigoare, cu obrazii trandafirii
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Poetului Publius Ovidius Naso Am locuit o metropolă , un vast imperiu De haotic, infect ,vulgar și insolit De poeme, nemîngâiate plângeri, vis întrezărit În ruina unor suflete din flancul hăituit. Am văzut colți de fiară în guri preamărite Ce emanau duhori în milioane de nasuri Inhalatorii icneau de greață dar necinstite Zâmbete le schimonoseau fețele ca’n iazuri Cete de demoni eleganți și plini de Trufie Se întâlneau, discutau, șerpuiau
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
năucitor, cu o înșiruire de coșmaruri interminabile. Așa că jaful mahmudelelor a fost uitat...Costumele populare de la horă și mirabilele salbe s-au scurs chiar și din amintiri. Uitarea lor, ca o eliberare dintr-un vis chinuitor... În timp, acei oameni hăituiți și jefuiți s-au dus rând pe rând în deal, la cimitir. Iar copilele lor, înconvoiate de urgia acelor vremuri, acum poartă hainele grele ale bătrâneții. În acel an, spre toamnă, a trecut prin satul nostru un tânăr poet din
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Plânsul meu în toiul nopții E canonul unei zile, Când m-au strâns în dinții sorții Triști lachei cu minți agile. Plânsul meu e plâns de fiară, Hăituită, fără vină, De pigmei ce vor să pară Suverani peste lumină. Plânsul meu e plânsul vostru, Neputințe strânse-n urlet, Demnități puse-n căpăstru, Iar atunci vă port în suflet. Și mă rog făr’ de 'ncetare: Cerne Doamne peste lume
PLÂNS IN LEAGĂNUL DURERII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375432_a_376761]
-
interpreta cum doriți, dosarele mele nu mi le-au găsit încă cei de la C.N.S.A.S. și pe care le caută - o fi ajuns pe la Berevoiești, încă nu știu - dar cei de teapa mea "pleava și drojdia societății" ca si alți hăituiți sau oropsiți ca și mine sau cei cu arborele genealogic ca și al meu îmi vor da dreptate. Cred că nu s-a vrut să mi se arate dosarele pentru ca să nu pot demonstra în contradictoriu cu decizia mea de pensionare
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE!14 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371274_a_372603]
-
că trenul respectiv nu circula în ziua aceea. Ne-am uitat pe panoul cu mersul trenurilor și am văzut că aveam unul peste două ore. Nu-mi găseam locul. Nu aveam răbdare să stau două ore în gară. Parcă eram hăituită. Am plecat acasă, chiar dacă aveam bagaje, iar distanța era mare și făceam dus și întors mai mult de o oră. Am zis că măcar o jumătate de oră dacă ne rămâne, să o stăm în casa noastră. Am stat acasă
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
a Cuvântului scris și citit de enoriași, drept pentru care, a făcut toate demersurile posibile pentru reapariția ei, după îndelungata interzicere de către regimul comunist. Nu numai ofranda cuvântului a dat-o părintele Petru, ci și pe cea a propriei existențe: hăituit, arestat, încarcerat, el nu s-a lăsat intimidat de torționarii comuniști, ci și-a ținut demnitatea de creștin și de preot. A fost eliberat în 1964, prin decretul de amnistiere generală. Astăzi, părintele franciscan Petru Albert, din tabloul așezat în fața
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
chiar și cumătru-său... Îi bănuia pe toți în înserare cu bărbi țepoase și ochi însângerați... Dar, ce făceau aici, de ce-i înconjuraseră locul?! Și de ce-l împungeau în vedere cu torțele și cu furcile?! Omul alerga pe marginea ariei, hăituit precum un animal sălbatic. Abia își trăgea suflarea, iar mintea sta să-i pleznească odată cu inima. Chinuit, prinse răgușeala spurcată: -Ce ți-am zis eu, sărăntocule, la prânzul al mic?! Nu ți-am spus să te grijești de plecare grabnică
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
crește încet între tâmple umeri și pietre între buze și rugăciune în locul acela se zbate timpul cel bun după ce a-ncercat să zboare cu umbrele de păpădie umbra mea aleargă mai iute ca mine. Citește mai mult unde ochii aceștiaau hăituit somnulși l-au închis în propriul toraceunde râsul tău e pătat de toate culorileși nu știu pe care din voi să vă mai credunde noaptea are un cui ascuțit la ambele capeteși-mi încearcă lumina cu elîn locul acela viața mea
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
și Botez, cât în om mai e sflare. IOSIF (IOSEF), se traduce, că : "va adăuga și el" A fost logodnicul Fecioarei și scut lui EMANUEL, Din Nazaret în Betleem ; în Egipt surghiunuiți... Și de oștenii lui Irod, au fost destul de hăituiți... ÎNGERUL din Betleem, ce-nseamnă și "Vestitor" Spunând că S-a Născut MESIA, a fost întâi Colindător ! Aflând cu multă Bucurie, despre IISUS, mai mulți păstori Au spus și ei către alți oameni, fiind buni Colindători ! Cei 3 Magi din
DE LA ZAHARIA PREOTUL, LA UCENICII DOMNULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371746_a_373075]
-
instinct de conservare mult mai avansat. ● Sacrul se retrage din lume precum soarele în apus. Ori precum speciile de viețuitoare pe cale de dispariție, de la Darwin cetire, care din disperare spre a mai supraviețui fie și o scurtă vreme se ascund hăituite tot mai adinc în întunecimea și desișul umbros al pădurii, pana cand și pădurea dispare, pînă cînd și lacul din pădure se evaporă și pășunea cu floră și fauna deopotrivă dispar, fir de iarbă după fir de iarbă, protozoar după
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]