487 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > IREPETABILE IUBIRI (SONET XXIII) Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Hălăduind în timp prin amintiri, Redecorez plictisul c-un tapet De gânduri în albastru desuet Ce-ncet, se derulează în priviri. Îmi fac din amintire șevalet Și desenez imagini din trăiri, Le-mbin și cu-a mele născociri, Să-mi fie
IREPETABILE IUBIRI (SONET XXIII) de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349943_a_351272]
-
care îmi citise „Scrisori netrimise” special pentru lansare și făcuse o cronică pe care a și prezentat-o. Pe „soția legitimă” a acestuia, așa cum s-a prezentat doamna Andrei, adăugând cu umor, înainte ca eu să pun întrebarea care-mi hălăduia prin cap (Există și una nelegitimă?): „Așa mă prezint mereu, ca să nu existe dubii”. Apoi, a venit direct la mine, de parcă m-ar fi știut de o viață, o frumoasă doamnă, cu nume cel puțin la fel de frumos: Lăcrămioara Zota. Lăcrămioara
SUB SEMNUL DOMNULUI EMINESCU de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348035_a_349364]
-
lumii,/ Fără cămilă/ Fără căruță cu coviltir,/ Călătoresc cu avionul/ Între Carpați și Muntele Sinai,/ Între Dunăre/ Și apele Iordanului,/ Căutându-mi alinarea.// Nicăieri Templul meu!” („ Călător” ). Mă plimb printre paginile acestei cărți fără o ordine anume, așa cum fac când hălăduiesc prin marile orașe, oprindu-mă la câte o vitrină, admirând un trubadur la margine de parc, sau doi îndrăgustiți privindu-se cu buzele și șoptind cu ochii... Constat astfel că Dumnezeul lui Shaul Carmel nu mai bea cafea dimineața și
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
Toate Articolele Autorului Imperiu deșertic Porneau spre aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne stropii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Imperiu deșertic / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
neîndurător, deodată am simțit că amintirile se aștearn parcă singure pe hârtie. Cam cu vreo 30 de ani în urmă, într-o vacanță de vară, mă aflam cu bunul meu prieten, Coriolan Bucur, medic oftalmolog, Lanu, cum îi spuneau prietenii, hălăduind prin munții Apuseni. Ajungând la Albac, ne-am întâlnit cu istoria stând la umbra gorunului lui Horea și depănând fragmente din acele evenimente care s-au înscris adânc în inimile noastre. Întâlnirea cu moții localnici ne-a umplut pieptul de
ŞANSA VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366024_a_367353]
-
Și când termina cu munca Hăt, târziu de asfințit Își spunea o rugăciune Și-n somn se-adâncea tihnit. Și trăia în bună pace Sus pe munte ori pe vale, Păstrând bun-orânduială Întru toate ale sale. Însă-ncornorații care Și pe-acol’ hălăduiau Pe acest cioban destoinic Foarte mult îl pizmuiau. Și-i trimiseră în grabă Chiar la el, colo la stână, O femeie vrăjitoare Ce luase chip de zână. Și îi dete ea să beie O licoare fermecată Și, cum o bău
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
anume acea singurătate. N-aș putea să vă spun mai multe, deoarece nu prea o cunosc și nici nu mă interesează în vreu fel sau altul. Pe mine altceva mă frământă: unde-și face veacul justiția, domnilor ? Pe ce coclauri hălăduiește ? Cu cine se tot întinde , de n-o mai zărește niciun sărman? Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (145) Referință Bibliografică: LA PÂRNAIE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1134, Anul IV, 07 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
LA PÂRNAIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364814_a_366143]
-
indignare de atunci: „Stimabililor, nu mă treziți, lăsați-mă să mă bucur de lunga mea odihnă. Nu mai vreau să-mi revăd personajele cum se plimbă prin Parlament, pe străzi, prin parcuri, la spectacole, în localuri, prin televiziuni, mai mult, hălăduind prin unghere exotice ale lumii, vorbind cu patos de „țărișoara mea, România” pe care au dezbrăcat-o de agricultură, industrie, instituții de învățământ și de sănătate, vorbind de „poporul suveran”, dar tratându-l ca și când n-ar exista, despre „număratul steagurilor
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
era alta. Așa o apucaseră bătrânii locului și așa o știau și copiii lor, fiindcă oricâtă vreme ar fi trecut, ea rămânea la fel de frumoasă și de neschimbată. Spuneau oamenii că era Goanța, fiica cea mică a lui Cremene Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în amintirea tătarilor năvălitori și cu timpul a ajuns să se cheme Trotuș așa cum îl știm noi astăzi. Goanța
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
pe înțelesul nostru, ce se ascunde dincolo de numele unor ape, culmi muntoase ori cartiere familiare azi comăneștenilor, precum Tarnița, Leorda, Urminiș, Goanța, Cărunta, Lapoș, Nemira, Vermești, Șipoteni și Șupanu, dar pot stârni și frenezia unor căutători de comori, dornici să hălăduiască prin peșteri și să colinde rămășițele pădurilor de altădată, adică pe acolo pe unde și-au purtat pașii frumoasa Tarnița, copila plină de har a vrednicului domn Comanus, neastâmpărații Leura și Urmănaș, Goanța, fiica din urmă a lui Cremene Împărat
LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUŞENE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366509_a_367838]
-
era alta. Așa o apucaseră bătrânii locului și așa o știau și copiii lor, fiindcă oricâtă vreme ar fi trecut, ea rămânea la fel de frumoasă și de neschimbată. Spuneau oamenii că era Goanța, fiica cea mică a lui Cremene Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
era alta. Așa o apucaseră bătrânii locului și așa o știau și copiii lor, fiindcă oricâtă vreme ar fi trecut, ea rămânea la fel de frumoasă și de neschimbată.Spuneau oamenii că era Goanța, fiica cea mică a lui Cremene Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni.În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
pășunile verzi și înmiresmate ale comunismului (victorios, cum altfel!?) și de care urmau se apropiau cu pași repezi, poate chiar cu viteza fulgerului... Pe rând, nu-i așa?, întâi elita și-apoi prostimea cât cuprinde !? Pentru a ne permite să hălăduim în voie, liberi ca pasărea cerului și îndeajuns de ghiftuiți ca să ne apucăm cu zel de treabă, bună chibzuire și muncă pe brânci. Sub auspiciile „generoase” ale acestei „milostiviri” peceriste se înmulțise eforturile demagogice ale organelor executive de partid și
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci '' Mahatma Ghandhi Ana, a dovedit încă de mică, prin înclinațiile sale spre artă, că este dotată atât cu talent muzical, cât mai ales cu cel creativ - artistic. Când nu hălăduia pe dealuri cu cârdul ei de copii năzdrăvani, tăia toată ziua la foarfecă cârpe și confecționa rochițe pentru păpuși. Le cosea așa de bine și avea atâta fantezie în crearea lor, încât credeai că a urmat niscai cursuri de croitorie
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
un bărbat. - Am înțeles, nu-i nevoie să te scuzi. După vreo douăzeci și cinci de minute de coborât fără nicio grabă, doar admirând natura verde, plină de oxigen și prospețime, au ajuns la cabana Gârbova. Ana din când în când mai hălăduia ca în copilărie, punând mâna pâlnie la gură, cum făcea când era copila la Lacuri, să asculte ecoul. În fața cabanei erau montate niște bănci din jumătăți de bușteni din brad. S-au așezat pe bănci în timp ce Sandu a mers la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
fără sfârșit” poeta și-a propus, de această dată să-și exulte puterile creatoare, cu îndrăzneală și perseverență. Ea a devenit astfel, o părticică din marele rotund care se numește Univers. În această ipostază, lasă libere închipuirea, generozitatea, sensibilitatea să hălăduiască prin spațiile nesfârșite ale Poeziei, aspirând tot mai mult spre Înalt, spre vibrația universală, spre dragostea fără de limite a lui Dumnezeu pentru oameni. De la macedonskianul „Rondelul florilor ce mor” - Vera Crăciun a ajuns la Spectacolul florilor, la care asistăm astăzi
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
regularitate pagini din acest „Dicționar” în ziarul de limbă română de aici, care aparținea atunci unui tartor, șef de trust de presă, un anume Himelfarb. Nimeni nu sufla în front! Totul la porunca și pe gustul lui. Un Neica Nimeni, hălăduind prin culisele ziaristicii de aici, din Israel, și dirijând-o după un Nord al lui, altul decât cel adevărat: nordul politic, legat de nordul totalitar și, desigur, financiar. Într-un astfel de context Mirodan a făcut o anchetă despre mascarada
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
o duminică cu pierdere de margini Și aerul pe care pășeam nu s-a mai curbat, Îl ținea lumina, dar anotimpul în cer Cum era de presupus s-a terminat. Nici-un mers nu trebuie lăsat singur Numai în doi poți hălădui când în sus, când jos, Ori undeva pe la mijlocul stratului de aer Când visul trimis nu s-a mai întors. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pășind pe stratul de aer / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul
PĂŞIND PE STRATUL DE AER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356521_a_357850]
-
Italia, la Trieste, cu banii primiți de la fratele meu din Viena. Am trecut prin spatele postului de observație fără să fim luați în seamă, și, peste munți, urmând tot timpul direcția spre vest, am ajuns la o șosea, în Franța. Hălăduiam pe prima șosea franceză din viața noastră, în căutarea unei direcții”... Franța - probă de minte, inimă și... noroc! Ajunseseră în Franța, se simțeau și mai liberi decât până atunci. Speranțele tinerilor studenți români atingeau acum alte valențe pentru că știau ce
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
ieșim prin oraș la ora asta. La fel pățim și pe stradă. Când întrebam de o direcție anume, toți se uitau la ceas. De parcă pericolul venea la oră fixă. Vă amintiți? „Este ora unu/ Omul negru n-a venit!”. Am hălăduit, însă, pe tot felul de străduțe și nu mi s-a părut chiar atât de periculos. Poate eram bine adaptat la mediu. Poate pentru că aveam bodyguard. Poate... Iulie. Un soare cu toate sulițele în dotare îi urmărea pe pământeni într-
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
-n picioare. Cărările dormeau visând la ploi Iar frazele virgule aveau razele de soare. Am deschis cuvântul umbrelă și căldura s-a retras În afara cerului de cuvinte adjectivale, Dar textul scris a rămas pe la colțuri ars, Eu ieșind din carte hălăduind în vale. Mă bronzasem de atâtea vise în amiază Eram noapte precum adjectivul negru Mă răcoream tăcând la o fofează Pe care o scrisesem inspirit și integru. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Canicula din cuvinte / Al Florin Țene : Confluențe Literare
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355138_a_356467]
-
și mișcările tale dezinvolte și cu emoțiile de rigoare, o imortalizare a “cutezanței” tale pe care s-o arăți cu mândrie și plăcere colegilor sau prietenilor ... Nepoților le-o mai “pisezi”, știi tu cum ca să-i ia somnul și să hălăduiești în continuare, mai aproape de verosimilitatea a ce le-ai îndrugat, a poveștii fără “tonouri” și alte “acrobații” de sefe ... Interesul turistic a adăugat câteva amenajări de o mare fumusețe și risc, cum ar fi o “excrescență” în afară, deasupra prăpastiei
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de AL.FLORIN ȚENE Pășind pe lumină În dezlănțuita sinfonie iese visul, din fuiorul nopții pășind pe cărare, levitează peste noi aducând abisul, sfidând lumina din exploziile solare. Aici se întâlnesc minunile cu povestea hălăduind prin imperiile de vise și glasul rămâne urmă în vestea cu căprioare la izvor ucise. Sunetul scrie-n creier un poem în timp ce lumina vibrează-n dimineți când secunda de care nu mă tem îmi măsoară cele șapte vieți. Pășesc pe
PĂŞIND PE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355631_a_356960]
-
ce înseamnă a-ți câștiga veșnicia... Valoarea unui lucru izvorăște din lumina pe care o împrăștie în jur, făcând să-ți domnească în inimă bucuria adevărată. Nu tot ceea ce ignoră alții este fără preț ... În străinătate constați că sufletul îți hălăduiește undeva pe acasă. *Ia-ți mâinile de pe sufletul meu! *Fii fără teamă. Nimeni nu-ți poate smulge pământul de sub genunchi. *Sănătatea trupului și a minții nu înseamnă absența maladiilor, dar prezența Duhului care ajută în depășirea oricăror încercări. *A învinge
AFORISME DESPRE SENECTUTE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355622_a_356951]