226 matches
-
investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele reale. Nu, nici măcar somnul, la fel de nesățios și imprudent pe cât de urgentă, hămesită, imprudentă fusese partida de amor, nu absolvea manechinul de suspiciunea de care nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din nacela de reanimare. Se opri, lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuvânt ce vorbim pentru că e destul de penibil și conversația e presărată cu obișnuitele întrebări pe care le pui la prima întâlnire, cum ar fi „și câți frați sau surori ai?“. Începe să-mi ghiorăie stomacul și brusc realizez că sunt hămesită. Dar nu aș vrea să-i spun asta lui Adam, să nu cumva să creadă că vreau să mă aleg cu o masă simandicoasă. De parcă numai de-asta am venit. Dintr-odată, Adam își așază mâna la mine-n poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile sunt chiar de la general. Și hămesita mâncătoare de corn redeveni, într-o clipă, celebra primadonă. Plină de grație, întinse brațele ei goale și albe, luă coșul, îl roti de câteva ori, privindu-l cu o expresie de topenie crescândă, după care îi aruncă ordonanței, peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unde-ai lăsat-o! Dragii mei, să fiți iubiți, vestiți, mândriți, înstăriți și pupați unde doriți! Fiindcă..., restul chiar că nu mai contează! Poftiți! Din partea conducerii! Luați și mâncați! Serviți! În fața asaltului sănătos asupra antreurilor, dat cu ghiotura de către comesenii hămesiți, Îngerul păstrează, lingav, o firavă rezervă politicoasă. Ce-ai mămico? Ție nu ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el, de dulcișor...! Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel, un fapt verificat și răs-verificat, notoriu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
regulă jalnic. Nu (neapă rat) de vreo incapacitate este deci vorba, ci mai degrabă despre „modul de utilizare”. Din acest punct de vedere, am senzația că am devenit o țară de trupeți scoși pentru prima dată la bordelul vieții publice. Hămesiți, se reped cu toții pe prima idee care le iese în cale, dar de la a doua frază pornirea virilă li se fîsîie și ajung iremediabil la un cogito interruptus (expresia aparține Maestrului Umberto Eco). Frustrați de eșec, pretind apoi de la orice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
seama că nu-l mai privea și, întorcînd capul, văzu câinele, la câțiva metri de ei, în marginea porumbiștii. - E din sat, spuse Iliescu ridicîndu-se în picioare și fluierîndu-l prietenește. Trebuie să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dorit să-i vorbească. Trei dintre enoriași se aflau acolo, Hector Gaines, Benning (al cărui prenume era Robert) și Diane. Părintele Bernard se duse drept spre Benning, care era un tânăr slăbănog, cu ochi mari și o aparență înduioșător de hămesită, și-i strânse mâna. — Mă bucur să te revăd, Bob. Bob ți se spune, nu? — Bobbie, răspunse tânărul roșind și lăsându-și mâna în mâna preotului. Foarte bine, răspunse părintele Bernard, lăsându-i brusc mâna. Să mai vii, Bobbie. Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor. Lucra. Lucra, Carmen a noastră, Fericirea noastră, a familiei de acasă și a celei de la servici, după cum se exprimase, una dintre colege, ca o hămesită. Da. Ca o hemesită de muncă. Aproape fără încetare. Aproape fără pauză, nici pentru masă, nici pentru odihnă, și nici pentru valoroasa și deosebit de necesara pauză, a omului, pentru relaxare. Până după lăsarea nopții; până târziu, către miezul nopții; și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
betonate. Se așezară. Elîi ceru, dacă poate, să-l asculte. Ea zise că poate. I se destăinui. Nu glumesc. Nimic, din ce o să spun, nu va purta nici umbră de glumă. Da? Da. Ascult. Și el începu. Direct, vulcanic și hămesit, parcă, de viitorul pe care i-l descria. Ea - numai ochi și urechi. Parcă nici nu-i mai venea să clipească. Și-și țineau mâinile,în timpul acesta, ca între două,mici, dar puternice, menghine. La urmă, către miezul celeilalte nopți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
orice mijloace. Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am. căutat într-un deșert. Tocmai de aceea mă pomenesc uneori vorbind cu guzganii: Cînd va veni furtuna, vă voi lăsa trecutul meu, hămesiților. Sfîrtecați-l. Devorați-l. Faceți ce vreți cu el. Vă aparține. E numai bun pentru voi". Vorbind altfel aș rata și ultima șansă, de a desăvârși ceea ce am distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează la umbra legilor”. Cu cât sarcasm îi stigmatizează pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
orice mijloace. Nu-mi reproșez că n-am căutat pământul făgăduinței în ceea ce aveam, ci că l-am căutat într-un deșert. Tocmai de aceea mă pomenesc uneori vorbind cu guzganii: „Când va veni furtuna, vă voi lăsa trecutul meu, hămesiților. Sfârtecați-l. Devorați-l. Faceți ce vreți cu el. Vă aparține. E numai bun pentru voi”. Vorbind altfel aș rata și ultima șansă, de a desăvârși ceea ce am distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urme de rimel scurs, dar sînt amîndoi foarte fercheziți. — Hei, strigă Paulee, cum e viața de om căsătorit? — Să te fut, spune mireasa, absolut relaxat. Felurile indiene sînt vegetariene, cu excepția mielului lui Frakas, pe care Îl hăpăie cu lăcomia unui hămesit. Wakefield bea o uriașă sticlă de bere indiană pentru a spăla În jos pe gît porția sa de vinete Vindaloo extra-picante. — Noi sîntem lumea, Îi șoptește Maggie În ureche. Wakefield se gîndește la familia ei de țărani și GSO și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căutarea puloverului. Se Întreabă cît o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă, În fața unei mulțimi hămesite și inspirația lui ar claca? Ce s-ar Întîmpla dacă Diavolul ar tăia frînghia și el ar cădea la pămînt cu o bufnitură? Ăsta da foc de avertisment: eșecul total al reprezentației sale. — ...și melodia mea favorită, continuă Zamyatin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tocmai își turnase în pahar. — Câine-san, răspunse Gaston arătând spre farfuria lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu pantofii lui vechi, însoțit de potaia aceea bătrână, hămesită și murdară. — A, da, câinele acela vagabond. Câinele acela bătrân vagabonda prin împrejurimi. Uneori le intra și lor în bucătărie sau răsturna găleata de gunoi, stârnind furia lui Mă-chan. Gaston se ridică și deschise fereastra. Câinele tușea afară. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acele gropnițe, și fiecare dintre ei, odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos. Nu pricepeam cum putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care Gisulf ne ruga pe mine și pe Rotari să venim la Cividale cât de curând. Rotari mi-a zis să răspund că acest fapt urma să aibă loc doar odată cu venirea primăverii. Iarna a fost îngrozitoare: haite de lupi hămesiți au coborât din munți și nimeni, decât punându-și viața în primejdie, nu mai ieșea din casă după apusul soarelui. Primăvara se lăsă așteptată și a trebuit să punem pe fugă doi urși înfometați, care, la căderea nopții, încercaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pasărea!... Dacă îmi amintesc eu bine, continuă bunicul, paserii îi căzuse o pană în buzunarul băiatului, fără ca acesta să știe. Doar o singură pană. Plecară, așadar, cei trei prinți s-o caute: fiecare în altă direcție. Pe drum un lup hămesit se aruncă asupra calului lui Andrei și-l sfâșie fără ca prințul nostru să aibă vreme a striga vai! Vai! Singur și fără tovarăș - calul, lui Andrei i se făcu frică. Dar lupul, ori sătul ori milos l-a lăsat pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
braț. Fac eforturi să rămân calmă, dar tensiunile zilei se adună înăuntrul meu. Am muncit de mi-au sărit capacele, am avut o zi de naștere ca și cum nici n-ar fi fost, îmi simt oboseala în tot corpul, și sunt hămesită... și acum baba asta îmi spune să cos un nasture ? — Nu e nici un păcat, îi zic tăioasă. — Cum zici tu, draga mea, spune doamna Farley pe un ton împăciuitor, și traversează holul spre apartamentul ei. Nu știu de ce, asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un val de șoc. Douăzeci de minute ? Păi e abia doișpe și zece. Cei de catering vin abia la ora unu. — Nu doriți să beți ceva înainte ? propun disperată. — Nu, mersi, spune ea. Doar sandvișurile. Sinceră să fiu, suntem cam hămesiți, așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ocazia de a vorbi „ca fetele“ despre el. — Ai mai slăbit? zisei eu, privind-o atent, în căutarea unor semne care să explice schimbarea ei. Ai cam, nu-i așa? Ești la regim? Poate acela era motivul; era atât de hămesită că nu-i stătea gândul decât la o prăjitură cu frișcă, cu tone de calorii și gem de mure. Clătină din cap, zâmbind ușor, de parcă aș fi fost undeva departe. Nu. Adică da, am slăbit, dar nu țin regim. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]