1,117 matches
-
avea să afle curând, în clipa următoare, acum, când își întoarse capul căutând din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pământul de la rădăcină am săpat, apă cât ți-a trebuit ți-am dat...Ce mai este? -Costinele, pe tine sunt supărat că după cât jir pentru Mozorel ți-am dat, de mine ai uitat, astfel că în curând trupul meu este hărăzit morții. -Fagule, știam că doar omul din nimica vină, îți caută pricină. Judecă-mă dacă crezi că merit și pedepsește-mă pe mine, dar nu pe Mozorel. -Uite băiețele, acum discutăm și la un rezultat nu ajungem; eu îți spun
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajungă acolo, aceluia Singurătatea o va da de soție.. -Vai de mine și de mine, sărăcuța, zise Căiță cu lacrimi în ochi. -Ei, vezi bine că am dat peste tine la timp, altfel dădea Singurătatea și cine știe ce loc îți mai hărăzea și ție. Căiță a ascultat-o atent pe Buburuza și când aceasta a terminat, a zis cu mult regret: -Mărturisesc, dragă prietenă că, m-aș duce către Fata pustiului dar nu mă pot hotărî. -De ce, Căiță? -Dacă nu este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nici o deosebire esențială între a fi și a nu fi înțeles. în ambele cazuri omul există. Privite din afară, zilele mele pot părea sărace în evenimente. Ele sunt pline doar de muncă. M-am maturizat. Așa stau lucrurile: Am fost hărăzit cu darul de a avea o forță misterioasă în mâna mea dreaptă. Ea creează întocmai acele linii, lumini și umbre pe care i le cer eu. Și pe care i le cere starea de fapt. Linie după linie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rapid și eficient, în conformitate cu sloganul pus pe manșeta ziarului, a doua zi după alegerile care dăduseră, pentru prima dată, câștig de cauză mult clamatei alternanțe la putere: „Și acum, seniorii mei, despăducherea!...” „Păduchii” rămăseseră, însă, bine mersi tot acolo, în locul hărăzit lor de pronie, și mai târziu se văzuse că-i erau, de fapt, buni prieteni... Scârbit de bizantinismul politic dâmbovițean și de starea nației, decretase într-o zi pe un post de televiziune și la o oră de maximă audiență
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se punea problema... Astfel că nu-i rămânea decât să creadă că toate necazurile acestea aveau să ia sfârșit prin vindecarea micii suferinde. Dar dacă, păzească sfântul, Mădă nu avea să se mai vindece niciodată? Dacă micuței Mădă îi era hărăzit de soarta mașteră și vitregă să rămână, în urma acestei afurisite de boli, cu sechele grave pentru toată viața, cu urmări așa de rele, încât întreaga ei viață nu ar mai fi fost decât o suferință și un chin? Doamne!...Și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a fixa pe pânză o imagine, doar de culoarea albă. Probabil că nici în anii maturității cele petrecute nu au avut un caracter deosebit, trăirile mele fiind doar mult mai profunde. Ar mai fi copilăria. Încă de mic am fost hărăzit scrisului. Tatăl meu tot Caligraf fusese și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu pregătit pentru o altă îndeletnicire. Primele mele amintiri sunt legate de niște litere din lemn, mari cam cât o piesă obișnuită de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a izbutit să publice prea puțin în timpul prescurtatei și zbuciumatei sale vieți, povestirile cu fantastică materie Diavoliada și Ouăle fatale, precum și un roman, Garda albă, astfel încît capodopera sa, la care a trudit pînă-n ultimele ceasuri ce i-au fost hărăzite de implacabilele Parce, romanul Maestrul și Margareta, a apărut postum, în 1967. Volumul de însemnări diaristice și scrisori pe care-l adnotăm în rîndurile de față constituie un document patetic al unei existențe marcate de un dramatism ce informează opera
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
Covoarele pe care le țese o duc din casa înstărită până în cocioaba mizeră, din bazar în haremul șahului unde primește comenzi. Cele descoperite o fac să-și prețuiască mai mult decât orice propria libertate și darul ce i-a fost hărăzit. Dansatoarea de Kabuki și Sângele florilor sunt două romane istorice splendide, reușind să fascineze prin fundalul istoric dens și substratul mitologic neobișnuit, prin personajele feminine extraordinare, prin inserții pline de culoare, cântece nipone și povești amintind de O mie și
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
precum și supranumele purtat cu mândrie el manco de Lepanto "ciungul de la Lepanto" - a fost urmat de un eveniment dramatic: în drum spre patrie corabia este jefuită de corsari, iar Cervantes luat prizonier și întemnițat ). În Spania însă, scriitorului îi este hărăzit un nesfîrșit șir de dezamăgiri și amărăciuni: în locul recunoștinței oficiale, primește doar funcții mărunte, prost retribuite, ajungând și la închisoare în urma unor nereguli privitoare la banii pe care îi strângea ca perceptor pentru aprovizionarea renumitei Invencible Armada. Activitatea sa literară
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
fost (patru, fără a număra și antologiile) și că nu am dobândit certitudinea că Dumitru Chioaru ar scrie o poezie livrescă. Mai degrabă, din pricina unei introvertiri consubstanțiale sinelui său, precum și a unei diafanități a percepției, cu care, așijderea, a fost hărăzit (și pe care întreaga critică ce s-a exprimat despre poezia sa i-a remarcat-o), el uzează de o anumită "scenografie" ușor prețioasă, detașată emoțional (pentru poet, cartea e o lume a legii - în Boema sacră), dar nicidecum rece
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
pământ înconjurat de domenii feudale aflate în permanent război și lovit, deseori cu putere, de valurile învolburate. Un loc cu vegetație aproape inexistentă, teren abrupt, oameni puțini... Articol scris de de Ioan-Luca Vlad, preluat de pe [/caption] Și totuși, ursitoarele au hărăzit pentru Principatul Monaco, penultimul stat ca suprafață din lume, un destin mai neașteptat și mai frumos decât atât. Este un destin care îmbină aventura, calculele șirete dar înțelepte, jonglarea intereselor unor vecini puternici și o viziune pe termen lung, pusă
Monaco - o viziune devenită realitate () [Corola-journal/Journalistic/60183_a_61508]
-
o realitate decisivă care a umplut jumătate de secol din viața României. Vocația critică fără îndoială că Maiorescu a avut-o: poseda intuiția valorii și își dădea seama, după numai cîteva poezii sau după volumul de debut, dacă ucenicul-scriitor era hărăzit unui destin mai înalt. Descoperirea lui Eminescu, aprecierea elogioasă a lui Caragiale, notele maxime acordate lui Slavici și Creangă, revelarea talentului lui Goga ori Sadoveanu reprezintă oricum performanțe unice, care pun în umbră generozitățile fară acoperire din Direcția nouă... sau
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
inimă crescînd nedomolit, un soi de arc împungător, ca o pană de scris, iese un bronz compozit și totuși unitar, care stă, fără greș, pe singurul lui picior. Altădată, mersul se face palmiped, parcă unor ființe volatile sculptorul le-a hărăzit să pipăie pe sol, prudent și rodnic, urme din milenii depărtate, egipțiene. Percutant metaforice, unele titluri tresar exploziv din însăși formula plastică strînsă pe care o domină artistul. Dacă a sucit gîtul figural al retoricii precum în injoncțiunea celebră a
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
la Sinaia pe timpul verii și îmi cade privirea pe această frază, din Maximele lui La Rochefoucauld (traduc): „Se află uneori un soi de mărire care nu atârnă de situație, e o înfățișare care ne deosebește și pare a ne fi hărăzit către mari înfăptuiri, e o prețuire pe care ne-o dăm nouă înșine pe nesimțite, chiar prin această însușire uzurpăm noi prețuirea celorlalți, și ea e de obicei cea care ne așează deasupra lor, mai mult decât nașterea, înaltele funcții
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
dacă unele dintre operele postume sunt încheiate și definitivate (editorului rămânându-i să reproducă fidel textul și să îi atașeze cuvenitul aparat critic), altele sunt vizibil neterminate sau nedesăvârșite. Nu în ultimul rând, arhitectura interioară pe care Petre Pandrea o hărăzise operei sale ne rămâne în mare parte necunoscută, chiar și devotatei sale fiice, Nadia Marcu-Pandrea, care și-a asumat misiunea de a o edita. Articularea volumelor în cicluri și teme poate fi cel mult aproximată, fără a avea certitudinea că
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
de Diana după tunsoare, dar pe care a părăsit-o, fiindcă îl plictisea. Diana îi trimitea scrisori lungi, în care nu spunea absolut nimic, dar care îi trezeau amintirea prezenței ei simple și aproape avea certitudinea că femeia asta era hărăzită să-l facă fericit. Când s-a întors, a așteptat-o la aeroport și s-au sărutat ca doi străini. „Te iubesc", a zis Diana, și el s-a gândit atunci c-ar fi nedrept să ceară mai mult de la
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
un personaj mai venerat decât Arhanghelul Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului și veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună și trăsnește, sau orânduiește singur grindina, cu tunul. El ține și ciuma în frâu, asemănator Sfântului Haralambie. În trecut, în societatea tradițională bucovineană, Arhanghelii erau
Tradiții și superstiții de Sfinții Mihail și Gavriil. De ce trebuie să aprindem azi o lumânare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62910_a_64235]
-
atunci putem fi siguri că avem de-a face cu un talent. Dar un talent pe care, culmea consternării, autorul și-l privește cu mefiență și detașare, ca pe o abatere de la adevărata chemare. Probabil că așa i-a fost hărăzit acestei praștii miezoase: să folosească pictura ca pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
învățături niște porunci ale oamenilor". Cu cât aprofundăm mai mult povestea despre cei doi călugări pelerini și femeia străină, cu cât descoperim interpretări variate ale acesteia, cu cât încercăm mai mult să o amplasăm într-un timp și un loc hărăzite nouă, cu atât mai mult ne convingem că este o poveste despre coexistență. Nu ar trebui să ne lăsăm înșelați de faptul că știm că întâmplarea de pe malul râului a durat preț de-o clipă doar, iar coexistența sau imposibilitatea
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
Almosnino și acum, de zece ani, cu lansări și burse. N.I.: Am avut șansa să am o copilărie total diferită de majoritatea confraților mei români, indiferent de generațiile cărora le-au aparținut și de regimurile politice care le-au fost hărăzite. Am trăit între 5 și 6 ani într-o dictatură acerbă - anii 1936-37 - la vârsta aia nu observi, zici că e așa cum trebuie să fie - culmea, că nici mai târziu nu observi, dacă n-ai termen de comparație. Simți că
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
Nicolae, care, pe cît de înzestrat era pentru pledoaria avocățească, pe atît de retras era din viața socială. Pe de altă parte, bunăstarea la care ajunseseră amîndoi în răstimpul interbelic și educația aristocratică pe care o primiseră în familie îi hărăzea unei pante ascendente și pe deplin mulțumitoare. Numai că desființarea monarhiei și instaurarea comunismului avea să le schimbe viața. Mihail va fugi în Occident spre a-și salva pielea, stabilindu-se în SUA, în timp ce Nicolae, rămînînd în țară și mîngîindu-se
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
și nu altundeva, deoarece, din cauza caracterului ei hibrid, riscă să cadă în afara sferei de interes atât a cronicarilor, cât și a istoricilor literari. Profit, deci, de împrejurare pentru a semnala documentele pe care le conține, împreună, desigur, cu contextul memorialistic hărăzit de autor. Volumul se alcătuiește dintr-o suită de profiluri literare, deghizate în memorialistică. O memorialistică blândă, necorozivă, care tinde să se obiectiveze și, de aceea, face apel la document. Se poate spune chiar că memorialistica nu există, pentru Vârgolici
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
de istorie literară. Aceasta din urmă e rareori dispusă să-și revizuiască drastic listele. Fântâneru, ca și alți autori „uitați”, e prezentat adesea ca un marginalizat. E de discutat aici imediat despre marginalitate și marginalizare. Firea, structura, boala te pot hărăzi unei situări marginale, de care nu e nimeni din afara ta vinovat. Nu societatea, oricum. Nu e o ipostază impusă, ci una structurală. Marginalizare e greu să descoperi în schița biografică ori în jurnalele lui. Există, în zona receptării, o doză
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
urmele îmbălsămate ale vreunei nimfe spărioase cu sânuri crude și sălbatice. Păstrându-ș i capul pe umeri, companionul nu este însă ispitit de acest seducător tablou și refuză să se alăture interlocutorului în reveria arcadică: nu-mi plac parfumurile; prin urmare, hărăzesc mai dinainte nasului dumitale orice soi de miresme ar fi lăsat, în undele acestea de cristal răce și curgător, nimfele dumitale cu sânuri crude și sălbatice (69-70). Mai târziu, la căderea nopții, scriitorul e cuprins de visare sub stele, în timp ce
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]