385 matches
-
nici basmul folclorului românesc, în care mireasa este simbolul frumuseții feminine:”O, vis ferice de iubire,/ Mireasă blândă din povești,/ Nu mai zâmbi! A ta zâmbire/ Mi-arată cât de dulce ești,” Idealul eminescian de frumusețe feminină este Ileana Cosânzeana hărăzită a fi mireasa lui Făt Frumos, erou pe care poetul îl invocă în balade ca Făt Frumos din tei. Metaforic, fata adorată este “Mireasa sufletului meu!”, ea învăluindu-l cu farmecul seducător, ”Cu-a gurii tale calde șoapte, /Cu-mbrățișări
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
fericirea pământeană, se regăsește în multe versuri erotice eminesciene, inclusiv în finalul poemului Luceafărul, cu funcție identificantă pentru condiția de ființă trecătoare a Cătălinei:” În cercul vostru strâmt de legi/ Norocul vă petrece”. Cu alte cuvinte, norocul este căldura sufletească, hărăzită dosr oamenilor și refuzată altora. Dintre arborii peisajului poetic eminescian, cel mai încărcat de sacralitate este “teiul sfânt”, care ocrotește în poezia Dorința cu mireasma lui învăluitoare pe îndrăgostiți:” Adormind de armonia/ codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
și al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității ,,Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Încă din perioada studenției, acesta dovedește printr-o serioasă muncă de cercetare că teologul și istoricul îmbină cât se poate de armonios pasiunea dar și priceperea bunei meniri hărăzite, devenind autorul volumelor: Istoria mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” Salva, Editura Astra, Blaj, 2013 (împreună cu prof. Ana Filip); Stări, momente și personalități ale Ortodoxiei transilvane, Editura ,,Academica Brâncuși”, Târgu Jiu, 2013 și Habet sua fata libelli! Antologie de invitații la lectură, Editura
Ierom Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, Restitutio Grigore Pletosu, Editura Renaşterea / Eikon, Cluj-Napoca, 2014. Recenzie de pr. stavr. Radu Botiş () [Corola-blog/BlogPost/339373_a_340702]
-
poezia, consideră Nichita Stănescu, există nu „într-o limbă anume“, ci „într-un suflet anume“; cu alte cuvinte, poezia se află oriunde în cosmosul nostru cotidian, într-un mod „anonim“, dar nu se poate „capta“ și „înfățișa“ decât prin „sufletul“ hărăzit, înzestrat excepțional de Soartă, al poetului de talent / geniu: Poezia nu este într-o limbă anume / ci într-un suflet anume / Fără de nume (AmNS, 120). În poemul al cărui titlu a fost împrumutat întregului ciclu, Seama poeziei, mai suntem atenționați
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să fie crisalidă, Ci rămân ce sunt: o poarcă, Între fluturi o omidă...! Ci cu strunele și felul Hărăzit a unge inimi, Voi rămâne Menestrelul... Și cruța-voi asasinii-mi. Referință Bibliografică: Mimilor mei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
că în el, că prin el s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu, și că, într-adevăr, „a fost gândul lui Dumnezeu cu Ștefan”, cum se spune într-o cronică, adică a fost o lucrare deosebită cu acest om hărăzit, chemat și așezat de Dumnezeu la locul necesar pentru acele vremuri. Iar el a răspuns chemării și s-a dovedit pe deplin a fi cu adevărat omul lui Dumnezeu, cu toate greșelile, cu toate păcatele sale, cele care au fost
INTERVIU CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT MELCHISEDEC VELNIC – STAREŢUL MĂNĂSTIRII PUTNA, DESPRE MULŢI ROMÂNI CARE S-AU APROPIAT DE DUMNEZEU ÎN ACESTE VREMURI GRELE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/342369_a_343698]
-
în suflet surâsul din raze de soare cu lumini, în viața mea de călător, în casa de lut, printre străini... Ca un pui de porumbel în coaja de ou, mă rog lui Dumnezeu, ca să fiu gata de plecare, când ziua hărăzită va sosi în zare... Mă rog ca mirabila sămânță să aducă roade-n sufletul meu și-n credința sfântă să fie ancorate, ca să le am la decolare, din lumea de tină-n cea de lumină-n Raiul în sărbătoare... Pân-
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
a statului este de a îngădui și ajuta pe om să creeze.” (Mircea Eliade, România în eternitate, citat de Bogdan Munteanu în, Permanențe Europene-Rosturi Românești. Editura Evdokimos-Fundația Profesor George Manu, București-2016, p. 155) Noțiunea traco-getă de dascăl, Daskalos-desemnează pe cel hărăzit să devină Învățător-Model-Călăuzitor-Conducător, pentru sine, pentru discipoli și pentru semeni. Dascălul dacoromân trebuie să aibă conștiința misiunii sale creștine, pentru a iniția procesul profund spiritual de autoeducație, evidențiindu-și astfel personalitatea sa creatoare. Sub nimbul sferei de Dascăl se bucură
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
cu Spovedania unui deținut. Lucrarea a fost prefațată cu o Lămurire asupra ediției și postfațată cu Epilogul autorului. Tot zbuciumul lăuntric în care a lăcrimat sufletul acestui mare Român, al acestui mare Creștin Ortodox, mare cât Dacia nemuritorului Decebal-geneza Străbunilor hărăziți dintru început de Dumnezeu în lume, a odrăslit în cununi de veșnicie primordială, cu Doine prelinse din bucuria și tristețea frumoasei prințese Dochia și a marilor ei luptători, cu reflexele fulgerătoare ale Eroilor urmași intrați în Legendele de Aur ale
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
autoritară că îi este interzisă această expresie în spațiul public. Și atunci vin și spun: când România va ajunge așa, poporul român nu va mai exista!” (Dan Puric, Să fii Român! București-2016, p. 159) Mărturisirea este o lucrare hristică, mesianică, hărăzită ca o vocație și ca o misiune a Profeților, ca prin cuvântul lor să iradieze o putere de Sus, o revelație pentru a lumina sufletul unui Neam, pregătindu-l astfel pentru o întrupare a desăvârșirii creștine, prin jertfa asumată, urmată
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
lumina zilei, versuri ce au dincolo de cerneala trupului lor, emoția zilei de 10 noiembrie 1935, când au fost rostite: Celor ce-au căzut la Robănești Vulturi năprasnici, icoane sfinte, eroi din regimentul nouă, Ce mare cinste ostășească vă fost-a hărăzită vouă, Să-nscriți cu vârf de lance glorii, în ropote de cai năvalnici Și să rămâneți de-acum pururi ai călărimii vulturi falnici, Adăugând la Cartea Sfântă a vitejiei strămoșești O pagină de lauri plină, a șarjei de la Robănești. O șarjă
ROMANII DIN LACRIMA GLIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340706_a_342035]
-
iar oamenii să se bucure de ele. Trebuie găsite mijloacele prin care se poate realiza pacea internă. Vor fi preferate legile care să decurgă din idealuri frumoase. Găsirea de idealuri cât mai frumoase trebuie să fie ocupația cea mai nobilă hărăzită omului pe pământ; „Ea constituie prestigiul parlamentarismului”, după cum se exprima un filozof român. Acolo, în parlament, trebuie să-și găsească locul oamenii care respectă idealurile poporului și care au credință în Dumnezeu, oameni curajoși, cu judecată dreaptă, căci orice judecată
POLITEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343851_a_345180]
-
și tâlharii, hoții și ocnașii; Aceeași pară-i arde să-i usuce. Sonetul IV Pământu-n echilibru gravitează Cu-același ritm pe axă și orbită Ținând în viață Viața dăruită De-a soarelui lumină: Marea Rază! Fii cumpătat cu viața-ți hărăzită Și nu îți va lipsi nimic, dozează Și nu te lăcomi; creanga cedează Dacă de rod prea mult e îndoită. La fel sămânța prea în adâncime, De apa în exces e înecată. Fii chibzuit, câtime cu câtime. Și cât mai
PRIMA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342793_a_344122]
-
64.) În Ca luminile rătăcite (p. 19), poem închinat poeților, „specie” aparte în conglomeratul unei lumi atât de pestrițe, autorul realizează unul dintre cele mai fidele portrete ale acestora. Și dacă sunt singuratici, retrași ori vulnerabili, ei sunt sensibili și hărăziți să surprindă lucrurile tăcute, nerostite și neînțelese de alții, să le de-a glas și culoare îmbrăcându-le în cuvinte înțelepte și adânci. Ei sunt creați în lumină și transmit lumină. Ei sesizează amănuntul și-l ridică la rang de
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
Mi-era clar, din Cuvântul care prefațează cartea, că subiectul este expresia literară a experiențelor trăite (sau aflate și arhivate) de autor, de prietenii, cunoscuții sau necunoscuții care i-au fost alături, la spital, în timpul cumpenei dintre viață și moarte hărăzită autorului romanului într-o etapă a vieții sale. Dar la fel de clar îmi era și faptul că arta poetului convertit în prozator ar putea codifica realul în metafore mult prea dibace pentru înțelesul meu imediat. Și cu toate acestea, sau poate
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 627 din 18 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Nici moartea nu cunoaște amarul din inimile celor rămași. Urcă clipele trecerea în deșertul uitării, sunt ultimile îmbătate de lumină și pleacă spre steaua cea hărăzită. Lasă pe pământul-popas mai multă obidă decât umerii pot duce. Iertarea este singura rugă, când nu voi mai fi trofeu în gândul vânătorului. Integrez liniștea în poeme și-mi prelungesc trăirea prin ele. Poate și aerul respirat în odaia mortului
SINGURA RUGĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343580_a_344909]
-
Să strigi de dor și liniștit să cearnă zăpezi, spre-a voastră iarnă. Să n-ai păreri de rău de lucruri complicate; un vis albastru, la ușa ta, (curând) va bate! ADUNĂ LINIȘTEA Adună liniștea în suflet, căci este anotimpul hărăzit speranței. Clipele --neadormite-- sfâșie vântul din salcâmii cu iz primăvăratec. Sărută ploaia de pe-a cerului pleoapă și sfarmă durerea, picurată de sub geana ta. --umbroasă,mișcătoare-- Când somnul doarme pe sânii stelelor nestinse, adună liniștea în suflet, căci clipa e-nghițită
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
credinței creștine ortodoxe, cel care s-a închinat lui Dumnezeu în duh și adevăr, cel care a avut drept masă îmbelșugata contemplarea lucrurilor, cel care a avut drept băutură paharul înțelepciunii, iar ca odihnă pe Domnul Iisus Hristos. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelara aceștia poartă cu ei o lacrima a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității, o speranță a mântuirii, un
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379071_a_380400]
-
plină de amărăciune, de durere și suspin a creștinilor care veneau la chilia lui și-i cereau binecuvântare. La plecare, erau ușori precum fulgii de nea și plini de duhul păcii și al bucuriei. Așa era Părintele Paisie. Sunt oameni hărăziți de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc și în constelația stelară aceștia poartă cu ei o lacrimă a suferinței, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinității, o speranță a mântuirii, un
TE PORT ÎN SUFLET, PĂRINTE PAISIE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379077_a_380406]
-
primul om, și de atunci și până azi continuă ispitirea oamenilor, el, care vrea să-L concureze pe Dumnezeu. Omul din ziua de azi, cu inima lui coruptă, este tentat să întrebe de ce Dumnezeu, dacă a creat pe om nemuritor, hărăzit fericirii eterne, i-a pus totuși în față pomul cunoaș¬terii binelui și răului, din care i-a interzis să mănânce. De ce i-a pus, deci, ispita în față, El, Atotștiutorul, cunoscând că omul va cădea, ispitit de cel rău
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
de duhuri vii voi - ciocli de împărății mereu urlați după câștig - inimi chircite în covrig... vindeți pe Cristul din cuvânt pe-un blid de bale și pe-un vânt - Îl răstigniți pe-orice umbrelă: Graalul vostru e-o pubelă fiți hărăziți și avântați clădiri de moțuri la rahați iar în cazan la draci - somați să fiți sub burtă gâdilați voi - negustori de impostură gușteri viermoși - putrezi de ură voi - negustori și sumbre iude să vă-mbuibați cu broaște ude în foi
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
aceeași simțire sfântă care, l-a întrupat ca Dăinuire multimilenară în cuminecare cu Altarul, Dorul, Dăruirea, Doina, Balada, Pământul, Codrul, Moșia, Apele, Grâul, Via, Taina, Biserica, Suferința, Crucea, Martiriul, Omenia, Luna, Stelele, Soarele, Cerul, Învierea, Înălțarea și Neatârnarea, rămânând locului hărăzit de Bunul Dumnezeu, peste voința încrâncenată a tuturor vicisitudinilor, furtunilor, amenințărilor, prigonirilor, invaziilor, persecuțiilor, eresurilor, ereziilor, schismelor, trădărilor, lașităților, râvnirilor, vânzărilor, ideologiilor atee, doctrinelor politice... Neamul Dacoromân-Vlăstarul regal, legitim și moștenitor al tronului neamului primordial pelasg, fiind eminamente religios monoteist
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
cel nedreptățit/ Și pelerinul însetat/ În vatra ta au înnoptat.// Lumină lină leac divin/ Încununându-l pe străin/ Deasupra stinsului pământ/ Lumină lină Logos sfânt.” (Ioan Alexandru, Lumină lină-Imne 1964-1973, Ed. Eminescu, București, 1975) Lacrimile Prigoanelor sunt Cununi de veacuri hărăzite fiecărei generații de sacrificiu, Chemate și Alese, împletite ca o soartă a dramei permanente în destinul istoric al Adevărului divin, al dreptății, al suferinței și al jertfei Neamului dacoromân: „Iarăși după gratii/ Sufletu-mi se zbate/ Noaptea veșniciei/ Peste mine
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde imnul bucuriei înflorește primenind revărsarea lui Dumnezeu ca o Oglindă ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru hărăzit Cununii Carpaților înveșmântați în porfira verde a nemuririi a odrăslit pe această miraculoasă Cale a lui Hristos, călăuzit de negrăita sa Frumusețe temerară. Arcul Frumuseții divine s-a răsfrânt în curcubeul haric ce înbrățișează frumusețea milenară a geto-dacilor care, a
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
O, voi, dușmani folositori”, cum ați recunoscut prin gura voastră că Iisus este Mântuitorul, tot așa ați recunoscut că neamul acesta românesc este un popor puternic și ales. „Ce Făt Frumos blestemat” Fătul Frumos nu poate fi blestemat, ci doar hărăzit Suferinței și Iubirii prin Frumusețea Sa. Frumosul îți trezește admirația pentru frumos, împrăștiind mireasma ca pe propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]