1,450 matches
-
mintea, cele două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut lumina zilei va cunoaște și hăul întunericului veșnic, că oamenii se vor iubi și urî, că inegalitatea și setea de putere vor dăinui. Caracter Caracterul este măsura valorică a omului. Politica și morala Se afirmă că politica nu are prea multe tangențe cu morala. Se poate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cunoaștere: acum, se adresează el astrului zilei, Ťmi-e lehamite de înțelepciunea mea, precum albina care a strîns prea multă miere, am nevoie de mîini întinse către mine, aș dori să dăruiesc și să împărtășesc (...). Pentru aceea trebuie să cobor în hău: cum faci tu seara, cînd asfințești dincolo de mare și duci și celuilalt tărîm lumină (...) - dar trebuie, asemeni ție, să scapăt (subl. aut., - n.n.), după cum spun oamenii la care am de gînd să mă scoborť. E o trecere spre un Ťdincoloť
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
individ rudimentar, agresiv, vulgar, ce-și urmărește doar presupusele scopuri obscure, mobilizarea inamicilor săi a eșuat. Iată, în schimb, că indivizi din spațiul politic ale căror atuuri erau date de-o brumă de bunăcreștere, politețe și rațiune au căzut în hăurile vulgarității fără margine. Campionul absolut al momentului este, dincolo de orice dubiu, Mircea Geoană. Din cloroticul ambasador la Washington n-au mai rămas decât zdrențele fluturânde ale unei vulgarități incontrolabile și ura fără limite a unui prost strateg și prost administrator
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
va fi suspendat sau nu. După cum arată calcului hârtiei, șansele ca votul să fie în favoarea sa sunt egale cu zero. Dar vom ști, în acel moment, un lucru: că între Parlamentul României și ideea de normalitate s-a căscat un hău profund. Vom avea, în fine, demonstrația că pentru clica de aranjori care, într-o formă sau alta, domină viața politică a României de la descăpățânarea lui Ceaușescu încoace nu există nimic mai important decât propriile interese de înavuțire. Degeaba a decis
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
pe care o afișau, ci frâne serioase ale progresului. Refugiați în micile-marile aranjamente de culise, ei nu mai pot fi folositori în nici un fel comunității care i-a trimis (vorba vine!) să le reprezinte interesele. Rupți de realitate, suspendați deasupra hăului care-i desparte atât de oameni, cât și de ideile politice valabile, devin o perfectă masă de manevră pentru liderii conjuncturali ori cimentați în funcțiile de conducere. Toate acestea explică de ce s-au coalizat parlamentarii pentru a bloca legea votului
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
denumite triptic. Deși formează o serie, panourile izolate ale tripticului întăresc incomunicabilitatea dintre personaje, anulează narațiunea. Aparent, cel din august 1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc poziția, picior peste picior pe un scaun cu spătar. Atunci, de ce pictează Bacon triptice? La o privire atentă, cele două personaje ale panourilor laterale sunt într-un remarcabil contrast
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
luăm câte un car și încet-încet, cu mare băgare de seamă, îl trecem în ceea parte a pădurii...Până la ziuă, am putea să le trecem pe toate. Dacă stăm să treacă ploaia, nu ne mai urnim din loc cât îi hăul... Bine ai gândit, Hlibocene! a apreciat moș Dumitru judecata gospodarului. Gheorghe! Tu rămâi aici, să ai grijă de care și de boi. Noi luăm carul meu și încercăm marea cu degetul. Luați două felinare. Unul îl port eu, să văd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
felinarul în mână, moș Dumitru cerceta drumul cu mare atenție și grăia către cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău - a grăit Ion Cotman. Gândește-te, omule, că mai avem atâtea care de trecut pădurea! i-a avertizat Pâcu. Noroc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
faceți, oameni buni? Plângeți mortul? Care mort, Dumitre? Că eu nu-l văd - a răspuns Pâcu, rotindu-și ochii în jur. Așa se spune când stai ca la priveghi, Pâcule. Eu aș spune ceva, dar nu mai dormi cât îi hăul și dudăul, Dumitre. Te pomenești că îți umblă prin scăfârlie cine știe ce nebunie. Apoi de asta o port pe umeri, ca să umble prin ea și bune și rele, că, dacă nu umblă, înseamnă că îs mort. Mort de-adevăratelea, nu ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poteca nu se mai vede bine, această încercare dificilă ți-a organizat-o vrăjitoarea fuamnach, din gelozie pentru prințesa ta strălucitoare. scădere nouă în al doilea loc: văzând că totuși te descurci rezonabil și reușești să înaintezi, ușor-ușor, pe marginea hăului, păstrând echilibrul dragostei tale în suflețelul candid, vrăjitoarea fuamnach, zmulgându-și părul din cap de ciudă, face vraja gâdilării sacrei mame a broaștelor țestoase de galapagos, care nu mai poate sta nemișcată, un cutremur teribil zguduie muntele și poteca ta, pentru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tine, dar nu să o care, este prea grea desaga ta pentru o biată insectă strălucitoare, ea se pare că este totuși hotărâtă să încerce, a priceput gândul tău, face un rotocol în aer și se afundă, luminând intermitent, în hău. nouă deasupra: nu trece mult, și auzi, din hău, un zbârnâit și un fâlfâit, un fâlfâit apărut deodată cu un zbârnâit se spune că e semn de mare noroc, a murit un drac, și, ce să vezi, chiar lângă tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
desaga ta pentru o biată insectă strălucitoare, ea se pare că este totuși hotărâtă să încerce, a priceput gândul tău, face un rotocol în aer și se afundă, luminând intermitent, în hău. nouă deasupra: nu trece mult, și auzi, din hău, un zbârnâit și un fâlfâit, un fâlfâit apărut deodată cu un zbârnâit se spune că e semn de mare noroc, a murit un drac, și, ce să vezi, chiar lângă tine apar scum pul licurici cu ochi mari de lapis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Prepeleac, un încurcă-lume care printr-o chisnovată întorsătură a soartei ajunge de-l bagă în cofă și pe dracul. Ce s-o fi întâmplat, că moldovenii nu-s campioni la sprinteneală? Cu muntenii, e altă vorbă... Din dealurile Moldovei, prin hăul cosmic, descindem pe o misterioasă planetă. Planeta Micului Prinț (Întoarcerea din pustiu, după micul roman al lui Saint-Exupéry). "Muzica sferelor" generează, în tactul inimii ("limpede nu vezi decât cu inima"), o sonatină de rumori. Un poem în proză e dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lungimea podului și te atenționa, avea niște d-ălea cum e căciula lui Moș Crăciun care se umflau mai mult sau mai puțin și în funcție de alea trebuia să reduci viteza. Cea mai mare adâncime era de vreo 260 de metri. Ditimai hăul. Ăștia mici, poate era cam devreme pentru ei, dar au rămas cu niște treburi întipărite. La ei intervenea ușor oboseala și mai ațipeau, mai picoteau. Și în special când eram pe autostradă și era ceva mai monoton, păi, trăgeau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să-l liniștească Petrache. Nu sunt dezertor. Nu! Ferească-mă Dumnezeu! Sunt... un evadat. Și cu rușii nu-i de glumit - a precizat Costăchel. La auzul acestui cuvânt nelămurit pentru ea, Măriuca a rămas cu ochii larg deschiși, ca niște hăuri... În ei nu mai puteai deosebi întrebările de starea de groază. Nu te teme, Costăchele - a intervenit Petrache. Chiar dacă te vedea cineva, tot nu te putea recunoaște.Abia am reușit eu, după ce m-am uitat lung la tine. Și încă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Oprește orice pregătire de luptă! În urma Proclamației Regelui, dată aseară, armata română încetează lupta împotriva trupelor rusești! E armistițiu!” „Ce fel de armistițiu?” După ce ne-au ocupat jumătate din țară? Nu-i mai scoți pe ruși de aici cât îi hăul!” - mă întrebam eu. „Comunică ostașilor și rămâneți în așteptarea noilor ordine!” - a încheiat colonelul, cu glas amar. Am adunat oamenii și le-am spus exact ce am aflat de la colonelul Brad Filip. Să vezi dumneata ce ți-i omul... Unii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la câtva timp după întâlnirea cu Teo, Simona se duse la cabina telefonică. Făcu numărul cunoscut. Doctorul ridică receptorul telefonului din pură obișnuință, fără să bănuiască că din acea clipă, o nouă zi, care începuse bine, se va rostogoli în hăuri. La telefon doctorul Teodoru! Ei, bună dragule, te-am sunat să-ți spun că băiatul tău face mari progrese la grădiniță. E așa de mândru că e în grupa mare! Îți seamănă leit. Uite, prin el te descopăr pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din nou la nivelul solului, nemaisocotind faptul că trebuie apoi să revină la poziția verticală." Se pare că toată viața mergem pe marginea unei genune și că numai o clipă de neatenție, un singur pas greșit, ne poate cufunda în hăuri din care nimeni și nimic nu ne poate salva. În căzătură, putem să ne alegem cu răni grave din care unele se vindecă, dar altele își prelungesc tentaculele de-a lungul întregii vieți. Rămân încă sechelele pe care nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și Simona un suflet care a țintit să pășească măcar pe o treaptă în cetatea fericirii pământești. Cu toată râvna ei de a ridica bolovanul pătimirilor până la cea mai mare înălțime, a dat greș și acesta s-a rostogolit în hăul hăurilor. Nimeni și nimic nu a putut să o ajute ca dorințele ei să rămână pe culmile speranțelor. Simona a căutat cu asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona un suflet care a țintit să pășească măcar pe o treaptă în cetatea fericirii pământești. Cu toată râvna ei de a ridica bolovanul pătimirilor până la cea mai mare înălțime, a dat greș și acesta s-a rostogolit în hăul hăurilor. Nimeni și nimic nu a putut să o ajute ca dorințele ei să rămână pe culmile speranțelor. Simona a căutat cu asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dacă vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de ajunsese acum să nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unui dualism shopenhaurean, Într-o dialectică eristică, ca artă de a vorbi În contradictoriu, numai de dragul de a avea Întotdeauna dreptate. Păreri pro și contra. Și totuși... mai bine e să punem ceva În locul acela, În golul acela cât un hău! Și... să nu ne resemnăm sub semnele neaugure - Panta rei! ( Prof.Vasile Popovici) Antologia este ca o “mică familie” care-și consumă existența, arzând la aceeași flacără a creației. Pentru a ajunge la creație e nevoie de ardere, sfâșiere interioară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( Într-o mică măsură) acestui eveniment ( aparent simplu) pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]