206 matches
-
ciumei, ca să folosim metafora lui Camus, marchează următoarea etapă epică; acțiunea se precipită, ritmul e viu, tensiunea febrilă; viața socială pătrunde în viața eroilor, pentru unii cu consecințe tragice. După extirparea flagelului, eroii se străduiesc să revină la viața și habitudinile lor, izolîndu-se iarăși în mijlocul evenimentelor politice, și romanul revine la compoziția inițială. Citadine prin excelență sunt romanele călinesciene, dar de la Cartea nunții la Bietul Ioanide e vizibilă continua lărgire a mediului. Prin conexarea unor variate zone de investigație epică - o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
specie joasă, stăpâni subalterni, mimetici, stăpâni cu suflet de slugă. Țara în care trăiesc este „a lor“, și ei reprezintă chiar vulgul posesiv al acestei țări, depunerea de jos, impură, adică forma vulgară a existenței acesteia. Percepțiile dispar odată cu apariția habitudinii. Prin uitare suntem inundați de percepții, prin acomodare, secătuiți de ele. La o anumită vârstă, fatalitatea devine limpede; ea lasă să se vadă, prin transparență, opacitatea osoasă, rigidul vieții. Lumea se închide. Fără să vrei, ai de-a face cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sarcini extraordinare, care vine în răspăr cu toată tradiția consfințită a filozofiei, deci la o răsturnare de proporții, așa cum au visat și Kierkegaard, Marx sau Nietzsche. Toți aceștia, Heidegger inclusiv, și-au propus să mute omenirea din câte o lungă habitudine, fie recuperând o origine, fie proclamând un timp viitor. Kierkegaard a atacat habitudinea credinței instituționalizate, care a pierdut nervul originii ei neotestamentare; Marx a atacat habitudinea istoriei trăite ca o mare experiență a servituții; Nietzsche, pe aceea a unei pseudo-specii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la o răsturnare de proporții, așa cum au visat și Kierkegaard, Marx sau Nietzsche. Toți aceștia, Heidegger inclusiv, și-au propus să mute omenirea din câte o lungă habitudine, fie recuperând o origine, fie proclamând un timp viitor. Kierkegaard a atacat habitudinea credinței instituționalizate, care a pierdut nervul originii ei neotestamentare; Marx a atacat habitudinea istoriei trăite ca o mare experiență a servituții; Nietzsche, pe aceea a unei pseudo-specii umane, de care va trebui să ne despărțim cândva "printr-o activă uitare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Toți aceștia, Heidegger inclusiv, și-au propus să mute omenirea din câte o lungă habitudine, fie recuperând o origine, fie proclamând un timp viitor. Kierkegaard a atacat habitudinea credinței instituționalizate, care a pierdut nervul originii ei neotestamentare; Marx a atacat habitudinea istoriei trăite ca o mare experiență a servituții; Nietzsche, pe aceea a unei pseudo-specii umane, de care va trebui să ne despărțim cândva "printr-o activă uitare"; iar Heidegger, habitudinea pseudo-gîndirii, de vreme ce gândirea Occidentului a ajuns să gândească, în locul ființei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care a pierdut nervul originii ei neotestamentare; Marx a atacat habitudinea istoriei trăite ca o mare experiență a servituții; Nietzsche, pe aceea a unei pseudo-specii umane, de care va trebui să ne despărțim cândva "printr-o activă uitare"; iar Heidegger, habitudinea pseudo-gîndirii, de vreme ce gândirea Occidentului a ajuns să gândească, în locul ființei, doar un simulacru al ei, o ființă devenită debușeu al tehnicii și practicii. Toți aceștia au certat omenirea pentru locul unde a ajuns și au încercat să o repună pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Pleșu sânt fericiți să fie invitați la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe Bașkirov, invitat la o petrecere ― cum altfel? ― acasă la Dinescu. Măcar și lucrul acesta este menit să le tulbure bieților musafiri habitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrități, nu înseamnă că după aceea au prilejul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănâncă "o icră" și dă pe gât o țuică. Însă ce să mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu știu nici eu mai nimic, doar că ar trebui să fie altfel decât prima, sau tot cea veche o va înghiți, cine știe?! Când scrii? Cum scrii? Cât de mult lucrezi la un poem/ text? Ai niște obiceiuri, niște "habitudini"? Nu mă plâng de asta, dar nu mi-am putut permite niciodată să am tabieturi de scriitor. Cât am reușit să scriu, am scris pe apucate. Mi-ar fi plăcut să petrec nopți lungi, cu cărți și manuscrise, cu țigări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cercetare sau de marketing, acordarea reciprocă de licențe. Trebuie subliniat un aspect interesant: în timp ce produsele americane, europene sau japoneze fac trimitere la firmele producătoare (Ford, Toyota etc.), produsele chinezești poartă doar simbolul grafic care desemnează China. Diferențele provin din habitudinile culturale, individualism, respectiv colectivism, atât de diferite în spațiile nord-vest european și estasiatic. Cu privire la expansiunea afacerilor dincolo de granițele statale, iată un exemplu edificator: "[...] un mic producător specializat în motoare monoci-lindrice pe benzină din centrul Americii a devenit proprietarul a trei
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mioritizant-luceferiste. Dacă ne vine greu, chiar imposibil, să ne recunoaștem în practicile lor magice, aceasta nu demonstrează decât că persistența cutumelor este cumplit de nocivă pentru subconștientul colectiv. Dar cunoașteți cumva o cale mai tentantă de subminare a propriilor noastre habitudini de gândire decât cea a poeziei? (Evident, văd aici în primul rând etimologia termenului, ca marcă generică pentru creația artistică.) ...Daniel Bănulescu a beneficiat, cu mai bine de zece ani în urmă, de un pre-debut în colecția "Cartea cea mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spațiul dintre Dunăre și Mare, fără a înceta, a trecut în registrul minor al istoriei: controlul Imperiului s-a restrâns, structurile administrativ-politice s-au simplificat, urbanismul a fost înlocuit rapid de ruralizare, populația s-a dispersat și s-a diminuat, habitudini și practici de secole au dispărut, cultura orală ia locul celei scrise, traiul era modest. Dacă acesta era cadrul general, în secolele VII-X, nu alta era situația în plan religios-comparativ cu viața creștină intensă și organizată, în aceste secole, peisajul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puterii suzerane cu vistieria mereu goală. Diferă foarte puțin mijloacele. Mentalitatea este, în esență, aceeași, deși imanentă unei „geografii a mentalităților”, adică varietății. În pofida disponibilităților modernizatoare, oamenii de stat, căci despre ei este vorba, rămân puternic marcați de concepte și habitudini feudale. Pentru ei, ca și pentru Ludovic al XVI-lea, națiunea o formează categoriile sociale privilegiate, poporul atașându-i-se doar ca factor și sursă indispensabile existenței celor dintâi și a statului întruchipat de monarh. În acest sens, poporul este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
secolul XVIII, să ne ferim de exagerarea înrâuririi pe care au avut-o oamenii, ideile și curentele înnoitoare, moderne, asupra autorității politice de „drept divin”. Politica externă este un apanaj exclusiv al prințului, marcat, cum am spus, de concepte și habitudini feudale, care continuă, de regulă, cu aceleași instrumente, vechi direcții în relațiile internaționale, direcții pretins naturale, inexorabile, încât influența noului orizont ideatic al epocii rămâne, în fond, o podoabă a spiritului cultivată în saloane sau în exercițiul epistolar, timid tradus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
operă comportă analize pe multe planuri. Publicistă și scriitoare (i s-a tradus deja un roman)28, pe teme ce ne interesează nu mai puțin 29, ea trebuie citită integral, nu numai în secvențele ce se armonizează mai lesne cu habitudinile noastre de gîndire. Cîștigul ar fi, putem fi siguri, substanțial. Alexandru ZUB CUVÎNT ÎNAINTE Decembrie 1989 trebuia să deschidă calea unei perestroika în România. Însă actorii eliminării regimului Ceaușescu prevedeau viitorul din perspectiva adepților unei reînnoiri a sistemului, a unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
indivizilor în masă. După opinia sa, aparține științei faptul că individul, plasat într-o atare stare, se supune "tuturor sugestiilor operatorului care l-a determinat să-și piardă (personalitatea conștientă n.a.) și să comită acte ce contravin flagrant caracterului și habitudinilor sale. Or, observații atente dovedesc că individul cufundat pentru o perioadă într-o masă în acțiune cade destul de repede ca urmare a unor efluvii degajate de masă ori dintr-o altă cauză încă decunoscută într-o stare particulară ce seamănă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inhibată, se produce o frustrare secundară care modifică comportamentul reacțional în două maniere: a') modificarea obiectului agresiunii („deplasarea”): cu cât inhibiția agresiunii directe este mai mare, cu atât tendința „deplasării” acesteia este mai intensă; direcții deplasării agresiunii este determinată, de habitudinile reacționale ale subiectului și de sensul și semnificațiea atribuită situației frustrante (copilul, de exemplu, nu îndrăznește să-și descarce nemulțumirea asupra părinților, îndreptând-o asupra jucăriilor sau a fraților mai mici), b') Modificarea formei agresiunii; agresiunea directă este, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în primul rând, reacțiile de „mânie” și de „agresiune” directă, în timp ce altele, cum ar fi de exemplu reacțiile de „izolare” și „dependență”, sunt mai ușor tolerate (în unele cazuri aprobate și chiar favorizate de părinți), se creează posibilitatea formării unor „habitudini reacționale”, adică a păstrării pentru un timp îndelungat a unor atitudini de „izolare” și „dependență”, și, în felul acesta, de influențare a mediului de reacționare a omului adult de mai târziu. 3) Tânărul, mai mulr decât preadolescentul, va reacționa la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de profesioniști (arhitecți, arheologi, etnologi, geografi, istorici, universitari etc.) sunt solicitate în mod regulat în cadrul proceselor de înscriere și de clasificare (Lamy, 1990); publicurile patrimoniului se constituie în manieră disparată, sunt mai mult sau mai puțin ancorate pe teritorii, comemorând habitudini colective, reactivând serbări, animând servicii culturale. Aceste publicuri dezvoltă atitudini specifice. Ele constituie întotdeauna garanția ultimă a includerii în patrimoniu. Grupurile culturale de tip patrimonial induc raporturi specifice obiectelor și colectivelor corespondente: unul dintre acestea este turismul; identități colective, unite
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a distrus universul linear al civilizației mecanice inspirate de modelul Gutenberg, reconstruind faimoasa "unitate tribală a satului primitiv" (Marshall McLuhan). Impregnată de cultura mozaic (A. Moles), de imaginea mozaic a televiziunii, tînăra generație privește lumea cu un spirit opus alfabetizării, habitudinilor analitice de a nu investiga decît un singur aspect din viața formelor; de aceea succesiunii lineare de obiecte, momente, argumente i se substituie percepția totală, sinestezică, globalitatea și simultaneitatea datelor, altfel spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
materialism și universul-ceasornic. Această adevărată întârziere cognitivă se produce prin efortul de a suprapune peste realitate sensurile resuscitate ale postvalorilor sintezei reprezentate de modernitatea randamentală născută din industrialism. La drept vorbind, nu este ceva ce contrazice definitiv atitudinea umanității în fața habitudinilor. Omul a avut dintotdeauna propensiunea spre fidelitate. Nu din alt motiv se spune că obișnuința este a doua natură a omului. Reperele cognitive și axiologice sunt inerțiale și au efecte remanente și atunci când contextul lor determinant a dispărut. Ba chiar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este posibilă comunicarea cu divinitatea. În spațiul urban formele de divinație nu mai sunt aceleași ca și în cazul zonelor rurale. Ele presupun forme de prezicere adaptate timpului: consultări astrologice, cartomanție, ghicitul în cafea etc. Schimbându-se structura spațiului și habitudinile (apariția consumului de cafea 231), s-au schimbat și tehnicile de prezicere. Ceea ce a rămas este doar dorința de a asocia în vreun fel locul privat cu o formă de comunicare cu absolutul. 11.2.3. Spațiul public semnificativ Am
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de postmoderni prin centrarea demersului lor pe corp în detrimentul spiritului, pe simțuri în detrimentul rațiunii, pe plăcere în detrimentul datoriei. Graiul este izvor de neînțelegeri pentru că școala cultivă acele elemente ale limbajului care țin de comunitate, care descriu și permit asimilarea acelor habitudini, mentalități, reglementări care constituie un fond comun de cunoaștere specific unei comunități în sens larg, unei comunități profesionale sau de altă natură, în sens restrâns. Gert Biesta descrie acest tip de comunitate ca fiind una rațională, iar acest fond comun
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
membru al acelei comunității și care va percepe lumea într-o manieră dihotomică, specifică alterității: cei care sunt parte a aceleiași comunități și ceilalți, străinii. Străinii sunt aceia care nu împărtășesc același discurs, care se legitimează prin apartenența la alte habitudini, mentalități și valori și cu care orice comunicare este imposibilă. Ca atare, străinii trebuie fie asimilați, fie excluși, "strategia coexistenței permanente" cu aceștia (Zygmunt Bauman) reprezentând o utopie. Postmodernismul își pune problema unei educații care să permită individului accesul la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
considerații despre comportamentul animalelor, susțin etologii, sunt aplicabile și comportamentului uman, inclusiv afirmațiile referitoare la caracterul înnăscut și spontan al agresivității umane. În aceste condiții, rolul agresivității în inițierea și manifestările specifice comportamentului teritorial este similar: "Oamenii își formează rapid habitudini spațiale. Faptul poate fi constatat, de pildă, și în așezarea unei familii în jurul mesei. Locurile la masă, ocupate de membrii familiei, sunt menținute consecvent. În temeiul unei înțelegeri tacite, fiecare respectă locul celuilalt. Aceste habitudini spațiale apar încă de la vârsta
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
similar: "Oamenii își formează rapid habitudini spațiale. Faptul poate fi constatat, de pildă, și în așezarea unei familii în jurul mesei. Locurile la masă, ocupate de membrii familiei, sunt menținute consecvent. În temeiul unei înțelegeri tacite, fiecare respectă locul celuilalt. Aceste habitudini spațiale apar încă de la vârsta de doi ani; copiii sunt evident deranjați dacă trebuie să-și schimbe locul". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, pp. 108- 109) Chiar și situații cu totul pasagere, ca de pildă călătoria cu trenul, presupun o distribuție teritorială în cadrul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]